{"id":10075,"date":"2011-12-08T16:54:20","date_gmt":"2011-12-08T14:54:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10075"},"modified":"2014-06-10T13:32:29","modified_gmt":"2014-06-10T11:32:29","slug":"roland-garros-mon-amour-31","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-31\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (31)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Nu voi obosi niciodata sa sustin ca factorul psi este decisiv \u00een tenis. Natural, tehnica, inteligenta tactica, natura atletica si experienta pot juca un rol deosebit de important \u00een economia unei reusite tenisistice, \u00eensa psihicul este \u00eentotdeauna determinant. De altfel, nu e gratuit ca multi specialisti, antrenori, comentatori si couch-man-i subliniaza faptul ca un jucator aflat \u00een zona, fie el si mediocru, poate \u00eenvinge pe oricine, chiar si pe liderul mondial la zi!<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Or, unde altundeva daca nu \u00eentr-un turneu de Grand Slam poate fi observata cu mai multa acuitate importanta covarsitoare a factorului psihologic? De ce acolo? Pentru ca \u00eentr-o competitie din gama Marelui Slem finalistii de simplu disputa sapte meciuri pe parcursul a doua saptamani, la baieti se joaca \u00een sistemul \u201ecel mai bun din trei seturi\u201c, iar consumul nervos este unul imens. Si am ales pentru a ilustra fundamentala pondere a conditiei psihice \u00een adjudecarea victoriei pe terenul de tenis editia din 1986 a Roland Garros-ului.<br \/>\nEste vorba despre un meci din turul al treilea, disputat pe Central, \u00eentre favoritul gazdelor, tanarul si talentatul Henri Leconte, si experimentatul brazilian Cassio Motta. Bun cunoscator al zgurei si avand un joc foarte bine adaptat lentoarei acestei suprafete, tenismanul carioca ajunge sa domine primele doua manse, lucru reflectat si de scorul partidei: 6-1 6-3. Leconte practica un tenis mai complex, el are un stil sofisticat, cu exces de elemente tehnice, cu o anumita apetenta pentru disputa rapida, \u00eensa \u00een acea zi pare ca nimic nu-i iese. Francezul este complet lipsit de inspiratie, spre disperarea publicului parizian.<br \/>\nImpacient si isteric, Henri ataca pe mingi nepregatite, nu face fata jocului regulat practicat de brazilian de pe fundul terenului si nici o solutie din cele pe care le tot \u00eencearca nu-l ajuta. El priveste disperat spre coltul \u00een care se afla oamenii din echipa sa, \u00eendeosebi spre antrenor, nimeni altul decat fostul mare tenisman Patrice Dominguez.<br \/>\nApoi, la debutul setului al treilea, Leconte renunta pana si sa-si mai ia tainul de sustinere vizuala si afectiva din partea staff-ului. Francezul pare totalmente debusolat, mai mult, risca sa intre \u00eentr-o fatala spirala a ne\u00eencrederii. Furios pe sine, el nu mai asteapta nimic de la nimeni. \u00censa Dominguez este un barbat adevarat si un antrenor responsabil. Fara contact vizual cu discipolul sau, Patrice \u00eencearca o mica smecherie, fireste, nepermisa de regulament. El \u00eensira cateva propozitii pe invitatia \u00een loja principala a stadionului, o invitatie ce apartine marelui comic francez Michel Leeb. Epistola suna cam asa: \u201eSuntem alaturi de tine. Nimic nu e pierdut. Important e sa fii calm. Ataca mai grijuliu, pregateste mai judicios ofensiva. Domina fileul cu voleul, care e arma ta de capatai. Te sarutam\u201c.<br \/>\nTextul ca textul, dar cum sa parvina el tenismanului aflat pe zgura rosie a Centralului? \u00cen disperare de cauza, Patrice Dominguez deleaga ingrata si riscanta sarcina sotiei lui Leeb, B\u00e9atrice, pe-atunci \u00eensarcinata \u00een luna a opta spre a noua. Era persoana cea mai indicata, ea nu avea cum sa trezeasca suspiciuni! La scorul de 6-5 \u00een mansa a treia, doamna Leeb se apropie \u00een pauza dintre ghemuri de un copil de mingi si-i strecoara \u00een palma acestuia biletul, dandu-i si indicatiile de rigoare. Pustiul \u00eesi face treaba cu dibacie si discretie, iar Henri se trezeste cu minuscula epistola venita de la coach. O citeste la timp, caci arbitrul tocmai a decretat reluarea jocului.<br \/>\nNervos, Leconte se ridica, se \u00eendreapta spre coltul unde se afla ai sai si, pregatindu-si jocul, nu \u00eentarzie sa racneasca: \u201eNefericitule, nu puteai sa mi-o spui mai devreme?\u201c. \u00cen loja apartinatorilor, stupoare totala. Cei de-acolo, \u00een frunte cu Patrice, raman interzisi, dar, pe de alta parte, se si bucura, caci mesajul a ajuns la destinatie. Ca prin farmec, cursul jocului basculeaza, Henri egaleaza, iar \u00een tie-break salveaza doua mingi de meci, pentru a-si adjudeca primul sau set \u00een partida. Pentru Motta urmeaza \u00eensa infernul, caci pustiul galic intra radical \u00een zona, practicand un tenis de vis. Ultimele doua manse sunt elocvente: 6-0 6-0 pentru francez!<br \/>\nMorala? Nu sfaturile interzise l-au \u201etrezit\u201c pe Leconte, ci certitudinea ca ai sai nu l-au parasit, fiind alaturi de el \u00een grelele clipe.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nu voi obosi niciodata sa sustin ca factorul psi este decisiv \u00een tenis. Natural, tehnica, inteligenta tactica, natura atletica si experienta pot juca un rol deosebit de important \u00een economia unei reusite tenisistice, \u00eensa psihicul este \u00eentotdeauna determinant. De altfel, nu e gratuit ca multi specialisti, antrenori, comentatori si couch-man-i subliniaza faptul ca un jucator&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-31\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (31)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[720],"class_list":["post-10075","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-roland-garros"],"views":1265,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10075","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10075"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10075\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10075"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10075"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10075"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}