Probabil ca i se potriveste, cu \u00eentreaga lui semantica levantina, epitetul mehenghiu criticului Al. Cistelecan. Cei care i l-au aplicat, cu atasament si admiratie, \u00eei crediteaza ei \u00eensisi adecvarea, prin faptul ca s-au plasat, \u00eentr-un anume mod, \u00een emulatia catalitica a charismaticului cronicar de poezie. Nu e, cu alte cuvinte, o eticheta pusa, de la c\u00e2teva decenii departare, de exegeti scrupulosi \u00een obiectivitate, ci mai cur\u00e2nd o vorba de alint cu unele ambitii conceptualizante. Doar ca at\u00e2t la Andrei Terian c\u00e2t si la Radu Vancu sau Constantin Trandafir, termenul pare tinut \u00een orizontul semantic turcesc, unde mehenk semnifica siretenia, viclenia, istetimea, hazul, ingeniozitatea si \u00eendem\u00e2narea acestora, ca marci ale unei inteligente devastatoare. Aparente, semnalmente particulare ale scriiturii, dar nicidecum criterii prin care ar putea fi extras un concept critic puternic si unitar, iradiant cu vigoare \u00een toate palierele literarului pe care Al. Cistelecan le investigheaza \u00een proiectele lui. Mai degraba sensul etimologic al lui mehenghi, anterior contaminarilor turcesti, din arabul muhaqq (\u201epiatra de \u00eencercare a metalelor pretioase\u201c) \u00eencepe cu adevarat sa deschida o fereastra catre modul de a actiona \u00een analiza si sistematica textului literar al lui Al. Cistelecan. Toata performanta, deja mitizata de boema literara, pe care metoda lui postimpresionista si exactitatea coplesitoare a diagnozelor sale pe poezia si, mai nou, critica sau memorialistica rom\u00e2neasca de azi, o reusesc, provine din spectacolul fabulos al unei maieutici aproape infailibile. O maieutica ce nu e optiune, un program operativ, o tehnicalitate, pentru critic, ci o vocatie fatala care-i structureaza interioritatea si \u00eei disciplineaza sensibilitatea si reflexivitatea deopotriva. Nu doar limbajul critic, a carui naturalete e construita pe maxima rigoare a sensului si expresivitatii termenilor \u2013 \u00eenc\u00e2t un discurs caragialiano-ardelean, minat de subtilitati neaose trecute prin savanterii italienizante, e ritmat de o rationalitate matematica, incandescenta \u2013 dar mai ales predilectiile acestuia, ca si predilectiile si afinitatile literare ale lui Cistelecan lasa sa se \u00eentrevada maieutica de ad\u00e2ncime a analizelor sale.
\nE un concept aplicabil, din nou, \u00een toate nivelele lui de sens criticii lui Al. Cistelecan, care \u00eesi fixeaza, invariabil, drept obiectiv pe termen c\u00e2t mai scurt cu putinta, ajungerea la adevarul ultim al operei. Termenul, \u00eensa, depinde de o serie de factori aparent obiectivi. \u00cen primul r\u00e2nd, prin natura instinctiv dialogala a g\u00e2ndirii lui, criticul \u00eel lungeste permisiv si generos, invit\u00e2nd la dezbatere, \u00een orizontul de sens al propriului rationament, preopinentii cei mai marcanti. Un fel de toleranta plina de candoare si devotiune fata de ceilalti face din maieutica lui Al. Cistelecan un teren de joaca \u00een care toti participantii sunt invitati la degajare si confort de gazda plina de sarm, vorbe de duh si poante blajine. Doua-trei vocabule intonate fara emfaze, \u00eenc\u00e2t trec aproape drept evenimente arbitrare ale \u00eent\u00e2lnirii, dovedesc familiaritatea perfecta a criticului cu ei, o familiaritate ce patrunde \u00eensa direct \u00een nucleul tare al convingerilor lor, dezvaluind instantaneu, desi doar \u00een treacat, pozitiile fiecaruia. Provoc\u00e2nd, \u00een orice caz, la desfasurarea ideilor, la acceptarea dialogului ca mediu privilegiat al judecatii. Chiar si atunci c\u00e2nd tot acest ritual nu face dec\u00e2t o curtuoasa curatare prealabila\u00a0 terenului pentru propria demonstratie. Acest tipar de avanpremiera, de introducere \u00een atmosfera analizei de sens, e recognoscibil \u00een absolut orice text al lui Cistelecan, de la \u00eenc\u00e2ntatoarea lui idila cu poezia lui Mircea Ivanescu, maestru celebrat si canonizat cu gratie si fascinatie de poetul