{"id":10052,"date":"2011-12-08T16:43:49","date_gmt":"2011-12-08T14:43:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10052"},"modified":"2011-12-08T16:44:03","modified_gmt":"2011-12-08T14:44:03","slug":"si-doina-doina-se-facu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/si-doina-doina-se-facu\/","title":{"rendered":"…Si doina Doina se facu"},"content":{"rendered":"

Doina Rotaru \u00een dialog cu Ion Bogdan Stefanescu<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Nume cu profunde conotatii arhaice, Doina Rotaru creeaza o lume plina de vraja, de<\/strong>
\n mister, de magie, \u00een care<\/strong>simbolurile induc muzicii sale combinatii sonore inedite,<\/strong>
\n luxuriante si eclatante. <\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Ion Bogdan Stefanescu: \u00cen preambulul interviului, le vom spune cititorilor ca noi ne cunoastem de mult, de pe vremea c\u00e2nd eu eram un elev \u00eenca imberb, iar tu o foarte t\u00e2nara profesoara. Cu tine am \u00eenvatat teoria muzicii si putina armonie, pe urma am avut ocazia sa-ti c\u00e2nt \u00een prima auditie absoluta, la Ateneul Rom\u00e2n, cea dint\u00e2i lucrare a ta pentru flaut \u2013 \u201eLegenda\u201c; de atunci, eu m-am contaminat de muzica contemporana, iar tu te-ai contaminat de flaut. \u00cen clipa asta pot sa-ti marturisesc ca \u00eencerc un sentiment ciudat, data fiind postura \u00een care ma aflu, aceea de a-ti lua eu tie un interviu. Tu cum te simti?<\/p>\n

Doina Rotaru: Tot ciudat, normal. Sunt obisnuita ca eu sa te \u00eentreb sau sa te ascult. Acum e invers.<\/p>\n

I.B.S.: \u00ceti cunosc opera \u00een detaliu, cu precadere pe cea dedicata flautului, dar am fost martorul multor alte prime auditii ale lucrarilor tale sau, pur si simplu, ale unor interpretari de referinta. De mult tot vreau sa te \u00eentreb: cum se \u00eent\u00e2mpla sa compui o astfel de muzica, cum auzi \u00een mintea ta asemenea combinatii de sunete, de culori, capabile sa creeze o asemenea atmosfera magica, \u00eentretesuta cu at\u00e2tea surprize timbrale, ce alcatuiesc, practic, amprenta ta stilistica?<\/p>\n

D.R.: C\u00e2nd scriu o piesa intru \u00eentr-o anumita stare, usor de transa, de visare, de magie… \u00centotdeauna am fost fascinata de sunetul de flaut, de fluier \u2013 nu \u00eent\u00e2mplator ma cheama Doina, iar doina populara este o melodie interpretata de voce feminina acompaniata de multe ori de fluier. Am o stare speciala c\u00e2nd ascult flautul. Partea a II-a din Concertul \u00een Sol major de Mozart este o muzica divina. Ceva mai frumos de at\u00e2t parca nu mai exista. Flautul are o putere magica: \u00eembl\u00e2nzeste, comunica cu divinitatea. Foarte ciudat, desi e un instrument de metal, transmite caldura si puritate.<\/p>\n

I.B.S.: Eram curios ce se \u00eent\u00e2mpla cu tine \u00een general, atunci c\u00e2nd compui, numai ca, vezi tu, discutia noastra a alunecat imediat spre flaut. Observ \u00eensa ca si \u00een opera ta, toate drumurile duc spre flaut, adica, indiferent pentru ce scrii (alte tipuri de instrumente sau ansambluri), simti nevoia ca, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, sa te \u00eentorci la flaut, e ca o primenire a actului creator… O sa insist asupra modalitatii de a crea, pentru ca stiu ca unii compozitori, spre exemplu, \u00eesi noteaza o numita idee, o anumita stare, o fr\u00e2ntura de melodie pe care, vreodata, o vor folosi \u00een demersul lor creator. La tine \u00eenteleg ca \u00eentotdeauna e vorba despre o anumita transa. C\u00e2teodata tragi de tine sa intri \u00eentr-o asemenea stare? Stiu ca scrii foarte mult la comanda si nu \u00eentotdeauna poti avea aceasta stare speciala, nu?<\/p>\n

D.R.: \u00cen primul r\u00e2nd, trebuie sa gasesti o idee care sa dea sens gesturilor tale muzicale, pentru ca nu poti arunca sunete la \u00eent\u00e2mplare. De multe ori, la mine, aceasta idee este legata de dorinta de a comunica ceva clar omului si atunci, fie \u00een creatia simfonica, fie \u00een cea instrumentala, ma folosesc de simboluri. \u00cemi aleg acele simboluri percepute peste tot \u00een lume: spirala, cercul, troita, uroboros-ul, cristalul, fumul, umbra\u2026 Si, \u00een felul acesta, \u00eei conturez ascultatorului ideea pe care \u00eencerc sa o transmit. Pe de alta parte, transcenderea simbolului \u00een substanta muzicala \u00eemi foloseste mie ca sa-mi construiesc piesa \u00eentr-un anumit fel: spre exemplu, spirala, care \u00eenseamna unitate si diversitate \u00een acelasi timp, duce la un proces continuu variational si astfel se contureaza anumite tehnici de compozitie, anumite structuri muzicale… Variatia continua ma fascineaza \u00een mod deosebit, accentu\u00e2nd, o data \u00een plus, atractia mea catre lumea arhaica, magica; este un mod de a crea niste stari si imagini \u00eentr-o continua evolutie lenta. Muzica se \u201edeapana\u201c…<\/p>\n

