{"id":10049,"date":"2011-12-08T16:40:36","date_gmt":"2011-12-08T14:40:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10049"},"modified":"2011-12-08T16:40:50","modified_gmt":"2011-12-08T14:40:50","slug":"%e2%80%9esarmanii-cu-sufletul%e2%80%9c-si-%e2%80%9ebietii-de-pacate%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9esarmanii-cu-sufletul%e2%80%9c-si-%e2%80%9ebietii-de-pacate%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eSarmanii cu sufletul\u201c  si \u201ebietii de pacate\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Motto: \u201eSi numai asa se putea linisti biata mama de raul nostru,\u00a0 biata sa fie de pacate.\u201c<\/strong><\/em><br \/>\n<strong>(Creanga)<\/strong><\/p>\n<p>\u00cen \u00eencheierea articolului anterior am recurs la exemplul: \u201eFericiti surumanii sufletesti, ca a celora iaste \u00eemparatia ceriurilor\u201c (N.T.1648), din Predica de pe Munte (\u201eSermo in monte\u201c, Luca 6,20). \u00cen versiunea la care recurgem de obicei, cea tiparita cu aprobarea Sfantului Sinod al BOR, versetul 20 suna astfel: \u201eFericiti voi, cei saraci, ca a voastra este \u00eemparatia lui Dumnezeu\u201c = \u201eBeati pauperes, quia vestrum est regnum Dei\u201c. Avem aici, \u00een acest verset, \u00eenmanuncheate strans, trei cuvinte pe care, grosso modo, le putem socoti sinonime. Cuvintele sunt: \u201ebiet\u201c (provenit din adjectuivul latin \u201ebeatus,a,um\u201c = fericit), \u201esarman\u201c (din \u201esermo, nis\u201c = cuvant, porunca, legamant) si \u201esarac\u201c.<br \/>\nSub aspect etimologic, ne ocupam astazi numai de sinonimia \u201esarman\u201c \u2013 \u201ebiet\u201c, deoarece ambele cuvinte provin din latina. De sinonimia \u201esarman\u201c \u2013 \u201esarac\u201c ne vom putea ocupa alta data, la vremea potrivita, dat fiind ca, \u00een cazul acestei perechi, primul cuvant e latin, dar cel de al doilea nu e latin, ci getic, iar asta e, bine\u00eenteles, o alta poveste, careia nu i-a venit \u00eenca randul. Abia dupa o prealabila incursiune \u00een spatiul lingvistic moeso-getic (sau gotic) vom putea relua dinamica de opozitii complementare care se scurtcircuiteaza la interesctia a doua planuri de referinta \u2013 lumea aceasta si lumea de apoi \u2013 si anume: \u201ebogat\u201c \u2013 \u201esarac\u201c, \u201efericit\u201c \u2013 \u201enefericit\u201c, \u201enorocit\u201c \u2013 \u201enenorocit\u201c, cu norocul bun si cel rau, cu sorocul, sorocirea (ursita) si saracirea (scapatarea), cu cei care-si sfintesc norocul si cei care-si vad de saracie.<br \/>\nSa vedem cateva contexte \u00een care \u00eesi afla explicatia evolutiile semantice nu o data surprinzatoare, \u00eensa numai la prima vedere. Acest caracter neobisnuit, paradoxal, surprinzator, ne este semnalat chiar \u00een textul biblic, \u00eentr-un pasaj lamuritor din Psalmul 72, primul dintre psalmii lui Asaf, cel care trateaza spinoasa chestiune a impunitatii nelegiuitilor si care \u00een latineste poarta un titlu elocvent: \u201eAenigma felicitatis impiorum eiusque solutio\u201c. Sa vedem cum se dezleaga aceasta enigma. \u201eCredinta celui drept se clatina \u00een fata nedreptatii si putin a lipsit ca pasii lui sa se poticneasca\u201c (versetul 2); ajunge chiar sa-i pizmuiasca pe cei fara de lege, cand vede \u201epacea pacatosilor\u201c (3): \u201ePentru aceasta poporul meu se ia dupa ei si gaseste ca ei s\u00eent plini de zile bune\u201c (10). Zbuciumul sufletesc si drumul