convertit \u00een critic de poezie, la cronicile lui aproape oraculare din revistele literare transilvane. Cronici \u00een care, vorba cuiva, poetul tratat avea de fiecare data satisfactia ca a fost supus, implicit si explicit, unui complet de judecata pe care cronicarul l-a alcatuit din cei mai influenti critici pronuntati anterior, desi cuv\u00e2ntul final \u00eei apartinea, invariabil, lui Cistelecan \u00eensusi. De la aproape didactica aplicatie a fenomenologiei elementale a lui Bachelard pe \u201eCelalalt Pillat\u201c, optiune fara \u00eendoiala a conservatorismului ardelean italianofil al criticului, mai degraba dec\u00e2t indiciu al vreunui atasament fata de traditionalism, izbutind sa epuizeze efectiv grila de lectura asumata dar insist\u00e2nd, exasperant parca, sa convinga p\u00e2na si dupa ce demonstratia era finalizata stralucit, la mult mai subiectiv si polemicul, \u00een optiuni orgolioase, \u201eAl doilea top\u201c. Unde optzecistul demisionat din generatie pune la cale o razvratire a fondului expresionist optzecist si postoptzecist, argument\u00e2ndu-i convingator si, pentru prima data, parca, apodictic, superioritatea estetica fata de cartarescianism, prin portanta ontologica vs. virtuozitatea celui din urma.
\n\u00cen cronici si carti, dar nu numai \u00een ele, dovada ca \u00eei defineste, cumva genetic, g\u00e2ndirea critica si modalitatea de a relationa cu textul, opereaza maieutica fabuloasa a lui Al. Cistelecan. Poate cel mai seducator, dar \u00een sensul cu cele mai grave consecinte pentru subiectii ei, pe care \u00eei triaza pur si simplu (\u00eei vor supravietui, deveniti ei \u00eensisi magistrali, apoi, numai aceia care se vor putea imuniza la contagiunea ireversibile a stilului sau) \u2013 maieutica aceasta poate fi experimentata, de putinii norocosi, \u00een seminariile si cursurile pe care universitarul atipic Al. Cistelecan le tine, pe literatura contemporana, dar si pe metodologii ale criticii si istoriei literare sau, \u00eenca mai surprinzator, pe proza, la literele Universitatii \u201ePetru Maior\u201c. Si pe care trebuie ca le tinea, cu nimic diferit, la filologia brasoveana \u00eenca din anii 90. Spun universitar atipic pentru ca, \u00een felul lui rebel si \u00eencapat\u00e2nat antidogmatic, cald si paternal cu tinerii (e cunoscut doar drept tata bun al tuturor poetilor debutanti, desi un tata sever si pe drept cuv\u00e2nt radical cu cei aflati \u00een primejdia veleitarismului, pe care \u00eei \u00eempinge de \u00eendata spre eseistica, lucru cumva psihanalizabil), Cistelecan copleseste pur si simplu prin altitudinea discursului lui ex-cathedra, un discurs de savant \u00een teorie si istorie literara, tin\u00e2ndu-te captivat, ceasuri \u00eentregi (noi regretam ca procesul Bologna, deja \u00eenceput, redusese cursurile de la trei la doua ore). \u00cen acelasi timp, la seminarii, tinute ca adevarate replici postmoderne ale cenaclurilor interbelice, savantul pe care \u00eel idolatrizam cu toata sinceritatea naiva a adolescentei redevenea, probabil, echinoxistul-optzecist \u00een blugi, dezinhibat si familiar cu fiecare dintre noi, malitios, h\u00e2tru c\u00e2nd se cuvenea, generos c\u00e2t putea sa \u00eencapa cu orice tentativa hermeneutica dar trag\u00e2nd mereu, cu o subtilitate pe care abia acum am \u00eenceput sa i-o pricep, imaginatiile noastre zburdalnice catre acel adevar ultim, superb, total, al poemului, pe care fara \u00eendoiala ca \u00eel detinea. Desi esentiala era arta socratica a lui stiu ca nu stiu nimic, prin care ceilalti, ucenicii, erau cu dibacie si iremediabil ghidati, cu propriile lor intuitii si cuvinte, p\u00e2na la urma, \u00een nucleul germinal al sensului. Iar toate astea se \u00eent\u00e2mplau, fireste, pe nesimtite, \u00een vraja anvelopanta, ca o p\u00e2nza de paianjen camuflata \u00eentr-o p\u00e2nza de Monet, pe care magistrul o m\u00e2nuia cu tandrete, urmarindu-ne protector eforturile si, sunt sigur, abtin\u00e2ndu-se cu greu sa z\u00e2mbeasca mai mult dec\u00e2t se cuvenea.
