Cei care considera ca noi, rom\u00e2nii din diapora, traim zile zbuciumate numai din cauza instabilitatii monetare, se \u00eensala profund. Politica financiara n-a reusit sa ne \u00eengenuncheze. Cu noi s-a gresit strategia. Noi, acum, ne zbuciumam si pentru ca vin Sarbatorile. Si, a intrat \u00een\u00a0 traditie, ca de sarbatori sa ne luam jumatatile, de ce neam or fi ele, si urmasii, oric\u00e2t de metisati vor fi fiind ei, si s-o pornim unii spre altii. Sarbatorim \u00eempreuna. Ne adunam din cine stie care colturi de lume \u00een grupuri si grupulete, la unii sau la altii. Ne m\u00e2ncam sarmalele c\u00e2t mai multi la un loc.
\nSchimbari au intervenit \u00eensa \u00een ultimii ani chiar si la acest subiect. Prin unele tari pe unde ne-a \u00eempins soarta, nu se cunoaste varza murata. \u00cen altele, femeile noastre, de la cea care curata scarile p\u00e2na la la highly skilled intellectuals, sunt prea muncite si nu mai au timp sa \u00eenv\u00e2rta sutele de boturi de carne \u00een foaia de varza. Ultimii douazeci de\u00a0 ani au mai redus foiala de prin bucatarii. Fiindca nu mai exista loc pe fata pam\u00e2ntului unde sa fi emigrat concetatenii nostri, fara sa se fi \u00eenfiintat si un restaurant rom\u00e2nesc. Asa ca, pur si simplu, comandam menu-ul de sarbatori, ba la restaurantul \u201eDorna\u201c, ba la \u201eCeahlaul\u201c,\u00a0 ba mai stiu eu cum se vor mai fi numind ele, pe tot pam\u00e2ntul.
\nSi ne asezam, cei veniti din patru colturi de lume, \u00een c\u00e2te-o sufragerie, la masa acoperita aproape oriunde cu o fata de masa alba cu broderii, de la artizanatele din Rom\u00e2nia. La un capat de masa noi, cei plecati tineri de-acasa. Vorbind \u00eentre noi rom\u00e2neste. Si traduc\u00e2ndu-le, cu s\u00e2rg, celor cu care ne-mpartim viata, \u00een toate limbile, ca la Turnul Babel.
\nLa capatul celalalt, progeniturile noastre. Copiii nascuti si scoliti \u00een emigratie, care, unii crescuti \u00een Franta, altii \u00een Grecia si altii la Istanbul, nu se mai \u00eenteleg \u00eentre ei, fiindca niciunul nu mai cunoaste bine limba materna.
\n\u00cencepe ospatul. Se-aduc sarmalele. La un capat se scot flacari pe nari de pofta. La celalalt capat, copiii nostri nu se mai arata, parca, tot at\u00e2t de fanatici. Ne umplem farfuriile. Dar, uite, parca si aici au aparut \u00een ultimii ani niscai schimbari. Sotii nostri, de multe neamuri, care \u00een tinerete ne dovedeau afectiunea prin numarul de sarmale m\u00e2ncate (\u00een stadiul de logodna se stergea p\u00e2na si sosul, cu p\u00e2ine), acum par mai rezervati: \u201edoua, multumesc, stii, \u00een ultima vreme, am colesterolul marit\u201c.<\/p>\n
Cine ne-ar asculta dupa c\u00e2teva paharele ce vorbim la un capat de masa, cel al seniorilor, ar putea trage concluzia ca, asa cum dorea Titulescu, s-au \u201espiritualizat frontierele\u201c.\u00a0 Cel putin acesta a fost sentimentul ultimilor ani. S-a vorbit despre Congresul american, unde unii dintre cei prezenti \u00eei preferau pe unii, altii pe altii. Despre alegerile locale din Italia, unde unii dintre noi au candidat si au obtinut voturile de care aveau nevoie. Ei tineau cu tot dinadinsul sa \u00eei reprezinte pe rom\u00e2ni la italieni. Fiindca, spuneau, generaliz\u00e2nd, nu importa pentru cine voteaza rom\u00e2nii stabiliti \u00een Spania sau mai stiu eu unde, la alegerile din Rom\u00e2nia. Asa cum nici \u00een America nu a contat pentru cine vota emigrantul italian in Italia. Important era ca el sa patrunda \u00een structurile politice ale tarii gazda. Fiindca acolo urma sa traiasca de acum \u00eencolo, el, familia si neamul lui, ca minoritate. Acolo au ajuns ei acum sa-si impuna numele, fiind oameni politici americani, proveniti din parinti emigranti de ici sau de colo. Ce sens poate avea ca cineva,\u00a0 domiciliat de decenii \u00een Franta, spunea (\u00eentre doua pahare de vin rom\u00e2nesc) un prieten de-al nostru stabilit la Paris,\u00a0 ce sens ar avea ca el, din afara tarii, sa decida mersul lucrurilor din Rom\u00e2nia? Dupa cum la fel de absurda i se parea cuiva si ideea ca cineva care locuieste \u00een Rom\u00e2nia, sa fie reprezentant al diasporei \u00een Parlamentul din Bucuresti. De unde stie acesta, adica, ce \u00eensemna sa traiesti \u00eentr-o alta tara dec\u00e2t a ta? Ce experienta avea el \u00een acest domeniu?
