{"id":10116,"date":"2011-12-15T16:26:35","date_gmt":"2011-12-15T14:26:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10116"},"modified":"2011-12-15T16:26:50","modified_gmt":"2011-12-15T14:26:50","slug":"un-debut-de-referinta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-debut-de-referinta\/","title":{"rendered":"Un debut de referinta"},"content":{"rendered":"

Andrei D\u00f3sa, Cand va veni ceea ce este desav\u00e2rsit<\/em>, Tracus Arte, Bucuresti, 2011, 100 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eGoogle este tatal meu\/ de la el am invatat cum se face\/ nodul la cravata\/\/ am apelat la el\/ de mai multe ori intr-o singura zi\/ dec\u00e2t la tata in toata viata mea\u201c. Greu de gasit, in poezia ultimilor ani, un anthem mai percutant pentru descrierea tinerei generatii lasata singura acasa in grija Internetului (si imi imaginez deja ca pe canalele lui, aceste versuri vor face cariera). Andrei D\u00f3sa, caci el e autorul r\u00e2ndurilor de mai sus, debuteaza la Tracus Arte cu un volum excelent, facut parca sa compenseze criza de debuturi semnificative din ultimii ani. Alaturi de \u201eDivina tragedie\u201c a Medeei Iancu, dar intr-un cu totul alt registru, \u201eC\u00e2nd va veni ceea ce este desav\u00e2rsit\u201c (onorat recent cu premiul Iustin Panta al revistei \u201eEuphorion\u201c) trebuie trecut neaparat, o spun din start, la capitolul mari reusite ale anului 2011.
\nDe la \u201eBorcane bine legate, bani pentru inca o saptam\u00e2na\u201c sau \u201eC\u00e2ntece excesive\u201c, primele doua volume ale lui Dan Sociu, n-avem in poezia mai recenta un volum mai reusit in sfera \u201etranzitivului\u201c, a \u201ebanalului\u201c sau a \u201eautobiograficului\u201c (desi, cu exceptia lui Stefan Manasia, Claudiu Komartin, Radu Vancu sau Dan Coman, mai toti poetii semnificativi din ultimii ani au vizat-o). La fel ca Sociu, D\u00f3sa are deja stiinta de a face din maruntisuri greu de decupat din noianul de amanunte ale zilei niste evenimente personale. Afirmatia e de tot banala, insa ea exprima poate cel mai corect fizionomia acestei poezii. O seara cu parintii (\u201eniste idoli de piatra\/ sculptati in fotolii\u201c), o masa obisnuita insa intotdeauna tensionata pentru ca \u201eniciunul dintre noi nu suporta\/ sa fie vazut m\u00e2nc\u00e2nd\u201c, o expeditie in bucatarie \u201ein timp ce mama\/ fram\u00e2nta aluatul\/ p\u00e2na se face un obraz rotund de copil\u201c, sau o discutie de la distanta cu tatal (\u201eTata imi scrie:\/ sa vii acasa, ca niciodata nu stiu\/ c\u00e2ta p\u00e2ine sa cumpar\u201c) dau seama de capacitatea t\u00e2narului poet de a construi inedit si expresiv pornind de la realitatea imediata. O constructie cu at\u00e2t mai uimitoare cu c\u00e2t ocoleste at\u00e2t metaforizarea, c\u00e2t si violentele de limbaj de regasit uneori la un Sociu sau Khasis.
