{"id":10046,"date":"2011-12-08T16:38:31","date_gmt":"2011-12-08T14:38:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10046"},"modified":"2011-12-08T16:39:12","modified_gmt":"2011-12-08T14:39:12","slug":"beirutul-dincolo-de-violenta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/beirutul-dincolo-de-violenta\/","title":{"rendered":"Beirutul, dincolo de violenta"},"content":{"rendered":"

Rawi Hage, Jocul lui De Niro,<\/em> traducere de Irina Vainovski-Mihai, Bucuresti, Editura Leda, 2009.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Nascut \u00een anul 1964, la Beirut, scriitorul Rawi Hage a trait \u00een mod direct dureroasa experienta a razboiului civil din Liban, marturisind el \u00eensusi, \u00eentr-un interviu, cum, pe c\u00e2nd era copil, nu putea nici macar sa iasa din casa ca sa se joace cu prietenii sai, \u201ecaci niciodata nu stiai unde aveau sa cada bombele si de unde avea sa vina moartea.\u201c Stabilit, ulterior, \u00een Statele Unite ale Americii, iar apoi \u00een Canada, Hage a fost recompensat, pentru creatiile sale literare, cu prestigioase premii, romanul lui de debut, \u201eJocul lui De Niro\u201c, aparut \u00een anul 2006, fiind distins chiar cu importantul International IMPAC Dublin Literary Award. Av\u00e2nd actiunea plasata pe fundalul violentelor dintr-un Beirut unde timpul pare a se mai masura doar dupa frecventa bombelor fortelor combatante, cartea aceasta, nu o data dura si nemiloasa \u2013 at\u00e2t la nivelul evenimentelor relatate, c\u00e2t si la acela al stilului \u2013 tinde sa se apropie si de domeniul istoriei, autorul d\u00e2nd senzatia, pe alocuri, ca si-a propus nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t sa umple toate golurile din istoria recenta a tarii sale. Cu toate acestea, el are excelenta intuitie de a nu \u00eencerca vreodata sa traga concluzii definitive sau sa afirme ca s-ar afla \u00een posesia marilor adevaruri \u2013 fie ele ale istoriei sau ale memoriei \u2013 aleg\u00e2nd, \u00een schimb, sa descrie c\u00e2t se poate de exact o lume marcata de razboi si sa construiasca o galerie de personaje credibile, nu o data av\u00e2nd un comportament ambiguu si reusind sa aduca astfel la lumina multe aspecte nestiute ale umanitatii din aceasta parte de lume.
\nEvident, \u00eenca de la prima lectura se disting figurile lui George si Bassam \u2013 acesta din urma fiind si cel din perspectiva caruia sunt relatate \u00eent\u00e2mplarile \u2013 cei doi prieteni siliti sa se maturizeze mult mai repede dec\u00e2t ar fi fost cazul si sa iasa brusc din adolescenta, doar pentru a se trezi \u00eentr-un univers ostil, unde singura regula pare a fi \u201ejocul lui De Niro\u201c. Caci \u00eentreaga lor generatie e de-a dreptul fascinata de celebra pelicula din 1978, \u201eThe Deer Hunter\u201c, \u00een care Robert De Niro face un rol cu adevarat remarcabil, scenele \u00een care se joaca ruleta ruseasca devenind, pentru tinerii din Beirutul anilor ’80, relevante pentru constituirea unei atitudini si a unui nou mod de viata, \u00een care riscul si hazardul ocupa locurile centrale. \u00cen plus, dincolo de provocarea violentei, cei doi tineri protagonisti sunt confruntati cu o problema esentiala si au \u00een fata o alegere care le poate schimba destinele: fie sa ram\u00e2na \u00een Beirut si sa se adapteze, \u00eentr-un fel sau altul, la aceasta lume unde totul se poate vinde (sau trafica!), fie sa plece \u00een strainatate, av\u00e2nd de \u00eenfruntat, desigur, singuratatea si inevitabilul sentiment de alienare \u00eentr-un climat nou, condus de un cu totul alt set de valori dec\u00e2t cele cu care fusesera obisnuiti. Exact acesta este momentul de unde drumurile celor doi prieteni se despart, caci, daca George (care \u00eesi aroga, la un moment dat, chiar pseudonimul De Niro) alege sa ram\u00e2na \u00een orasul natal, sa demareze o afacere riscanta cu militiile combatante \u2013 mai ales cu cea crestina \u2013 si sa faca trafic de alcool, arme si droguri, Bassam, cel care \u00eesi pierduse deja tatal si bunicul \u00een nesf\u00e2rsitele lupte fratricide, pleaca \u00een Franta, prefer\u00e2nd sa poarte, acolo, eticheta de strain dec\u00e2t sa se simta din ce \u00een ce mai \u00eenstrainat \u00een propria