<\/p>\n
<\/p>\n
Una dintre cele mai bune emisiuni ale postului public si national al Televiziunii Rom\u00e2ne este emisiunea in limba maghiara. O emisiune pe care o urmaresc de c\u00e2te ori pot cu cea mai mare placere si, de ce n-as spune?, cu o mare invidie. Profesionisti impecabili si pedagogi subtili ai spiritului public, redactorii si realizatorii emisiunii de care vorbesc n-au cultul \u201eratingului\u201c cu orice pret si nu sunt b\u00e2ntuiti de obsesia nociva a audientei obtinute prin orice mijloace, inclusiv, cum se int\u00e2mpla frecvent in alte parti, printr-o concurenta brutala si agresiva in care injuratura si ocara sunt la ele acasa. Daca ar fi sa utilizez dublul limbaj al mentalitatii in care mai \u201evorbeste\u201c copios un vechi subconstient colectiv invincibil, as zice ca, spre deosebire de \u201eai nostri\u201c, \u201eai lor\u201cprivesc cu grija, cu afectiune si cu patriotism in ochii unui public tinta, diferentiat prin v\u00e2rste, categorii profesionale, inclinatii intelectuale, politice si morale. Publicul acestor emisiuni nu este o gramada umana informa in care arunci cu bolovanii agresivitatii doar ca s-o tii lipita de micul ecran si cu ochii zg\u00e2iti la grozaviile ce se petrec acolo: nu, acest public \u201eal lor\u201c este, spre deosebire de \u201eal nostru\u201c, puternic personalizat si diferentiat, inc\u00e2t dialogul dintre cei de dincolo si de dincoace de ecran devine posibil, natural si chiar imperativ. Nu prin violenta, dar prin persuasiune si bun gust. \u201eAi nostri\u201c fac rating, \u201eai lor\u201c se multumesc sa faca educatie. Si, inca, educatie patriotica fara cusur! Cum? Au, tacit, oroare de vorbele umflate, mari c\u00e2t roata carului. Nu transforma istoria si geografia, trecutul si obiceiurile in munitie si lozinci de spart capul indiferent cui si c\u00e2nd si cum. Daca vorbim despre copii si adolescenti, tot mai \u201ecrescuti\u201c sub zodia robotilor si a computerelor, educatia lor patriotica nu are nimic in comun cu logoreea, betia de cuvinte despre ce-am fost si vom mai fi si mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. O emisiune pe care am urmarit-o cu inc\u00e2ntare si cu sufletul la gura filma, bunaoara, \u201eexcursia\u201c pe care niste profesori isteti cu suflet de pedagogi dedicati misiunii lor au organizat-o cu o clasa de 20-30 de copii pe un traseu din Transilvania. O excursie de mai multe zile si saptam\u00e2ni: dar nu cu autocarele Mercedes sau cu automobilele de lux ale parintilor (or fi fost si dintr-acestia!), ci pe … biciclete, pedal\u00e2nd de dimineata p\u00e2na seara pe ulitele patriei. Una e realitatea vazuta pe fereastra si altceva e sa intri de-a dreptul cu \u201epicioarele\u201c in ea. Fiecare zi din aceasta excursie pe biciclete pentru copii intre 10-15 ani avea \u201etema\u201c ei: istorie, geografie, obiceiuri, indeletniciri. Cu popasuri indelungi in comune, sate, orasele si in gospodariile particulare ale acestora. Una din temele excursiei a fost ridicarea casei, o casa din chirpici, bulgarita cu balegar din grajd si paie din sura. Copiii n-au asistat pur si simplu la operatie, ci au fost bagati cu m\u00e2inile in balegar, in \u201enoroiul\u201c pregatit, \u201ejucat\u201c cu picioarele desculte ca sa muruiasca peretii casei. Filmul casei bulgarite de copii intr-o voiosie si intrecere molipsitoare e o veritabila lectie de patriotism. N-am nicio indoiala ca baietii de asfalt si postmodernistii realitatii virtuale de pe calculator vor face mare haz de patetismul, de naivitatea, ori mai rau, prostia mea: ma rog, ce efecte \u201epatriotice\u201c \u2013 si la ce bun ?! \u2013 ar putea avea aceasta joaca de-a \u201ebulgaritul\u201c unei case cu balegar de grajd? Metafizica trece prin fizica. Acei copii nu vor uita niciodata ce-au facut cu m\u00e2inile si cu picioarele lor: lectia predata cu acea ocazie s-ar putea numi pe scurt \u201esentimentul casei\u201c, al vetrei. Omul sfinteste locul: nimic, niciun loc nu poate fi insa sfintit daca nu-i facut cu m\u00e2na ta si cu sufletul tau. Casa, caminul, in primul r\u00e2nd: sunt destui feciori de bani gata \u2013 ei n-au nicio vina! \u2013 care se trezesc peste noapte, fara sa stie cum, intr-o vila somptuoasa, pe malul cutarui lac, sa