anevoios de la revolta la \u00eempacare, de la ne\u00eentelegere la \u00eentelegere, merita sa fie urmarite \u00een ampla si sinuoasa miscare sufleteasca de edificare, ce ne duce la dezlegarea enigmei (versetele 13-18): \u201eIar eu am zis: deci \u00een desert am fost drept la inima si mi-am spalat \u00eentru cele nevinovate mainile mele, c-am fost lovit toata ziua si mustrat \u00een fiecare dimineata. Daca as fi grait asa, iata, as fi calcat legamantul neamului fiilor Tai. Si ma framantam sa pricep aceasta, dar anevoios lucru este \u00eenaintea mea. Pana ce am intrat \u00een locasul cel sfant al lui Dumnezeu si-am \u00eenteles sfarsitul celor rai: \u00eentr-adevar, pe drumuri vicleme i-ai pus pe ei si i-ai doborat cand se \u00eenaltau\u201c. Acesta e momentul hotarator al iesirii credinciosilor din amagire, momentul \u201epriceperii\u201c, al dezlegarii enigmei, care le umple inima de bucurie: \u201eca eram fara minte si nu stiam; ca un dobitoc eram \u00eenaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine\u201c (72,22).<br \/>\nPerspectiva de interpretare pe care ne-o ofera textul sacru aceasta este: edificarea ce are loc dupa momentul de ratacire trecatoare. De lauda are parte sarmanul, saracul, dreptul, smeritul, si de aceea este invariabil si insistent apreciat drept \u201efericit\u201c= \u201ebeatus\u201c. Am putea socoti \u201efericirea\u201c sarmanului ca un laitmotiv ce strabate \u00eentreaga Sfanta Scriptura, ca un mesaj de prima importanta care se cere permanent subliniat, cu atat mai mult cu cat \u00eentelegerea lui e anevoioasa, iar credinciosul are nevoie de calauza si de povata. Exemplelele \u00eempanzesc textul tuturor cartilor. Sa urmarim cateva \u201efericiri\u201c dintr-un psalm al lui David (71), \u00een care \u00eemparatul, primind judecata lui Dumnezeu, izbaveste pe sarac din mana celui puternic, si pe sarmanul lipsit de ajutor, unde \u00een textul latin corespondentul este \u201epauper\u201c. Alteori \u00eentalnim cuvintele \u201einops\u201c, \u201ehumilis\u201c, \u201eegenus\u201c, \u201eiustus\u201c: \u201eVa avea mila de sarac si de sarman\u201c = \u201eparcet pauperi et inopi\u201c. (17,13). Apare aici ca o datorie sacra a carmuitorului grija pentru cei \u201esarmani\u201c, pe care i-am vazut, \u00eentr-un exemplu de data trecuta, beneficiind de o subventie de douazeci de parale pe zi din partea stapanirii. Am presupus ca acei \u201ecrestini saraimani\u201c primeau aceasta suma pentru meritele lor sau ale strabunilor pe campul de lupta, ca mucenici ai credintei. Vedem acum ca nu este neaparata nevoie de aceste merite si ca de milostenia din partea ocarmuirii au parte \u00een calitate de \u201esarmani\u201c pur si simplu, adica drepti, smeriti, saraci, napastuiti. La unii dintre \u201ecrestinii saraimani\u201c mai sus pomeniti pot exista, desigur, antecedente de noblete scapatata (ca \u00een exemplul cu hrisovul pastrat \u00een unghiul cel mai ferit al casei), dar esentiala ramane conditia de \u201esarman\u201c si nimic mai mult. \u00cen fond conditia de \u201esarman\u201c este arhisuficienta, potrivit criteriului care-i \u00eemparte pe toti oamenii, fara echivoc, \u00een buni si rai, \u00een drepti si nedrepti, \u00een legiuiti si nelegiuiti. Cei saraci (\u201epauperes\u201c) si \u00eendurerati (\u201edolentes\u201c), care \u00eel preamaresc pe Domnul, se vor mantui (Psalmul 68,30). Sa rada saracii si sa se veseleasca, pentru ca Domnul va auzi glasul lor (68,37). Toti saracii sunt asadar ai lui Dumnezeu si se bucura, ipso facto, de ocrotire, fiind \u201esaracii poporului lui Dumnezeu\u201c, iar aceasta norma de conduita crestina, cum arata si evolutia semantica a cuvintelor \u00een discutie, s-a pastrat pana astazi. \u00centreg psalmul 118 \u00eei \u201efericeste\u201c pe \u201esarmani\u201c. Sunt fericiti (\u201ebeati\u201c) cei fara prihana, cei ce pazesc poruncile Domnului (\u201esermones\u201c, \u201eiustificationes\u201c, \u201eiudicia\u201c), dupa \u201earatarea cuvintelor\u201c Domnului = \u201edeclaratio sermonum\u201c.<br \/>\n\u00cen Cartea lui Iov, \u201esarmanul\u201c e asociat \u00eendeosebi cu suferinta, cu statornicia, cu \u00eendurarea si cu smerenia. Cand Elfaz \u00eel cearta, \u00eei recunoaste totusi taria cu care \u00eesi \u00eendura suferinta sarmanul Iov: \u201eNecazul tau e crancen! Dar cine ar putea sa-si \u00eenabuse cuvintele (sermonem)?\u201c Si adauga spre lauda lui: \u201eCuvintele tale au tinut \u00een sus pe cei ce erau sa cada si tu ai \u00eentarit genunchii care se clatinau\u201c (4,4). Capitolul 5 e intitulat chiar \u201eFericit e omul pe care Dumnezeu \u00eel mustra\u201c (\u201eBeatus homo qui corripitur a Deo\u201c). Cand, dupa tanguire, revine la smerenie, Iov se mangaie pentru necazurile sale, cu nadejdea \u00eenvierii si arata, \u00eentr-o noua cuvantare (\u201eaudite sermones meos\u201c), ca fericirea necredinciosilor e nestatornica, dupa care proclama \u00eenvierea celor \u201esarmani\u201c cu o credinta tare ca sarma de arama (19,23): \u201eCat as vrea ca vorbele mele sa fie scrise (ut scribantur sermones mei), cat as vrea sa fie sapate pe arama.\u201c Cu capitolul 24, care trateaza \u201eDespre randuiala lui Dumnezeu cea tainica, dar dreapta, pentru nefericirea celor drepti si fericirea celor pacatosi\u201c, revenim la enigma anevoie de dezlegat care a facut sa se clatine \u00een credinta poporul lui Dumnezeu (cum am vazut \u00een Psalmul 72), care l-a abatut din drumul drept si chiar l-a \u00eempins sa-i urmeze pe nelegiuitii nepedepsiti. Curand \u00eensa \u00eesi da seama ca fericirea pacatosilor e nestatornica si ca de adevarata fericire vor avea parte numai cei drepti, cei sarmani, cei smeriti. \u201eSarmanii cu sufletul\u201c sau \u201ecu duhul\u201c din limba veche \u00eenseamna, prin urmare, smeritii cu duhul si nicidecum \u201elipsiti de duh\u201c cum s-a putut interpreta uneori. Sintagma \u201esmeriti cu duhul\u201c poate fi \u00eentalnita \u00een Psalmul 33,7: \u201eAproape este Domnul de cei umiliti la inima si pe cei smeriti cu duhul \u00eei va milui\u201c = \u201eet humiles spiritu salvabit\u201c. Fericiti (\u201ebeati\u201c) sunt, asadar, cei smeriti, credinciosi si drepti, precum si cei care, daca n-au fost de la \u00eenceput asa, s-au cait la timp si au primit iertarea Domnului. Fericiti sunt \u201ecei carora li s-au iertat faradelegile\u201c (Psalmul 31, 1) si: \u201eFericit barbatul caruia nu-i va socoti Domnul pacatul\u201c. \u00cen niciun caz nu sunt si nu vor fi fericiti pacatosii, chiar daca Dumnezeu \u00eei lasa sa se bucure o vreme de o fericire \u00eenselatoare. Bietul crestin, sarman aici, \u00een lumea aceasta, e fericit \u00een perspectiva mantuirii pentru ca, prin credinta si smerenia lui, aduna bogatii \u00een cer.