I.B.S.: Muzica ta este profund ancorata \u00eentr-un arhaism tipic rom\u00e2nesc si totusi ai gasit acele elemente care-i confera o dimensiune universala. Lucrarile tale sunt interpretate pe toate meridianele lumii: din Japonia p\u00e2na \u00een America, \u00een toata Europa, chiar si \u00een Islanda… O asemenea muzica prinde viata \u00eentr-un apartament de bloc din Berceni…<\/p>\n

D.R.: Hm, de ce nu? Scriu oriunde, si c\u00e2nd merg cu metroul \u00eemi vin idei. Din momentul \u00een care un graunte \u00eencolteste \u00een mintea mea, el se dezvolta constient si inconstient. Ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een subconstient e la fel de important. Andr\u00e9 Jolivet vorbea despre creatia sa, mai ales despre cea de flaut, ca fiind o dubla legatura sacra \u00eentre compozitor si public si \u00eentre compozitor si divinitate. \u00cen orice caz, exista ceva ce scapa constientului. Fantastic este faptul ca, dupa niste ani, analiz\u00e2nd o lucrare pe care ai scris-o dintr-o suflare, \u00eentr-o stare speciala, descoperi ca totul este extrem de logic, o logica pe care o cladesti cu sufletul. De fapt, \u00een orice act de creatie, ratiunea si intuitia merg m\u00e2na \u00een m\u00e2na, ca \u00eentr-o taina… Acum ceva timp, am cumparat de la Paris un album superb cu gradini japoneze, \u00een care am gasit si explicatii despre felul cum sunt concepute si realizate. Am suprapus aceste imagini cu senzatiile traite \u00een gradinile templelor pe care le-am vizitat si astfel mi-am putut crea o lume a mea. Nu am nevoie de lumea reala. Asa am scris \u201eGradina japoneza pentru flaut bas si mediu electronic\u201c, lucrare pe care ti-am dedicat-o\u2026 Ca sa creez muzica nu am nevoie de nimic altceva dec\u00e2t de liniste.<\/p>\n

I.B.S.: Familia te protejeaza? \u00ceti ofera aceasta liniste de care ai at\u00e2ta nevoie?<\/p>\n

D.R.: Sigur ca ma protejeaza. \u00censa, de cele mai multe ori, aleg ceasurile de noapte, pentru linistea pe care mi-o ofera.<\/p>\n

I.B.S.: Cum e sa ai o fata (Diana Rotaru) care sa-ti calce pe urme at\u00e2t de apasat, sa fie at\u00e2t de talentata si cu realizari impresionante, la o v\u00e2rsta destul de frageda pentru un creator?<\/p>\n

D.R.: Simt o mare satisfactie si m\u00e2ndrie. Ea este deja un compozitor afirmat si apreciat. Muzica ei e c\u00e2ntata \u00een Europa, Asia si America. Diana are ceva ce eu nu am: un anumit dramatism, o anumita tensiune care fac ca muzica ei sa clocoteasca. Am\u00e2ndurora \u00eensa ne plac zonele lirice, rafinate, de visare, cu sonoritati mai stranii, mai putin comune. Ma bucur ca e asa. Spre exemplu, fiica lui Jonathan Harvey, probabil cel mai important compozitor englez \u00een viata, compune muzica house, pop, fusion, si nu comunica muzical sub nicio forma cu tatal ei.<\/p>\n

I.B.S.: Amprenta ta stilistica este foarte clara. Ma g\u00e2ndesc ca e firesc sa marchezi anumite generatii de tineri compozitori, sa le influentezi gustul si judecatile de valoare.<\/p>\n

D.R.: \u00cen general, ma feresc sa le arat studentilor mei muzica pe care o fac. Nu mi se pare elegant. Discut \u00eentotdeauna pe muzica altor compozitori. E drept ca se \u00eent\u00e2mpla sa descopar \u00een muzica unor absolventi fragmente preluate din muzica mea, si asta ma necajeste. La nivel de studiu poate fi permis, mai t\u00e2rziu \u00eensa, e o chestiune de conduita profesionala, de bun-simt, de respect…<\/p>\n

I.B.S.: E bine sa cunosti tehnicile de compozitie ale predecesorilor?<\/p>\n

D.R.: E obligatoriu. Ca sa poti crea ceva al tau, trebuie sa cunosti ce s-a facut p\u00e2na la tine; sa cunosti tot ceea ce s-a facut \u00een secolul al XX-lea si ceva din ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een secolul al XXI-lea. Altfel nu poti fi compozitor.<\/p>\n

I.B.S.: Eu ma g\u00e2ndeam \u00eensa daca e important sa cunosti si tehnicile specifice barocului, clasicismului sau romantismului…<\/p>\n