\nC\u00e2nd dupa alti La multi Ani si Sa fim Sanatosi cineva invocase si faptul ca, fiecare partid din tara \u00eesi cauta si \u00eesi numea reprezentanti cu functii politice \u00een diaspora, din at\u00e2ta \u00eencontrare, era c\u00e2t pe ce sa se sparga cheful. La o masa sarbatoreasca-n Atena. Pregatita pentru niste oameni de treaba, porniti la drum lung sa-si m\u00e2n\u00e2nce \u00eempreuna sarmalele. Oameni pasnici, inteligenti, rasp\u00e2nditi pe tot globul.<\/p>\n
*
\nLa celalalt capat al mesei \u00eensa, copiilor nostri nici ca le pasa de parlamentul de la Bucuresti, de reprezentantii lui \u00een diaspora si de partide. Ei traiesc detasat, se comporta uniform si plini de indiferenta fata de problema nationala. Daca frontierele s-au spirtualizat sau nu, mi se pare \u00eenca o \u00eentrebare deschisa. Arborele nostru genealogic s-a \u201espiritualizat\u201c \u00eensa, ne\u00eendoielnic. Copiii nostri mai raspund din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eendemnurilor materne, venite din celalalt colt de masa, ca sa le faca placere gazdelor si sa arate ca stiu\u00a0 c\u00e2teva cuvinte si rom\u00e2neste. Raspund si \u00eendemnurilor paterne, relaxati, fiindca o pot face \u00een limbile tarilor \u00een care traiesc. Dar copiii nostri vorbesc \u00eentre ei engleza. Ceea ce nu mi se pare o drama. Au o lingua franca, cea a vremilor lor. Daca ar fi trait \u00een urma cu un mileniu, apelau poate la greaca sau la latina. Daca le-ar fi fost dat sa traiasca peste c\u00e2teva sute de ani, ar fi vorbit \u00eentre ei mandarina. Ei traiesc \u00eensa epoca lor si se pot \u00eentelege \u00eentre ei prin engleza.
\nNu o data am tras cu urechea la ei. Neinteresata at\u00e2t cum vorbeau. Ma interesa ce vorbeau.
\nAstfel, la ultimul Craciun, de exemplu, am fost fascinata, \u00eentre sarmale si friptura de curcan, de extazul fetei prietenior mei din Elvetia si al baiatului celor de la Berlin. Se vedeau pentru prima data. Si se comportau de parca s-ar fi cunoscut de c\u00e2nd lumea. Aveau tot ce putuse sa le dea Dumnezeu \u00een comun. Scoteau sunete fericite, se \u00eembratisau din priviri, spuneau niste nume, arunc\u00e2ndu-le ca pe niste petarde, parca, de la unul la altul, nume pe care eu niciodata nu le mai auzisem. \u201ePe asta \u00eel stii?\u201c \u201eDa, a concertat si la noi\u201c. Bucurie, \u00eentinsa pe toata fata, gata, existau premizele unei prietenii. \u201ePiesa asta a c\u00e2ntat-o?\u201c \u201eSigur ca da. O am \u00eenregistrata.\u201c Extaz. \u201eSi eu, am cobor\u00e2t-o de pe you tube\u201c. Lesin de placere. \u201eDar pe cd o ai?\u201c Ultima provocare. \u201eSigur, si mai am copiate si din cd-ul…\u201c Fericirea era coplesitoare. \u201eSi c\u00e2nta doar din gura sau si la baterie?\u201c \u201eSi la baterie\u201c Surpriza. \u201eSi era \u00eembracat \u00een piei?\u201c Peste orice asteptari. Ochii le r\u00e2deau, obrajii le luasera foc. \u00cesi dadeu pe servetelele de pe masa emailuri. \u00cesi recomandau linkuri pe internet. Provocatori. Excitati.<\/p>\n
*
\nMa pregatesc sa-mi primesc musafirii. Si ma g\u00e2ndesc la \u201espiritualizarea frontierelor\u201c, fenomen al carui martor este generatia mea. Ma mai g\u00e2ndesc si ca nu m-as mira ca cei doi tineri extaziati de anul trecut sa-si anunte anul asta casatoria. Erau at\u00eet de fericiti! Comunicau at\u00e2t de profund! Si at\u00e2t de total! Nu m-as mira sa se lase cu nunta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cei care considera ca noi, rom\u00e2nii din diapora, traim zile zbuciumate numai din cauza instabilitatii monetare, se \u00eensala profund. Politica financiara n-a reusit sa ne \u00eengenuncheze. Cu noi s-a gresit strategia. Noi, acum, ne zbuciumam si pentru ca vin Sarbatorile. Si, a intrat \u00een\u00a0 traditie, ca de sarbatori sa ne luam jumatatile, de ce neam… Cite\u0219te mai mult »Arborele nostru genealogic s-a \u201espiritualizat\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-10106","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1800,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10106","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10106"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10106\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10106"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10106"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10106"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}