<br \/>\nAsocierea stransa dintre cuvantul si fapta crestineasca, pentru care latina foloseste acelasi cuvant: \u201esermo, nis\u201c, ne \u00eentampina \u00een Pildele lui Solomon, unde \u201eomul drept se \u00eengrijeste de pricinile celor sarmani\u201c (29,7), iar maretia \u00cemparatului este sa cerceteze cu deamanuntul lucrurile lor\u201c = \u201einvestigare sermonem\u201c (25,2). Pluteste aici \u00een aer acel \u201ejudet al sarmanilor\u201c de mai tarziu, povestit la hanul Ancutei, \u00een care, poate nu \u00eentamplator, celui sarman \u00eei face dreptate un haiduc cu nume de sfant. Cu o perceptie extrem de lucida a lumii de aici, cu nedreptatile ei, pildele constata cu amaraciune ca saracul poate fi dispretuit (\u201eodiosus\u201c) chiar de prietenul lui, cand acesta asculta de regulile crude si brutale ale vietii celei trecatoare, si nu de acea \u201efelicitas cordis\u201c \u00een perspectiva careia (14,21) \u201ecel care nu baga de seama pe prietenul sau savarseste un pacat, iar cel se \u00eendura de sarmani e fericit\u201c = \u201equi autem miseretur pauperi beatus erit\u201c.<br \/>\n\u00cen sfarsit, o formulare fericita (surprinzand adica enigma, contradictia aparenta si dificultatea depasirii planului aparentelor) ne \u00eentampina \u00een Eclesiasticul 8,12, unde \u00eesi afla dezlegarea paradoxul adevarului \u00eendoit, cu valalbilitate \u00eentr-una sau \u00eentr-alta din cele doua lumi, cea de aici si cea de dincolo: \u201eDar desi pacatosul face rau de o suta de ori si \u00eesi lungeste zilele, eu stiu ca fericirea este a acelora care se tem de Dumnezeu si se sfiesc \u00een fata lui\u201c. Am subliniat conjunctia concesiva \u201edesi\u201c, pentru ca \u00een ea sta cumplita \u201enepotrivire\u201c, asupra careia ni se atrage atentia putin mai departe (8,14): \u201eEste \u00eenca o nepotrivire (alia vanitas) care se petrece pe pamant, adica: sunt drepti carora li se rasplateste ca dupa faptele celor nelegiuiti si sunt pacatosi carora li se rasplateste ca dupa faptele celor drepti\u201c, iar aceste lucruri nici \u00eenteleptul nu poate sa le patrunda si doar sufera si le pune la inima. Ei bine, aceasta \u201enepotrivire\u201c e de natura sa explice surprinzatoarea evolutie semantica de la \u201ebeatus\u201c la \u201ebiet\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Motto: \u201eSi numai asa se putea linisti biata mama de raul nostru,\u00a0 biata sa fie de pacate.\u201c (Creanga) \u00cen \u00eencheierea articolului anterior am recurs la exemplul: \u201eFericiti surumanii sufletesti, ca a celora iaste \u00eemparatia ceriurilor\u201c (N.T.1648), din Predica de pe Munte (\u201eSermo in monte\u201c, Luca 6,20). \u00cen versiunea la care recurgem de obicei, cea tiparita&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9esarmanii-cu-sufletul%e2%80%9c-si-%e2%80%9ebietii-de-pacate%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eSarmanii cu sufletul\u201c  si \u201ebietii de pacate\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6898,6897,3581],"class_list":["post-10049","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bietii-de-pacate","tag-sarmanii-cu-sufletul","tag-sensul-cuvintelor"],"views":2596,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10049","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10049"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10049\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10049"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10049"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10049"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}