\nToata aventura analitica a lui Cistelecan \u00een poezia noastra contemporana, pentru care a devenit un fel de institutie-reper, scriind, cu acelasi orgoliu ardelenesc, de la margine, dintr-o periferie benefica, binecuv\u00e2ntata (a preferat mereu \u201eRom\u00e2niei Literare\u201c sau \u201eObservatorului cultural\u201c, dupa 90, rubricile din \u201eFamilia\u201c, \u201eCultura\u201c, \u201eEuphorion\u201c etc., asta c\u00e2nd nu s-a dedicat unor proiecte culturale fatis anti-centraliste, ca \u201eProvincia\u201c, si \u00een paralel cu actiunea lui de manager editorial de la \u201eVatra\u201c, revista ce-i datoreaza integral ratingul postdecembrist), toata explorarea lui literara e rodul acestei maieutici fabuloase. Nu exista recenzie, oric\u00e2t de \u201erapida\u201c, din \u201eTop-Ten\u201c sau din \u201eAl doilea top\u201c, cum nu exista crochiu de critic problematizat \u00een proiectul lui mai recent, partial vizibil \u00een \u201eDiacritice\u201c, ca sa nu mai vorbim de predilectia lui pentru dialog, evidenta \u00een alcatuirea a doua volume, unde Cistelecan sa aiba o alta abordare. Cele mai memorabile portrete ale lui \u2013 prin care norocosii beneficiari au un loc sigur \u00een istoria imediata a literaturii rom\u00e2ne \u2013 cel al lui Virgil Podoaba, al lui Alexandru Vlad sau Aurel Pantea, sunt, cumva, consecintele cele mai stralucite ale acestui mod de cunoastere totala a adevarului operei si subiectului creator. Spuneam \u00eensa ca p\u00e2na si maieutica opereaza, la Cistelecan, prin toate nivelurile ei de sens. Nu e doar arta de moderator inspirat, iluminat si iluminant, care aduce partenerii de dezbatere \u00een preajma adevarului celui mai grandios cu putinta al textului, cum nici adevarul lui Cistelecan \u2013 dedus, nu indus, si devenit al tuturor, nu e c\u00e2tusi de putin un adevar unic, ci acel adevar resemnificat, creator, mereu deschis orizontului \u00eentelegerii, adevarul plural dupa care t\u00e2njesc semioticienii stiuti de el la perfectie. Maieutica e si arta de a mosi aceasta \u00eentelegere, de a face posibila nasterea sensului, de a participa la opera, din planul secund, modest, al celui ce intermediaza creatia. Poate ca nici un critic cu adevarat devotat textului, \u00een afara de Cistelecan, nu face, la noi, critica creativa, \u00een sensul barthesian al termenului, nu e scriitor autentic \u00een felul \u00een care este el. Si poate ca \u00een nimeni altul nu s-au \u00eentrupat, vreodata, at\u00e2t de fericit Apollo si Hermes: ceea ce e evident si \u00een capacitatea lui, rara, cum s-a mai spus, de a scrie pagini \u00eentregi despre un poet, diagnostic\u00e2ndu-l impecabil, dar fara a fi nevoit sa citeze.