D.R.: Sigur ca da. \u00cen muzica contemporana, foarte multe dintre tehnicile clasice ram\u00e2n valabile; spre exemplu, principiul dezvoltator care atinge apogeul \u00een muzica lui Beethoven. Aceasta nevoie de evolutie se \u00eenvata si din muzica lui Beethoven, si din cea a compozitorilor secolului al XX-lea. Eu, ca studenta la clasa lui Tiberiu Olah, l-am analizat foarte mult pe Beethoven pentru a deprinde mecanismul de dezvoltare a unei celule muzicale. Mecanismele nu se schimba foarte mult. Exista \u00een secolul al XX-lea aceasta dorinta de a nega ceea ce s-a facut, propun\u00e2ndu-se alte abordari, cum ar fi aleatorismul sau suprarealismul, \u00een care orice poate veni dupa orice, dar p\u00e2na la urma, totul ram\u00e2ne la nivel de experiment, pentru ca muzica, pentru a fi receptata de public, are nevoie de anumite conditii ce tin de perceptia umana. \u00cen pozitie de creator, esti obligat sa te g\u00e2ndesti la perceptia celui care \u00eeti asculta lucrarea. Daca \u00een muzica pe care o propui exisa prea putina informatie, sau prea multa, sau pur si simplu e haos, atunci publicul va fi ori plictisit, ori zapacit, ori va traversa o stare de totala respingere. Asadar, e nevoie de coerenta \u00een realizarea unei piese, pentru a avea o perceptie pe masura.<\/p>\n

I.B.S.: Dar si de emotie. Chiar tu spuneai ca telul artei, \u00een general, este de a emotiona.<\/p>\n

D.R.: Da, dar emotia trebuie sa capete forma. La receptarea muzicii, mai \u00eent\u00e2i se percepe emotia si apoi se disting anumite idei, structuri, forme si tehnici de compozitie. Chiar si o lucrare clasica trebuie ascultata p\u00e2na la sf\u00e2rsit, ca sa-ti dai seama daca e realizata \u00eentr-o forma de sonata sau de lied. Forma creeaza un anumit echilibru \u00een perceptia noastra, dar emotia, \u201evraja\u201c te poate cuprinde \u00eenca de la primele sunete ale lucrarii respective. O piesa de zece sau douazeci de minute trebuie sa-ti capteze atentia de la \u00eenceput p\u00e2na la sf\u00e2rsit prin unitate, varietate si contrast.<\/p>\n

I.B.S.: Dar tu poti sa-i \u00eenveti acest lucru pe studentii tai? Nu ar trebui ca ei sa simta, sa aiba \u00een s\u00e2nge aceste reguli nescrise?<\/p>\n

D.R.: Unii simt, \u00eensa cei mai multi nu simt, dar \u00eenvata sa construiasca muzica analiz\u00e2nd multe lucrari exceptionale. Noi, profesorii, le oferim modele, adica ceea ce Ligeti, Stockhausen, Crumb, Harvey, Lindberg si multi alti compozitori valorosi au facut mai bine. \u00cen felul acesta, ei \u00eesi stabilesc anumite repere pe care sa le aplice apoi \u00een muzica lor. De obicei, \u00eei pun pe studentii mei sa realizeze un desen al arhitecturii piesei pe care vor sa o scrie, pentru a evita haosul.<\/p>\n

I.B.S.: La unii exista haos, la altii, \u201ehouse\u201c, apropo de fata lui Harvey… Dar spune-mi, exista un anumit timp, un anumit minutaj \u00een care tu te simti bine sa evoluezi?<\/p>\n

D.R.: Lucrarea mea cea mai lunga este Simfonia a III-a, \u201eSpiritul Elementelor\u201c, care dureaza 25 de minute. Ideea a fost sa transform \u00een sugestii muzicale c\u00e2teva trasaturi ale celor patru elemente primordiale, principii cosmogonice si materii fundamentale: apa (fluiditate, transparenta, omogenitate, miscare interioara), pam\u00e2ntul (stabilitate, densitate, dar si straturi diferit colorate, miscarea radacinilor care prind viata, loc de \u00eengropat mortii), focul (instabilitate, imprevizibil, energie, incandescenta) si aerul (transparenta, lumina, zbor, spiritualitate).<\/p>\n

I.B.S.: Lucrarea a fost prezentata \u00een prima auditie absoluta \u00een Japonia, nu?<\/p>\n

D.R.: Exact, \u00een 2001… \u00cen fiecare an, Fundatia Suntory Hall organizeaza, \u00eempreuna cu Filarmonica din Tokio, un concert dedicat unei personalitati componistice deosebite. Ma bucur ca am fost aleasa pentru acest proiect, mai ales ca, \u00een cele peste douazeci si cinci de editii de p\u00e2na acum, am fost primul artist rom\u00e2n si prima femeie compozitor.<\/p>\n

I.B.S.: O performanta exceptionala. Stii ca \u00een Germania, compozitorii s-au \u00eent\u00e2lnit pentru a dezbate o problema spinoasa: o anumita factiune a Uniunii dorea sa se desprinda, pentru ca ceea ce c\u00e2stigau din drepturile de autor era cu mult peste restul c\u00e2stigurilor celorlalti membri. Ei bine, acesti compozitori disidenti sunt cei care realizeaza practic niste esantioane muzicale pentru companiile de telefonie mobila, celebrele sonerii. Adica, acesti \u201emicro-compozitori\u201c compun ceva de impact care dureaza c\u00e2teva secunde. Tu crezi ca ai putea face lucrul asta vreodata?<\/p>\n