tara. Pe acest fond al fram\u00e2ntarilor celor doi, reprezentantii militiilor libaneze fac raiduri la cele mai neasteptate ore, scotocind cartiere \u00eentregi \u00een cautarea agentilor straini (si, deopotriva, a c\u00e2torva sticle cu whisky!), bombele cad pretutindeni, iar relatiile interumane sunt amenintate la tot pasul, Beirutul devenind, pe nesimtite, orasul unde nici macar iubirea nu (mai) poate dura, relatiile pe care George si Bassam le au cu fetele de care se apropie (si modul abrupt si aparent inexplicabil \u00een care acestea se \u00eencheie, anul\u00e2nd orice posibila speranta) fiind \u00eentru totul edificatoare \u00een acest sens. Capitala Libanului e prezentata, astfel, ca un oras unde, ca sa traiesti, trebuie sa lupti \u00een fiecare clipa pentru supravietuire, autorul confirm\u00e2nd, prin toate detaliile pe care le ofera \u00een acest roman, epigraful extras din g\u00e2ndirea lui Heraclit: \u201eDintr-un foc ce niciodata nu se domoleste si nu se stinge, cum ai putea scapa?\u201c Se dovedeste, asadar ca, asa cum Bassam nu ezita sa repete, \u201ee absurd sa mai crezi \u00een viitor\u201c ori sa-ti mai pui sperantele \u00eentr-o ipotetica pacificare, c\u00e2ta vreme e din ce \u00een ce mai clar ca oamenii \u00eensisi vor iesi at\u00e2t de schimbati din acest razboi, \u00eenc\u00e2t e greu de crezut ca viata va mai fi, la Beirut, asa cum fusese \u00eenainte. Totul e, deci, si nu numai la cazino, o ruleta ruseasca, iar viata oricui poate fi curmata \u00een cele mai neasteptate momente.
\nScris \u00eentr-un ritm alert si beneficiind de numeroase secvente care pe drept cuv\u00e2nt pot fi numite cinematografice, dar si de o delicatete a tonului care, \u00een multe pagini, ne duce cu g\u00e2ndul la poezia araba sau la maestrii liricii franceze, romanul lui Rawi Hage pare a trimite, uneori, prin ambiguitatea cautata, la acel univers al confuziei si al razboiului creat de Michael Ondaatje, desi, e adevarat, fara sa atinga profunzimea sau efectul de trompe l’\u0153il din \u201ePacientul englez\u201c. Cu toate acestea, povestea rezista, iar cei doi protagonisti sunt construiti cu o siguranta uimitoare pentru un roman de debut. Caci, chiar av\u00e2nd, pe alocuri, aparenta unui western sau a unei istorii cu gangsteri \u2013 asa cum exista at\u00e2tea \u00een literatura sau cinematografia americana \u2013 \u201eJocul lui De Niro\u201c cucereste si \u00eesi \u201eprinde\u201c cititorul de la bun \u00eenceput, poate mai ales prin autenticitatea exprimarii si a actiunilor lui George si Bassam, cel care va ajunge \u00eentr-un Paris unde va fi silit sa realizeze aproape instantaneu ca viata e si aici o lupta, chiar daca nu neaparat purtata cu pusca, dar si ca ruleta ruseasca se practica, uneori \u2013 si, poate, \u00eentr-un mod mai periculos \u2013 chiar si fara gloante. Furia lui Bassam, ajuns \u00een mijlocul acestui Paris prea putin dispus sa-l primeasca cu bratele deschise duce cu g\u00e2ndul la atitudinea revoltata si violenta a tinerilor descrisi de Anthony Burgess \u00een \u201ePortocala mecanica\u201c, dar aceasta va fi potolita prin dragoste, odata cu \u00eent\u00e2lnirea pe care Bassam o are, \u00een Orasul-Lumina, cu frumoasa sora vitrega a lui George. Si, oric\u00e2t ar putea sa para de paradoxal, sectiunea aceasta, care ar fi putut extrem de usor sa cada \u00een schematismul lacrimogen al at\u00e2tor povesti de dragoste din romanele ultimilor ani, exprima cel mai bine umanitatea lui Bassam si \u00eel salveaza pe acesta \u2013 \u00een primul r\u00e2nd ca personaj literar care, abia acum, \u00eesi capata \u00eentreaga consistenta. Astfel, el reuseste sa se desprinda de obsesia mortii (tangential chiar a suicidului, caci t\u00e2narul citeaza faimoasele cuvinte ale lui Camus referitoare la \u201esingura problema cu adevarat serioasa a filosofiei\u201c, si anume sinuciderea, idee care \u00eel marcase ani de zile) si sa priveasca cu detasare exemplarul din romanul \u201eStrainul\u201c lui Camus pe care \u00eel poarta mereu cu sine. Desigur, ecouri din acest roman camusian apar pe parcursul cartii lui Rawi Hage, caci Bassam e incapabil sa-si exprime emotiile la moartea mamei sale, pastr\u00e2nd, chiar si la \u00eenmorm\u00e2ntare, o atitudine detasata.