zicem Snagov. Habar n-au cum s-a \u201efacut\u201c casa: s-au trezit in ea si vor continua probabil intr-o buna parte a vietii lor sa faca \u201enaveta\u201c dintr-o casa in alta, dintr-un palat in celalalt. Nu vor avea \u201esentimentul casei\u201c, al locului si al dainuirii lor in acel loc. Se pot muta si intr-o vila din Dubai, fara sa simta ce inseamna sa te intorci \u201eacasa\u201c. In casa de acasa. \u201eAcasa\u201c: e titlul unei nuvele extraordinare, o capodopera a lui Fanus Neagu, in care batr\u00e2na gonita de t\u00e2nara din casa ei se intoarce ca sa moara la ea acasa, intr-o casa instrainata de rapitori ignari ce n-au stiut si n-au inteles tragedia omului cu sufletul ramas in zidul casei rapite si instrainate. Lectia inalta si profunda pe care filmuletul ungurasilor care bulgareau o casa de chirpici sadeste in inima lor \u201esentimentul casei\u201c si al locuirii pe care nicio invazie nu-l va putea instraina: asta-i lectia, admirabila, de patriotism pe care o predau redactorii acelei emisiuni in limba maghiara, cum spuneam, una dintre cele mai bune si mai educative emisiuni ale televiziunii publice si nationale. Inspirati, concetatenii nostri au inaugurat si o emisiune intitulata \u201eZiua castelului\u201c, emisiune cu un frumos viitor patriotic si ea. Ca si altele, de negasit pe canalele televiziunii nationale. Pacat. Avem a invata din felul in care prietenii nostri maghiari isi fac meseria, isi respecta vocatia si isi onoreaza misiunea. Convietuirea rom\u00e2no-maghiara a lasat numeroase semne, in Ardeal si nu numai. Le vad evocate in aceste emisiuni. Dar si in unele reviste rom\u00e2nesti. Asa, in numarul 78 din 2011 al bunei reviste \u201eCaiete Silvane\u201c citesc un excelent articol extrem de documentat sub semnatura L\u00e1szl\u00f3 L\u00e1szl\u00f3: \u201eGrupul statuar Wessel\u00e9nyi din Zalau\u201c. Multi ani, inainte si dupa 1989, vizitam des, cel putin de 4-5 ori pe an, Zalaul, unde locuia \u201erefugiat\u201c prietenul meu oltean nascut intre tatarii din Dobrogea, prozatorul Stefan Goanta, recent plecat dintre noi. Sunt si acolo multe semne, bune si mai putin bune, ale numitei convietuiri. Intre altele, povestea acestui mereu controversat grup statuar Wessel\u00e9nyi din Zalau, dat\u00e2nd de acum o suta zece ani, opera monumentala datorata sculptorului faimos la vremea lui F\u00e1drusz J\u00e1nos, nascut in 1858 la Pozsony (din 1919 Bratislava) dintr-o familie modesta. Invatase meseria de fierar pe l\u00e2nga un mester din localitate. Ucenic talentat, cioplea in lemn, desena si facea portrete in fier forjat. Va ajunge sa studieze la Academia de arte din Viena cu o bursa oferita de niste bancheri. In Rom\u00e2nia a lasat grupul statuar Matei Corvin din Cluj (1902) si, la Zalau, grupul statuar Wessel\u00e9nyi (1902). In drumurile mele la Zalau treceam de fiecare data pe la \u201eGrup\u201c. Localnicii aveau doua versiuni complet opuse despre respectivul grup. Le stiu bine pe am\u00e2ndoua: unii deplorau pozitia iobagului care \u201ese pleaca\u201c, umil, in fata baronului maghiar, ceilalti, dimpotriva, scoteau in evidenta gestul nobil si umanitar al acestuia din urma ce-l \u201eridica\u201c pe taranul rom\u00e2n din iobagie, inalt\u00e2ndu-l la statutul de om liber. Istoria a intretinut controversa. Dupa unirea Transilvaniei cu Rom\u00e2nia, in noaptea de 24 spre 25 aprilie 1935 cele doua figuri, taranul si baronul, sunt \u201einchise\u201c intr-o anexa a tribunalului din Zalau. Dupa Dictatul de la Viena (1940), grupul statuar este repus la loc, in centrul orasului, pe 8 septembrie 1942. Pentru ca, mai ales dupa 1947, cum zice autorul articolului, \u201ein centrul unui oras pornit pe drumul constructiei socialismului statuia unui magnat maghiar nu \u201earata\u201c bine, a fost acoperit cu sc\u00e2nduri si \u201eobiectivul\u201c, astfel mascat, a fost folosit drept afisier\u201c. In fine, in timpul revolutiei din Ungaria, in toamna lui 1956, grupul fu din nou \u201eeliberat\u201c. Dupa ’89, cei cu versiunea \u201eumilintei\u201c, la care e supus iobagul ridicat la rangul de om liber, au reluat planurile de stramutare. Monumentul a ramas in picioare: \u201ePentru turistii straini care viziteaza orasul nostru\u201c, scrie autorul din \u201eCaiete