D.R.: Cred ca da, daca ar fi c\u00e2ntat de flaut…<\/p>\n

I.B.S.: Uite cum am ajuns din nou la flaut. Mariajul nostru artistic dureaza de douazeci si sapte de ani si nu ne-am plictisit niciodata unul de altul. Eu am simtit ca, \u00een tot acest timp, am evoluat \u00eempreuna. Muzica ta, din punct de vedere tehnic si ideatic, a ridicat continuu stacheta, oblig\u00e2ndu-ma la performanta. Poate ca si eu am reusit sa-ti inspir anumite sonoritati si, \u00een felul acesta, ma g\u00e2ndesc ca noi am mers m\u00e2na-n m\u00e2na pe drumul nostru artistic. De-a lungul carierei tale, ai \u00eent\u00e2lnit interpreti care sa te fascineze, care sa te oblige prin maiestria lor sa scrii \u00eentr-un anume fel, care sa-ti incite simtul creator astfel \u00eenc\u00e2t sa-ti doresti sa compui special pentru ei?<\/p>\n

D.R.: S-a \u00eent\u00e2mplat de c\u00e2teva ori lucrul acesta si recunosc ca e o situatie cu totul speciala, fiindca atunci c\u00e2nd compui, auzi \u00een minte sunetul interpretului pentru care scrii, \u00eei cunosti si-i admiri posibilitatile si vrei sa i le pui \u00een valoare, \u00eei cunosti preferintele si vrei sa-i daruiesti ceea ce crezi tu ca-i place\u2026 Daca ai ocazia sa participi la prima auditie a piesei pe care ai scris-o pentru interpretul respectiv, atunci traiesti \u00eentr-adevar o bucurie cu totul aparte. Sunt convinsa ca se transmite ceva din starea pe care ai avut-o c\u00e2nd ai creat, g\u00e2ndindu-te la starea celui ce o va re-crea pe scena. Am scris multe piese pentru tine si, de fiecare data, am avut \u00een minte rafinamentul sonor unic, capacitatea ta uluitoare de a crea magie sonora chiar cu un singur sunet.<\/p>\n

I.B.S.: Dar, pe urma, c\u00e2nd piesa e c\u00e2ntata de altcineva, ce simti? Nu e interesant sa descoperi ca ceea ce ai imaginat tu poate fi descifrat diferit? Sa ti se reveleze o alta fateta a muzicii tale?<\/p>\n

D.R.: As prefera ca interpretii sa redea muzica mea asa cum am g\u00e2ndit-o eu.<\/p>\n

I.B.S.: Multi interpreti r\u00e2vnesc la muzica ta…<\/p>\n

D.R.: S-a \u00eent\u00e2mplat ca un flautist islandez \u2013 Kolbeinn Bjarnason \u2013 sa-mi auda o lucrare si apoi sa ma includa \u00een recitalurile lui. Probabil ca sensibilitatea lui s-a pliat pe muzica mea. Jos Zwaanenburg, un flautist olandez exceptional, mi-a c\u00e2ntat c\u00e2teva lucrari si apoi mi-a cerut sa scriu un duo pentru flaut bas si shakuhachi (flaut japonez din bambus, instrument traditional al calugarilor budisti). Asa s-a \u00eent\u00e2mplat si cu Pierre-Yves Artaud care, dupa ce mi-a cunoscut \u201eLegenda\u201c, \u00een 1984, m-a inclus \u00een recitalurile sale alaturi de Jolivet, Donatoni, Ferneyhough, Messiaen, adica un context extraordinar.<\/p>\n

I.B.S.: Apropo de Artaud. Eu am o amintire foarte frumoasa cu voi doi, de la Darmstadt. Era seara si stateam asupra unei beri, c\u00e2nd domnul Artaud a venit catre masa noastra si te-a rugat sa c\u00e2nti cu el muzica clasica.<\/p>\n

D.R.: Iar eu, dupa at\u00e2ta bere, am acceptat…<\/p>\n

I.B.S.: Exact. Eu am fost martorul acestei \u00eent\u00e2mplari. \u00cen primul r\u00e2nd am fost profund surprins sa constat ca, pentru voi, muzica clasica \u00eensemna \u201eSonata\u201c de Hindemith, care pentru multe urechi suna \u00eenca a muzica contemporana. Ei bine, am fost fascinat de cum suna pianul, a fost un moment de gratie, nu ma asteptam sa c\u00e2nti at\u00e2t de bine. De ce ai renuntat sa c\u00e2nti la pian? Cum ai ales compozitia?<\/p>\n

D.R.: Am \u00eenceput cu pianul, pentru ca \u00eel aveam acasa. Mama c\u00e2nta la pian. La cinci ani deja beneficiam de o bursa acordata de Uniunea Compozitorilor. Am c\u00e2ntat \u00een fata unei comisii un Menuet de Mozart si doua compozitii de-ale mele. Bursa era de 300 de lei lunar, \u00een anii \u00een care aceasta suma \u00eensemna un salariu. Mai t\u00e2rziu, la examenele de pian trebuia sa se c\u00e2nte, obligatoriu, si o piesa rom\u00e2neasca, iar eu \u00eemi interpretam propriile lucrari. La una dintre auditii era si Florica Musicescu \u00een sala. Mi-a cerut piesa pentru a o studia cu niste studenti straini.<\/p>\n