\nDin fericire pentru noi toti, maieutica lui Cistelecan abia \u00eencepe sa-si arate forta si potentialul: ea e, deocamdata, doar un proiect pilot, un proiect \u00een expansiune. Parca ieri era cronicarul fara carti sau, ma rog, cu o singura (mare) carte la activ, si aceea scoasa pentru ca modestia lui parcimonioasa fusese cumva presata de context, nu pentru ca ar fi cautat vreo glorie ori ar fi nutrit vreo \u00eencredere \u00een cerneala tiparita pe pagini de carte si nu pe foi de revista. Dupa vreun deceniu si jumatate de la \u201ePoezie si livresc\u201c, \u00eensa, cartile lui Cistelecan, tainuite, deja-scrise sau realizabile aproape magic, din c\u00e2teva tuse finale, integratoare, au \u00eenceput sa se iveasca tot mai decis si au fost, aproape fara exceptie, evenimente editoriale. Mai tot ce functiona ca prejudecata privitor la critic s-a spulberat: nu este doar un critic de poezie, desi e, fara \u00eendoiala, cel mai bine cotat si respectat din aceasta casta \u00eensingurata; nu e doar un cronicar, desi nimeni n-a mai militat cu at\u00e2ta ostentativa dedicatie pentru cauza cronicii literare (si nici nu s-a pl\u00e2ns mai convingator pentru dezertarile din front); autoritatea si charisma lui functioneaza fara cusur nu doar \u00een scris ci si \u00een discursul verbal, iar maieutica lui fabuloasa opereaza egal \u00een critica criticii \u2013 unde contemporanii s-au trezit brusc ca, peste noapte, Cistelecan a scris si publicat deja lucrurile fundamentale despre majoritatea criticilor rom\u00e2ni din secolul XX; iar atunci c\u00e2nd vrea sa scrie prefete despre proza aproape ca nu e nicio diferenta de nivel fata de analizele lui pe alte genuri literare. \u00cen fine, daca chiar vrea, oric\u00e2t de convins e de bloomianul criteriu estetic de valorizare a textului,\u00a0 a demonstrat, mai \u00een gluma, mai \u00een serios, ca \u00eei poate depasi, cu aceleasi mijloace maieutice, p\u00e2na si pe criticii de gen, atunci c\u00e2nd se amuza studiind feminitatea poeziei. Proiectele par sa nu se mai termine si sa se iste, fulminant, unul dintr-altul. Cu Al. Cistelecan suntem, mereu, \u00een proximitatea tulburatoare a surprizei. P\u00e2na si discipolii, inimaginabili pentru unii, tocmai din pricina contagiunii ce \u00eei trimitea direct \u00een epigonism pe majoritatea, au \u00eenceput sa apara. Cel mai puternic, probabil, dintre ei, pentru ca are abilitatea si mehenghismul necesar pentru a se diferentia de magistru, e Andrei Terian, dar, cel putin la anumite nivele de raportare, nu departe de un discipolat spectaculos e, inclusiv prin modul de a se pozitiona cultural, un critic ca Nicoleta Salcudeanu.
\nCistelecan lucreaza, de fapt, la un proiect de redefinire a criticii literare rom\u00e2nesti pe termen lung, de occidentalizare a ei pe termen mediu, de m\u00e2ntuire de obsesii si complexe de marginalitate. S-ar zice ca, p\u00e2na acum, proiectul i-a reusit din plin. Dar, la 60 de ani, criticul e abia la prima lui tinerete, ceea ce e un adevarat motiv de celebrare pentru noi toti!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Probabil ca i se potriveste, cu \u00eentreaga lui semantica levantina, epitetul mehenghiu criticului Al. Cistelecan. Cei care i l-au aplicat, cu atasament si admiratie, \u00eei crediteaza ei \u00eensisi adecvarea, prin faptul ca s-au plasat, \u00eentr-un anume mod, \u00een emulatia catalitica a charismaticului cronicar de poezie. Nu e, cu alte cuvinte, o eticheta pusa, de la… Cite\u0219te mai mult »Magistrul si maieutica sa fabuloasa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5118,4640],"class_list":["post-10119","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-al-cistelecan","tag-critici-literari"],"views":1473,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10119","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10119"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10119\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10119"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10119"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10119"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}