Silvane\u201c, \u201egrupul statuar Wessel\u00e9nyi este un obiectiv turistic de neevitat\u201c. Asa si este. Mai catolici dec\u00e2t Papa, cei cu versiunea \u201ejignitoare\u201c n-au tinut si nu tin cont nici de opinia unui nationalist rom\u00e2n celebru, mare om politic si strajer al unirii cu patria mama, nimeni altul dec\u00e2t Iuliu Maniu. Om cu mare suprafata politica si patriot luminat, in plus, salajean get-beget, auzind murmurele de protest ale unora, le ceruse sa lase statuia in pace, afirm\u00e2nd hotar\u00e2t ca \u201emarele Wessel\u00e9nyi la fel i-a eliberat pe iobagii maghiari si rom\u00e2ni, ar fi un act de ingratitudine din partea posteritatii democratice sa se atinga de statuie\u201c. Magnatul isi merita din plin statuia. A fost, in felul sau, un revolutionar si un reformator E un fiu, un locuitor al istoriei si al casei comune. \u201eIn calitatea sa de mosier\u201c \u2013 scrie rom\u00e2nul cu nume maghiar din \u201eCaiete Silvane\u201c \u2013 \u201einca din luna aprilie (1848) a usurat obligatiile taranilor dependenti pe propriile domenii. Ii indemna si pe vecini si cunoscuti sa procedeze la fel. A urgentat convocarea Dietei Transilvaniei (care a avut loc apoi in mai-iulie 1848) unde el a prezentat proiectul legii privind eliberarea iobagilor si jelerilor. Aceasta lege de emancipare a taranilor aserviti a fost votata datorita pledoariei lui Wessel\u00e9nyi fara niciun vot contra. Astfel taranii au devenit proprietari fara sa fie nevoie sa plateasca despagubiri fostilor mosieri\u201c. La 6 iunie 1848 rostea in Dieta aceste cuvinte la care orice rom\u00e2n cu patriotism mediu poate subscrie fara nicio suferinta patriotica: \u201eEste cauza omeniei si a 1,5 milioane de locuitori. A acelora care au purtat p\u00e2na acum poverile pentru noi, l\u00e2nga ei noi am trait in bunastare si confort. Cine nu simte compasiune pentru aceasta cauza, pe buzele acelora suna fals lozincile vremii: libertate, egalitate, fratie… Cei asupriti de p\u00e2na acum sa nu ram\u00e2na plebei in continuare, ci sa devina cetateni liberi, egali in fata legii, egali cu noi, sa devina fratii nostri prin drepturi si obligatii comune\u201c. Sub acest semn, iobagul din grupul statuar al Zalaului a devenit cetatean liber si \u201efrate\u201c prin drepturi si obligatii comune: ce alt simbol ar fi meritat daca nu chiar acest monument al convietuirii rom\u00e2no-maghiare at\u00e2t de pretuit de insusi Iuliu Maniu, \u201eun memento al istoriei care\u201c \u2013 atrage atentia acelasi autor din \u201eCaiete Silvane\u201c \u2013 \u201ene leaga mai mult dec\u00e2t ne separa aici in Zalau, in Salaj si in Transilvania\u201c. Evenimentele at\u00e2t de fluide ale istoriei au mai pus in cumpana \u201efratia\u201c de care vorbea progresistul Wessel\u00e9nyi si au putut conduce, pe r\u00e2nd, la \u201einchiderea\u201c si la \u201eeliberarea\u201c succesiva a monumentului \u2013 un monument martir am putea zice! El a prins radacini, e la el acasa, parte in \u201egeografia\u201c locului: daca istoria, cum stim, se schimba intruna, geografia sta, momentan, pe loc. C\u00e2t va mai sta si ea: sub navala at\u00e2tor inundatii, cicloane si cutremure devastatoare\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Una dintre cele mai bune emisiuni ale postului public si national al Televiziunii Rom\u00e2ne este emisiunea in limba maghiara. O emisiune pe care o urmaresc de c\u00e2te ori pot cu cea mai mare placere si, de ce n-as spune?, cu o mare invidie. Profesionisti impecabili si pedagogi subtili ai spiritului public, redactorii si… Cite\u0219te mai mult »Acasa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6913,6911,6912],"class_list":["post-10085","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emisiune-in-limba-maghiara","tag-televiziunea-de-stat","tag-televiziunea-publica"],"views":1476,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10085","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10085"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10085\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10085"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10085"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10085"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}