I.B.S.: Ai pastrat pe undeva acele piese?<\/p>\n

D.R.: Nu. Poate mama sa le aiba.<\/p>\n

I.B.S.: Ar fi foarte interesant. Asadar, traseul tau artistic era pecetluit. Ai avut vreun profesor de la care ai simtit ca ai \u00eenvatat foarte mult?<\/p>\n

D.R.: Profesori sunt, deopotriva, si cei pe care \u00eei ai \u00een mod oficial, dar si cei de la care \u00eenveti uit\u00e2ndu-te \u00een partiturile lor, ascult\u00e2ndu-le muzica. \u00cen Conservator am avut profesori foarte buni: \u00een primul an \u2013 Stefan Niculescu, \u00een anul doi \u2013 Aurel Stroe si Myriam Marb\u00e9; \u00een urmatorii trei ani \u2013 Tiberiu Olah.<\/p>\n

I.B.S.: Extraordinar! Cei mai buni!<\/p>\n

D.R.: Un noroc, \u00eentr-adevar. Dar nu \u00eencetezi niciodata sa \u00eenveti. Dupa ce am terminat studiile, am realizat ca trebuie sa parcurg singura multe partituri si sa ascult foarte multa muzica. \u00cen felul acesta mi-am gasit propriul drum, mi-am creat lumea mea\u2026 cu multe flaute.<\/p>\n

I.B.S.: \u00centotdeauna ai simtit nevoia sa te \u00eentorci la flaut.<\/p>\n

D.R.: E ca o rugaciune, ca o confesiune. E o nevoie…<\/p>\n

I.B.S.: Nevoia de flaut.<\/p>\n

D.R.: Da, nevoia de flaut!<\/p>\n

I.B.S.: Dar, spune-mi, ai compozitori preferati?<\/p>\n

D.R.: Da! Debussy, pe care \u00eel ador pentru capacitatea lui de a \u201em\u00e2ng\u00e2ia\u201c sonor; Stravinsky, \u00een prima perioada, cea rusa; tot ceea ce \u00eenseamna lent la Mozart si la Bach e coplesitor si extrem de frumos; Beethoven, pentru \u00eencapat\u00e2narea si genialitatea cu care dezvolta tot timpul; Jolivet \u2013 \u201eChant de Linos\u201c e una dintre piesele mele preferate…<\/p>\n

I.B.S.: Iara flaut?<\/p>\n

D.R.: Altfel cum? Messiaen, Crumb \u2013 pentru stranietatea muzicii lor; Harvey \u2013 pentru magia sonoritatilor izvor\u00e2ta dintr-o \u00eencarcatura provenita din credinta…<\/p>\n

I.B.S.: Tu esti credincioasa?<\/p>\n

D.R.: Da. Nu ma duc tot timpul la biserica si nu iubesc neaparat preotii. Sunt convinsa ca exista ceva deasupra noastra care ne protejeaza…<\/p>\n

I.B.S.: Nu simti nevoia de duhovnic?<\/p>\n

D.R.: Mi se pare ca si muzica e un fel de spovedanie; prin muzica eu simt ca ma purific, ca ma \u00eenfatisez \u00een fata fortei divine…<\/p>\n

I.B.S.: Te-ai g\u00e2ndit sa scrii muzica sacra, pe text?<\/p>\n

D.R.: Nu, pentru mine, cuv\u00e2ntul scade ceva din intensitatea muzicii. Trebuie sa fii absolut genial sa scrii muzica cu text. Recunosc ca am o atractie pentru voci speciale. \u00cemi place mult ce face o compozitoare suedeza \u2013 Karin Rehnqvist \u2013 care scrie pentru voci feminine taranesti. Foloseste acel tip de emisie natural, necultivat… impactul este uluitor… Si eu prefer sonoritatile care provin din lumea arhaica sau o sugereaza.<\/p>\n

I.B.S.: Apropo de sonoritatile din muzica ta: cum explici aceasta simbioza evidenta \u00eentre elementele folclorice arhaice rom\u00e2nesti si cele asiatice? Stiu ca ai scris \u201eTemplu de fum\u201c cu mult \u00eenainte de a vedea Japonia si, c\u00e2nd ai avut ocazia sa vizitezi Tara Soarelui Rasare, ai fost surprinsa sa vezi ca la intrarea \u00een orice templu budist, fiecare vizitator trebuie sa se \u201espele\u201c cu fum, \u00eentr-un fel, sa se purifice prin fum pentru a intra curat \u00een templu.<\/p>\n