\nTrip-uri si fantezii<\/strong>
\nCu sonorul stilistic dat la minim, primul si cel mai reusit ciclu al volumului, \u201eintr-un sul de linoleum\u201c, reface din imagini disparate dinamica sufleteasca a unei familii. Predilecta in aceste scurt-metraje filmate cu incetinitorul e surprinderea in c\u00e2teva detalii a tensiunilor mocnite, a sentimentelor neexprimate, a gesturilor refulate. Blocajul comunicarii cu cei apropiati \u2013 si angoasa derivata de aici \u2013 par a fi obsesiile centrale ale poeziei lui Andrei D\u00f3sa. Felul cum sunt puse in pagina mi se pare extraordinar. Pe de o parte, pentru ca aceste instrainari si neintelegeri de zi cu zi nu sunt niciodata marturisite direct. Ele se ghicesc in spatele unor activitati indiferente, insa din care copilul e programatic exclus. Intr-un r\u00e2nd mama \u201eda legumele prin razatoare\u201c, tata mestereste la \u201etrusa de unelte\u201c, in altul am\u00e2ndoi \u201ese uita la stiri\u201c. Cu adevarat impresionant \u2013 si aici poezia lui Dosa incepe sa se detaseze treptat de minimalism \u2013 e ca aceasta energie negativa se acumuleaza intr-at\u00e2t, inc\u00e2t incepe sa disloce ordinea obiectelor. Fara sa-l violenteze propriu-zis, suprarealitatea se insereaza in real cu cu puterea flash-ului. Andrei D\u00f3sa e deja un specialist al imaginilor inregistrate cu intensitatea si luminozitatea orbitoare de blitz, al trip-urilor, al fanteziilor scurte si pregnante. Aproape pe nesimtite, componenta realului se modifica sub intensitatea emotiei. Mocniri puternice, sentimente vulcanice se ascund indaratul acestei poezii \u201ebanale\u201c si \u201ecotidiene\u201c \u2013 si dintr-odata \u201eCeea va veni ceea ce este desav\u00e2rsit\u201c ne recomanda un imaginar stratificat, orchestrat de un poet complex. Primul poem din volum, din care am citat deja c\u00e2teva pasaje, e cel mai reprezentativ in acest sens: \u201eai mei se uita la stiri\/ de douazeci de ani\/ in coltul din dreapta-sus al ecranului\/ p\u00e2lp\u00e2ie cuv\u00e2ntul RELUARE\/\/ ne asezam la masa ca o familie\/ desi niciunul dintre noi nu suporta\/ sa fie vazut m\u00e2nc\u00e2nd\/\/ degajam o vitalitate intolerabila\/ in efortul de a asimila ceva servit de-a gata\/\/ smulg linoleumul\/ ma infasor in el ma rostogolesc\/ ca un cilindru compactor\/ din bucatarie in bucatarie\/ p\u00e2na la capatul lumii\u201c. Interesant e ca angoasa celui doritor sa dispara pur si simplu \u201ela capatul lumii\u201c ia aici forma unui joc in care copilul isi inventeaza un vehicul fantastic\u2026
\nFara a afisa vreodata o personalitate traumatizata (siguranta si discretia stilistica a lui D\u00f3sa il feresc de astfel de exagerari), copilul p\u00e2ndeste cu infrigurare dezghetul sentimentelor, chiar c\u00e2nd acest dezghet se dovedeste a fi partial sau accidental. O lupta sportiva in care adolescentul e infr\u00e2nt devine prilej de apropiere fata de tatal sau (in \u201easa cum imi place mie sa fii\u201c), spargerea unei tevi din bucatarie apropie sufleteste membrii familiei ca pe niste sinistrati aruncati in stare de urgenta: \u201esi c\u00e2nd s-a umplut galeata eu am\/ luat-o si am varsat-o inapoi pe podea\/ in apa toate lucrurile se fac mai usor\/ le-am spus iar ei mi-au z\u00e2mbit\u201c. Nici spaimele domestice infantile nu sunt ocolite. Dimpotriva. Lentoarea cu care ele urca insidios la suprafata constiintei (si a discursului) capata aspectul socant si pregnanta unui, vorba poetului, \u201epreinfarct\u201c. O sesiune obisnuita de gatit a mamei se transforma intr-un halucinant \u201epreview\u201c al mortii: \u201eamesteca m\u00e2ncarea pusa pe foc\/ cutitul r\u00e2c\u00e2ie coaja cruditatilor\/ cru cru cru\/ lumineaza\/ galben portocaliu si alb\/ lumina asta intra pe sub\/ usa camerei mele insotita\/ de vocile teatrului radiofonic\/\/ si daca toate astea n-au contat\/ at\u00e2ta timp\/ acum au puterea unui preinfarct\/\/ c\u00e2nd va muri\/ voi da radioul la maxim\/ voi cumpara un robot de bucatarie\/ si il voi lasa sa mearga in gol\/ sa nu se auda p\u00e2na afara\/ cum eu in camera\u201c.