\nEsentiala ram\u00e2ne, \u00eensa, strategia pe care o adopta Bassam atunci c\u00e2nd sora lui George, iubita sa, \u00eel roaga sa-i povesteasca despre viata din Beirut \u2013 si despre fratele sau vitreg, pe care nu-l vazuse niciodata. T\u00e2narul, care, anterior, nu ezitase sa repete c\u00e2t de mult uraste orasul acela si c\u00e2t de mult t\u00e2njeste sa scape de el, realizeaza ca, \u00een fond, aflat la Paris, \u00eei e dor de atmosfera Libanului. Astfel ca, alaturi de iubita sa, fascinata de lumea pe care ea \u00eensasi o zamislise \u00een imaginatie si o \u00eenvesm\u00e2ntase cu lumini desprinse parca din cele \u201eO mie si una de nopti\u201c, Bassam reinventeaza, prin cuvinte, Beirutul. Si povesteste despre parcuri si pomi \u00eenfloriti, despre oameni care z\u00e2mbesc si adora sa danseze, despre cafenele linistite, despre strazi \u00eenguste si pline de farmec, fara sa minta, caci el nu face altceva dec\u00e2t sa se foloseasca de un neasteptat principiu al selectivitatii, povestind, \u00een fond, despre lumea de dinainte de razboi, o lume \u00een care \u00eempuscaturile se auzeau doar \u00een filmele cu De Niro sau \u00een vreun western de moda veche. Dar, la o lectura atenta, cititorul va realiza ca, \u00een fond, strategia lui Bassam este identica cu cea utilizata de Rawi Hage \u00eensusi, ca autor al acestei carti, caci si el a reinventat, \u00een pagini de o pregnanta si de o autenticitate uluitoare, universul violentei care a marcat ani de zile viata locuitorilor Beirutului. Iar daca Bassam a reusit ca, prin recursul la frumusete (si cuvinte), sa se salveze spiritual si sa aiba sansa unui nou \u00eenceput \u00een mijlocul unei altfel de lumi dec\u00e2t cea cu care fusese obisnuit, la sf\u00e2rsitul lecturii acestui roman trebuie sa recunoastem ca, urm\u00e2nd, oarecum, exemplul personajului sau, si Rawi Hage s-a salvat de la caderea \u00een sentimentalism sau, dimpotriva, \u00een descrieri nesf\u00e2rsite si fara vreo miza estetica ale scenelor violente prin recursul la strategiile povestirii care, chiar si fara sa fie identice cu cele din \u201eO mie si una de nopti\u201c, se dovedesc a fi \u00eentru totul convingatoare.<\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n


\n<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Rawi Hage, Jocul lui De Niro, traducere de Irina Vainovski-Mihai, Bucuresti, Editura Leda, 2009.   Nascut \u00een anul 1964, la Beirut, scriitorul Rawi Hage a trait \u00een mod direct dureroasa experienta a razboiului civil din Liban, marturisind el \u00eensusi, \u00eentr-un interviu, cum, pe c\u00e2nd era copil, nu putea nici macar sa iasa din casa ca… Cite\u0219te mai mult »Beirutul, dincolo de violenta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6895,6894,2136,6893,6896],"class_list":["post-10046","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-beirut","tag-jocul-lui-de-niro","tag-liban","tag-rawi-hage","tag-razboiului-civil"],"views":1268,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10046","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10046"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10046\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10046"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10046"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10046"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}