D.R.: \u00centr-un strat foarte \u00eendepartat, exista multe similitudini \u00eentre muzica folclorica rom\u00e2neasca si cea japoneza. C\u00e2nd Joji Yuasa a fost la Bucuresti si mi-a ascultat lucrarea \u201eUmbre\u201c, \u00een care am folosit doua fragmente de bocete rom\u00e2nesti (culese de Bartok \u00een Ardeal), am avut surpriza sa aflu de la el ca aceste melodii se \u00eent\u00e2lnesc si \u00een muzica traditionala japoneza. Asadar, exista un strat comun al folclorului arhaic. Nimic nu este nou. Compozitori precum Debussy, Jolivet, Messiaen, Scelsi si-au cladit stilul propriu pe confluenta cu Asia. Aceasta preocupare face parte din istoria muzicii secolului XX. O foarte mare parte a capodoperelor muzicale din secolul trecut reprezinta tocmai aceasta sinteza \u00eentre doua lumi at\u00e2t de \u00eendepartate geografic, dar foarte apropiate \u00een ceea ce priveste limbajul muzical arhaic. Cam tot ceea ce se scrie pentru flaut solo pleaca de la ideea de incantatie. Exista o forta coplesitoare a muzicilor traditionale, si muzica japoneza face parte dintre ele. Pe mine ma fascineaza mai ales conceptia lor asupra sunetului: faptul ca sunetul e viu, se misca tot timpul, asemenea caligrafiei lor, unde pensula nu creeaza niciodata linii egale, iar spatiile albe sunt la fel de importante ca si cele acoperite de cerneala. Aceasta conceptie se distinge \u00een muzica pentru shakuhachi, care e at\u00e2t de proaspata si de \u00eencarcata de efecte si culori, \u00eenc\u00e2t seamana mult cu muzica contemporana. De aici si influenta pe care o are asupra at\u00e2tor compozitori.<\/p>\n

I.B.S.: Ai si compozitori rom\u00e2ni pe care \u00eei admiri foarte tare?<\/p>\n

D.R.: Da. Unul este Stefan Niculescu. Ideile sale sunt at\u00e2t de clare si lucrarile at\u00e2t de bine construite, \u00eenc\u00e2t chiar daca ar fi c\u00e2ntata prost, muzica lui tot bine ar suna. Era un barbat frumos, cu o anumita luminozitate pe chip, calitati ce transpar si \u00een muzica lui… \u00cemi place foarte mult Aurel Stroe. Impactul muzicii sale este puternic.<\/p>\n

I.B.S.: Cred ca secretul muzicii lui consta \u00een faptul ca reuseste sa \u201ereduca\u201c informatia la maximum de esentializare.<\/p>\n

D.R.: Da. E o muzica simpla, frusta, atasata unui folclor universal, surprinzatoare uneori prin curajul cu care alatura elemente contrastante. Apreciez foarte mult gingasia si rafinamentul din muzica lui Octavian Nemescu, gravitatea si spiritualitatea ei. Exista un dram de forta divina \u00een ceea ce face.<\/p>\n

I.B.S.: Dar Enescu ti-a placut dintotdeauna?<\/p>\n

D.R.: \u201eSonata \u00een stil popular rom\u00e2nesc\u201c, mai ales partea a II-a, mi-a placut \u00eentotdeauna. Adevaratul Enescu se recunoaste \u00een creatia lui de maturitate. Ma fascineaza acea piesa pe care Sorin Petrescu o c\u00e2nta minunat \u2013 \u201eCarillion Nocturne\u201c. O lucrare absolut geniala, care reprezinta o stilizare perfecta a unui folclor nu neaparat rom\u00e2nesc.<\/p>\n

I.B.S.: Aduce sonoritati asemanatoare gamelanului.<\/p>\n

D.R.: Enescu creeaza starea de vis, combinata cu o bl\u00e2ndete moldoveneasca. Visarea face parte din muzica. Tiberiu Olah spunea mereu ca am ceva \u00een comun cu Enescu. Banuiesc ca se referea la aceasta atractie, neascunsa de mine, catre folclorul stilizat si spunea ca distinge la noi un anumit fel de a \u201etoarce\u201c muzica.<\/p>\n

I.B.S.: Hm, ce frumos! De ce oare sunt at\u00e2t de multe compozitoare \u00een peisajul rom\u00e2nesc?<\/p>\n

D.R.: Sunt foarte multe compozitoare si \u00een Italia, Estonia, Lituania; \u00een Germania exista organizatia Frau und Musik, o asociatie care promoveaza si organizeaza concerte, chiar congrese, pentru femei compozitoare. E adevarat ca \u00een Rom\u00e2nia sunt mai multe compozitoare interesante, comparativ cu alte locuri. E un moment prielnic. Pe vremea c\u00e2nd eram studenta, existau idei preconcepute. Spre exemplu, George Balan, profesorul nostru de estetica, la examenul de sf\u00e2rsit de an, ne-a cerut sa sustinem sau sa distrugem ideea de compozitoare. Absolut toti colegii mei, printre care si fostul director al Filarmonicii bucurestene, au desfiintat ideea ca o femeie poate sa creeze ceva si au venit cu exemple foarte tari din istoria muzicii. Concluzia lui George Balan a fost ca, \u00eentr-adevar, femeile trebuie sa stea la cratita si sa se ocupe de cresterea copiilor.<\/p>\n

I.B.S.: Si iata cum se \u00eentoarce roata si dirijorul Cristian Mandeal, c\u00e2nd vrea sa dirijeze o piesa de muzica contemporana, o alege pe Doina Rotaru. Eu sunt fericit ca exista at\u00e2t de multe femei compozitoare interesante.<\/p>\n

D.R.: Mai ales ca te rasfata si scriu mult pentru tine! Decant\u00e2nd lucrurile, se poate distinge o anume predilectie a compozitoarelor spre rafinament. Un bun exemplu este doamna Marb\u00e9, care, \u00een contextul generatiei sale, a fost cea mai atrasa de schimbarile de culori timbrale.<\/p>\n

I.B.S.: Si colegii ei au ocrotit-o.<\/p>\n

D.R.: Mai ales Anatol Vieru.<\/p>\n

I.B.S.: Asa este. A scris o piesa splendida \u00een memoria ei \u2013 \u201eElegie II\u201c. Tie ce muzica \u00eeti place sa asculti?<\/p>\n