\nSub puterea unei sensibilitati iesite din comun (e multa tandrete inselata in aceste poeme), Andrei D\u00f3sa stie sa deduca angoasele si fricile aproape din nimic. Simpla cadere pe strada a mamei se transforma intr-un eveniment poetic de proportii. Tot sub imperiul intensitatii emotionale combustive \u2013 putem ghici cum s\u00e2ngele urca vertiginos in obrajii copilului-martor \u2013 placile tectonice ale realului aluneca si de unde nu te astepti t\u00e2sneste un imaginar distorsionat, dar incandescent ca o lava. Si iata-l pe poetul minimalist luat in posesie, in astfel de momente de climax interior, de un imaginativ contorsionat \u00e0 la Nichita Stanescu: \u201eeram cu mama c\u00e2nd a cazut pe strada\/ f\u00e2s\u00e2itul rochiei s-a auzit ca intr-un amfiteatru grecesc\/ ii vedeam trupul in aer\/ imi spuneam ca pam\u00e2ntul s-a inclinat\/ si mama odata cu el\/ ma voi obisnui numaidec\u00e2t cu asta\/ si trupul meu va avea aceleasi miscari nefiresti\/ pe noul pam\u00e2nt\/ dar vom putea sa ne tinem de m\u00e2na si asa\/ si vom putea merge si asa\/ mama\/ cu membrele sucite\/ cu umarul fugit inainte\/ si bratele aruncate in fata\/ eram cu mama c\u00e2nd am auzit bufniturile\/ mai moi mai tari un amestec de bufnituri si pravaliri\/ interjectiile scoase de pielea care se julea de asfalt\/ dintii toc oasele toc toc\/ ca bastonul unui orb caut\u00e2nd o iesire\/ un loc unde durerea poate fi evitata\u201c.
\nBirocratizarea eului<\/strong>
\nN-am citat aproape deloc din celelalte doua cicluri ale volumului, nu la fel de acute, insa cu totul remarcabile. \u201eUsa rotativa\u201c schimba putin registrul in favoarea unei poezii mai accentuat politice, de protest la adresa reificarii sociale actuale. Tot experientele personale, de proletar office, imbracat in costum si tenisi, \u201eseparat\u201c si el si \u201escuipat\u201c de usile rotative \u201ein malluri, banci si corporatii\u201c, constituie punctul de plecare al poemelor \u2013 si tot o imaginatie colorata reuseste sa le dea contur. Sclipiciul fals al banner-elor electrice, al halelor si al supermarket-urilor \u201emade in west\u201c (niste \u201ecomete\u201c, \u201estele calauzitoare ale poporului\u201c), precum si dualitatea celor supusi (\u201ez\u00e2mbetele lor seamana cu\/ o conserva deschisa cu cutitul\u201c) fac subiectul unor registre care merg de la burlesc p\u00e2na la sardonic. Si poate ca discursul protestatar n-ar fi fost indeajuns de convingator daca personajul central nu s-ar fi recomandat el insusi ca o figura dedublata, c\u00e2nd nu fragmentata de-a dreptul: \u201efac un efort continuu\/ sa fiu impreuna cu celulele mele\u201c. In alt loc, ni se furnizeaza o definitie birocratica a interioritatii \u2013 drama de a nu mai avea acces nemediat la sine si de a simti diviziunea muncii instalata in propriul creier: \u201eCapul meu este plin de cutii mici de sidef\/ care alcatuiesc un zg\u00e2rie-nori plin de birouri.\/ Acolo sunt functionari care privesc\/ iarba, cerul, oamenii,\/ si imi trimit rapoarte despre ce am vazut\u201c. Ar fi putut lipsi, ce-i drept, din volum \u201eMonstrul sacru al scobitului in nas\u201c sau \u201ec\u00e2ntec de adormit copiii\u201c, doua piese in care je m\u2019en fichismul si mistocareala nu depasesc nici imaginatia, nici forta protestatara a unui elev ce lanseaza prin clasa avioane de h\u00e2rtie.