D.R.: Nu-mi place sa ascult banalitati. Simt nevoia sa-mi spuna ceva muzica.<\/p>\n

I.B.S.: Dar nu crezi ca lucrul asta tine si de situatia \u00een care te afli? Te-am vazut la petreceri bucur\u00e2ndu-te de o muzica banala, de o atmosfera creata de acel tip de muzica.<\/p>\n

D.R.: Cu siguranta. Cred ca toti avem disponibilitatea asta.<\/p>\n

I.B.S.: Sa stii ca am observat multi compozitori \u00eencruntati la petreceri, tocmai pentru ca se simteau deranjati de bruiajul sonor care vine dintr-o zona stereotipa, proprie muzicii pop, rock, disco.<\/p>\n

D.R.: Pe mine ma deranjeaza o anumita intensitate, recunosc. \u00cen toate tipurile de muzica exista lucruri bune si proaste. Si \u00een Opera sunt foarte multe lucruri care nu-mi plac.<\/p>\n

I.B.S.: De ce?<\/p>\n

D.R.: Pentru ca mi se pare ca exista at\u00e2t de multa umplutura pentru trei arii bune.<\/p>\n

I.B.S.: Sigur ca, urmarind actiunea, e nevoie de umplutura p\u00e2na sa te rapuna o arie sublima. Dar cum se face ca tu, o at\u00e2t de buna pianista, nu scrii deloc pentru pian?<\/p>\n

D.R.: Se spune ca un compozitor scrie muzica pe care vrea el sa o asculte, iar eu m-am lipit foarte tare de flaut. Pianul mi se pare mult prea temperat. Am o predilectie spre glissando, spre transformarile subtile de culori, iar pianul e mult prea rigid. \u00cen plus, exista foarte mult repertoriu minunat. Ce sa mai faci dupa Debussy si Messiaen?<\/p>\n

I.B.S.: Ti-ar placea sa scrii muzica de film sau de teatru?<\/p>\n

D.R.: Am scris pentru teatru de papusi si mi-a placut enorm; cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Diana avea vreo cinci ani, asa ca scriam pentru ea.<\/p>\n

I.B.S.: Ce noroc pe Diana! Si pe mine, pentru ca si eu am vazut acele spectacole, la vremea lor.<\/p>\n

D.R.: Unul a fost \u201eCartea cu jucarii\u201c, pe texte din Arghezi. Celalalt se numea \u201eSteaua lui Arlechino\u201c. Un fel de commedia dell’arte. \u00cen ambele spectacole am avut noroc de actori care puteau c\u00e2nta… Pentru muzica de film am avut c\u00e2ndva o propunere, dar a cazut filmul…<\/p>\n

I.B.S.: La vizionare?<\/p>\n

D.R.: Da. Oricum, totul se petrecea pe un santier unde ploua continuu si nu se \u00eent\u00e2mpla nimic.<\/p>\n

I.B.S.: Am vazut de cur\u00e2nd \u201eHarakiri\u201c al lui Kurosawa. Muzica era semnata de Toru Takemitsu. Si Yuasa scrie muzica de film. E celebru pentru asta.<\/p>\n

D.R.: P\u00e2na la urma, e visul oricarui compozitor sa lege muzica de niste imagini, pentru ca, \u00een clipa \u00een care compui, \u00eeti creezi singur niste imagini.<\/p>\n

I.B.S.: De exemplu, ultima ta piesa pentru percutie si mediu electronic \u2013 \u201eGeiser\u201c \u2013 chiar m-a facut sa-mi imaginez un gheizer.<\/p>\n

D.R.: Peisajele islandeze sunt teribil de stranii. Memoria mea a ramas impregnata de acele privelisti unice.<\/p>\n

I.B.S.: Ti-ar placea sa traiesti undeva anume?<\/p>\n

D.R.: Hm, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd as sta pe l\u00e2nga un templu japonez sau pe malul unei mari. Muzica pe care o fac valurile este fascinanta.<\/p>\n

I.B.S.: Crezi ca ai scrie altfel \u00eentr-un astfel de loc?<\/p>\n

D.R.: Nu, nu ma simt legata de un anumit loc. Asa cum am mai spus, \u00eemi pot construi si \u00een minte un loc ideal. E adevarat ca ma simt bine acasa, pentru ca e locul meu. S-a \u00eent\u00e2mplat sa trebuiasca sa scriu la Amsterdam, un oras superb, Concertul al II-lea pentru flaut \u2013 \u201eSpiralis\u201c. Am avut o bursa de noua luni, dar cum am terminat de scris, dupa o luna si jumatate, am simtit ca trebuie imediat sa ma \u00eentorc acasa.<\/p>\n

I.B.S.: Suferinta e buna \u00een arta?<\/p>\n

D.R.: Eu oricum am o predilectie catre muzicile triste. Tine de sensibilitatea fiecaruia. Suferinta te poate face mai lucid. Apoi, c\u00e2nd esti suferind, prima reactie e sa te rogi, iar muzica e posibil sa contina dramul asta de piosenie, de rugaciune.<\/p>\n

I.B.S.: Dar traiectoria unei lucrari, arhitectura prestabilita, acel desen de care vorbeai, se poate modifica pe parcursul constructiei din cauza vreunui eveniment dureros? \u00ceti poti schimba viziunea peste noapte?<\/p>\n

D.R.: S-a \u00eent\u00e2mplat cu piesa pentru saxofon si orchestra, \u201eMasti si oglinzi\u201c, inspirata de nuvela lui Borges, \u201eOglinda si masca\u201c. Finalul lucrarii nu ar fi fost at\u00e2t de dramatic daca nu se \u00eent\u00e2mpla catastrofa lui Octav (Octavian Nemescu), cu pierderea fiului sau \u00een acel accident stupid si nedrept. Aceasta \u00eent\u00e2mplare m-a coplesit pur si simplu si am perceput altfel scopul muzicii, s-a transformat \u00eentr-o rugaciune apriga.<\/p>\n

I.B.S.: Te g\u00e2ndesti la posteritate, la faptul ca muzica ta se va c\u00e2nta si peste o suta de ani?<\/p>\n

D.R.: Nu. Ma g\u00e2ndesc la un public imaginar, caruia vreau sa-i transmit ceva frumos si unic.<\/p>\n

I.B.S.: Daca publicul nu ar primi cu entuziasm ceea ce tu \u00eei daruiesti, ti-ai schimba \u00een vreun fel stilul?<\/p>\n

D.R.: E cam t\u00e2rziu sa mai fac asta. Daca exista doi-trei spectatori care apreciaza ceea ce fac, sunt multumita.<\/p>\n

I.B.S.: Nu pot \u00eencheia acest interviu p\u00e2na nu \u00eeti smulg promisiunea ca vei reveni, \u00een creatia ta, la flaut. Se va \u00eent\u00e2mpla cur\u00e2nd lucrul acesta? Ultima piesa, realmente geniala, ai scris-o acum doi ani \u2013 \u201eGradina japoneza\u201c.<\/p>\n

D.R.: \u00centre timp, am mai facut o cucerire printre flautistii lumii. E vorba de Mario Caroli, care a devenit brusc un admirator \u00eenfocat al meu. M-a pisat cu tenacitate sa scriu o piesa pentru el si am facut-o. Mi-a c\u00e2ntat-o la festivalul de la Metz, Franta, acum c\u00e2teva saptam\u00e2ni. P\u00e2na la aceasta prima auditie, mi-a c\u00e2ntat si alte piese. C\u00e2nta foarte mult, \u00een toata lumea.<\/p>\n

I.B.S.: Cum se cheama lucrarea pe care i-ai dedicat-o?<\/p>\n

D.R.: Se cheama \u201eMythia\u201c. Sunt trei piese, fiecare cu un subtitlu: \u201eCa o rugaciune\u201c, \u201eCa o colinda\u201c si \u201eCa o doina\u201c. Am fost invitata la aceasta prima auditie absoluta. Sunt o rasfatata!<\/p>\n

I.B.S.: Meriti sa fii rasfatata, pentru ca esti o mina de aur pentru noi, flautistii.<\/p>\n

D.R.: Adevarul e ca am scris ceva pentru flaut: douazeci si doua de lucrari. Apoi sunt piese de ansamblu, \u00een care flautul ocupa un loc important. Mai sunt si piese pe care le-am adaptat pentru tine, pentru trioul \u201eContraste\u201c…<\/p>\n

I.B.S.: Pentru a crea cititorilor nostri o imagine mai clara a viziunilor tale sonore, plec\u00e2nd de la anumite simboluri, o sa \u00eenchei cu poemul pe care ti l-am dedicat cu ocazia lansarii CD-ului nostru \u2013 \u201eUroboros\u201c \u2013 poem care e realizat din \u00eensailarea titlurilor unor piese dedicate, bine\u00eenteles, flautului:<\/p>\n

Doina<\/p>\n

Doinei Rotaru<\/p>\n

Doooinaaaa<\/p>\n

Trestiile suiera<\/p>\n

La portile visului<\/p>\n

Dooinaaaa<\/p>\n

Nimeni n-a-ndraznit<\/p>\n

Sa priveasca prin douazeci si patru de vitralii<\/p>\n

Nici ceasul mult prea chibzuit<\/p>\n

Sa tulbure legenda<\/p>\n

Ferecata \u00een templul de fum<\/p>\n

Doar dorul trestiei \u00eenalte<\/p>\n

Ca un cristal marturisit<\/p>\n

\u00cen jocul de oglinzi<\/p>\n

Vestind argint si zbor de libelula<\/p>\n

A-ntors privirea sarpelui spre coada<\/p>\n

Numindu-l Uroboros<\/p>\n

Si sunetul flaut se facu<\/p>\n

Si Doooinaaaa doina<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Doina Rotaru \u00een dialog cu Ion Bogdan Stefanescu     Nume cu profunde conotatii arhaice, Doina Rotaru creeaza o lume plina de vraja, de mister, de magie, \u00een caresimbolurile induc muzicii sale combinatii sonore inedite, luxuriante si eclatante. Ion Bogdan Stefanescu: \u00cen preambulul interviului, le vom spune cititorilor ca noi ne cunoastem de mult, de… Cite\u0219te mai mult »…Si doina Doina se facu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6899],"class_list":["post-10052","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-doina-rotaru"],"views":2748,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10052","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10052"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10052\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10052"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10052"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10052"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}