\nIn schimb, destule poeme de dragoste memorabile compun ultimul ciclu din carte. \u201eFiltrul vegetal\u201c, \u201efara nici o legatura\u201c, \u201eprincipiul ordonator\u201c, \u201edespre combaterea efectului de sera\u201c, \u201ecanon D40\u201c sau \u201efilm documentar\u201c sunt toate mici episoade cotidiene in care tandretea intra intr-o ecuatie destul de greu de descompus cu reprosurile si neimplinirile. Pe c\u00e2t de neinteresanti par cei doi in plan concret, pe at\u00e2t de complex e jocul de roluri dintre ei. Personajul central poate ghici inca de pe acum ca \u201ela capatul vietii tale e o femeie rigida\u201c, in timp ce \u201ela capatul vietii mele e un batr\u00e2nel neindem\u00e2natic\u201c. O iesire neobisnuita din volum o asigura \u201ec\u00e2nd va veni ceea ce este desav\u00e2rsit, ceea ce este in parte va disparea\u201c, un poem lung c\u00e2t sapte, de citit ca un subtil manifest al poetului. Un aer sintetic, de tur de forta imaginativa si de acumulare a tuturor calitatilor ilustrate anterior, ii confera un usor caracter programatic, dar cu totul scuzabil la un t\u00e2nar poet care are intr-adevar cu ce se lauda. \u201eC\u00e2nd va veni\u2026\u201c e, in fond, o mica epopee poetica edificata pe ramasitele minimalismului (folosindu-se adica, de mijloacele lui), ridicat acum la alt nivel. O simpla rapire a iubitei de la office devine, intr-o progresie macrantropica amintind pe Cartarescu, o calatorie fantastica ce antreneaza un vertij de fapte deopotriva \u201ereale\u201c si livresti. Nimic religios sau metafizic in tot poemul, si totusi acumularea acestor detalii trimite oblic spre redimensionarea naratiunilor totalizatoare. At\u00e2t de lipsita de complexe e in fond imaginatia lui Andrei D\u00f3sa, inc\u00e2t ea poate reingloba, fara teama altor poeti actuali de a fi mai putin cool, p\u00e2na si \u201eEpistola catre Corinteni\u201c, obsesie centrala a volumului\u2026
\nNu vad alt mod de a-mi incheia pledoaria pentru o carte de referinta a poeziei tinere din ultimii zece ani dec\u00e2t cit\u00e2nd un pasaj din acest poem final \u2013 elocvent, cred, pentru posibilitatile unui poet la fel de in apele lui at\u00e2t in minimalism, c\u00e2t si in neoexpresionism (daca luam de buni polii in care s-a inv\u00e2rtit poezia mai recenta): \u201esa vina sa ne ia cu el acolo unde ayahuasca infloreste in teasta\/ bastinasilor acolo unde frunzele de marijuana sunt fractalice\/ acolo unde opiumul din barometre nu coboara niciodata sub\/ 760 de mm acolo unde oamenii concep gemeni si tripleti pe\/ ecstasy acolo unde marijuana sparge creierele ca pe niste fiole\/ cu adrenalina acolo unde heroina iti provoaca un orgasm mai puternic dec\u00e2t orgasmul colectiv al unui grup de delfini al unui\/ recif de corali acea pasta fluorescenta care acopera oceanul\/ ejaculare care dureaza c\u00e2teva zile acea cursa nebuna a globulelor\/ rosii de la m\u00e2na inghetata de emotie la buzele crapate scurta\/ fuziune cu sexul scurta fuziune cu inima oh echivalentul a\/ c\u00e2te grame de uraniu imbogatit este inima mea c\u00e2ti megawati\/ produce inima mea pe secunda ca sa te incalzeasca pe\/ dinauntru\/\/ ce vointa face ca inima asta sa bata fara oprire timp de aproape\/ un secol\u201c.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Andrei D\u00f3sa, Cand va veni ceea ce este desav\u00e2rsit, Tracus Arte, Bucuresti, 2011, 100 p.   \u201eGoogle este tatal meu\/ de la el am invatat cum se face\/ nodul la cravata\/\/ am apelat la el\/ de mai multe ori intr-o singura zi\/ dec\u00e2t la tata in toata viata mea\u201c. Greu de gasit, in poezia ultimilor… Cite\u0219te mai mult »Un debut de referinta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6938,6939],"class_list":["post-10116","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-dosa","tag-cand-va-veni-ceea-ce-este-desavarsit"],"views":2016,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10116","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10116"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10116\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10116"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10116"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10116"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}