{"id":10040,"date":"2011-12-08T16:34:36","date_gmt":"2011-12-08T14:34:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10040"},"modified":"2011-12-08T16:34:58","modified_gmt":"2011-12-08T14:34:58","slug":"jurnalul-mandarinului-valah","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jurnalul-mandarinului-valah\/","title":{"rendered":"Jurnalul mandarinului valah"},"content":{"rendered":"

Am cunoscut pentru prima data de visu et de auditu, cum ar spune Petre Pandrea, un fost detinut politic, si \u00eenca unul din \u201eclasa\u201c marilor intelectuali ai acestei tari, \u00een anii 70. \u00centr-o zi de toamna, fostul meu coleg si prieten, scriitorul Petre Anghel, pe c\u00e2nd ma aflam \u00eentr-o vizita acasa la el, \u00een strada Berzei, si ne pregateam sa mergem la restaurantul Casei Scriitorilor, m-a \u00eentrebat daca am auzit sau stiu ceva de Petre Tutea. \u00centrebare retorica, \u00eentruc\u00e2t era aproape sigur ca habar nu aveam cine este Tutea. \u201eAm sa-ti fac cunostinta cu el chiar astazi; o figura cum nu mai este alta \u00een Rom\u00e2nia\u201c. A urmat pentru mine cu adevarat un moment de neuitat. \u00cen acea zi m-am gasit dintr-odata \u00een fata unui exemplar dintr-o stirpe rara, pe cale de disparitie atunci, astazi disparuta. Nu semana cu nimeni, poate doar, \u00een anumite privinte, cu Constantin Noica, pe care \u00eel citisem, \u00eel ascultasem conferentiind si cu care chiar statusem de vorba de vreo doua-trei ori, fie si \u00een treacat. Dar nu-mi propun sa evoc acum acea \u00eent\u00e2lnire la o masa din restaurantul scriitorilor c\u00e2nd l-am ascultat fascinat pe batr\u00e2nul (cu pensie de scriitor asigurata datorita lui Zaharia Stancu) caruia, \u00een febra stralucitorului sau monolog, \u00eei cadea supa pe piept. Aveam sa aflu apoi at\u00e2tea si at\u00e2tea despre Tutea, despre destinul sau demn de pana unui mare biograf sau a unui mare prozator.
\nDupa 1990, ca gazetar, mi-a fost dat sa cunosc multi fosti detinuti politici din timpul regimului totalitar de import. Din pacate, despre nu putini mi s-a povestit ca au avut un comportament nedemn, chiar execrabil, \u00een perioada detentiei si nu numai: delatori, impostori, informatori ai Securitatii etc. Nu am \u00eendraznit sa judec eu, care nu traisem nimic din ceea ce \u00eenseamna experienta tragica a \u00eenchisorii politice, pe nimeni, niciodata. Nici macar \u00een forul meu intim. Nu ascund \u00eensa ca unele marturii m-au cutremurat si au subrezit oarecum un mit. Un mit luat din carti ori cladit pe marturiile celor ce au trecut prin puscariile comuniste si nu numai comuniste.
\nA mai fost ceva. La o importanta reuniune a organizatiilor AFDPR din toata tara, ce a avut loc la Iasi, l-am \u00eentrebat, \u00eentr-o pauza, pe unul dintre liderii Asociatiei: de ce nu-i coopteaza \u00een AFDPR pe toti detinutii politici, deci si pe cei din perioada regimului antonescian sau chiar de mai dinainte, daca or mai fi exist\u00e2nd, de vreme ce si aceia au fost bagati \u00een \u00eenchisori tot pentru convingerile si actiunile lor politice. Spre stupefactia mea, mi-a raspuns iritat si cu o fata crispata de rautate: \u201eDar dumneata stii cum au stat comunistii \u00een puscarie? Boierie. Primeau hrana de la Ajutorul Rosu\u201c. Asadar, asta era deosebirea. M-am \u00eengrozit de discriminarea pe un asemenea… criteriu care nu avea nimic comun cu ceea ce credeam eu ca-i \u201edesparte\u201c \u2013 pe drept sau pe nedrept \u2013 pe detinutii politici rom\u00e2ni din diferite epoci ale istoriei. C\u00e2t de mare mi s-a parut atunci distanta dintre Tutea, care la procesul ce i-a fost intentat \u2013 \u00een urma caruia a fost condamnat la ani grei de temnita \u2013 \u00een loc sa se apere, a vorbit despre Hegel, si cel care \u00eemi vorbea de Ajutorul Rosu. Pentru Tutea \u00eensa \u201epasiunea filosofica era mai puternica dec\u00e2t instinctul de conservare\u201c \u2013 noteaza \u00een jurnalul sau Petre Pandrea, ilustrul intelectual, fost, si el, detinut politic. \u00cenfundase puscariile patriei, ale Valahiei sale, si \u00eenainte de instaurarea regimului comunist \u2013 de fapt, bolsevico-comunist \u2013 ca om de st\u00e2nga, fara sa fi fost vreodata comunist, dar si dupa ’46-’47, ca anticomunist.
\nDespre Petre Pandrea se vorbea, mai mult pe soptite, pe vremea studentiei mele, ca despre un erou de legenda. Un personaj-spectacol, stralucitor, imprevizibil, care, cum marturiseste \u00een \u201eMemoriile mandarinului valah\u201c, n-a ales sabia, ci, fie \u00een tumultul Cetatii, fie din turnul de ivoriu, unde se amagea ca s-a retras la un moment dat, a m\u00e2nuit \u201ebiciul satirei, al sarcasmului, al ironiei si al autoironiei\u201c. A visat, s-a straduit sa fie ctitor, sa construiasca. Ca jurist, ca aparator al Legii si al Dreptatii a reusit. Reusita mai durabila a fost \u00eensa cea a memorialistului si diaristului. E adevarat, pe unde au trecut pana si verbul sau uneori genial nu prea au mai ramas multe \u00een picioare. Impresia e ca nu adera la nimic. Asa sa fie? Ne raspunde mandarinul valah cu retorica sa inimitabila (ca si cea a lui Tutea): \u201eDa si nu. Eu am formatiune de jurist. Pe m\u00e2na mea au trecut fauna si flora politica a Rom\u00e2niei, sub forma de clientela penala, si am pastrat distanta patetica a mandarinului \u00een turnul de ivoriu\u2026\u201c.
\nFauna si flora politica, nepasatorul tavalug al istoriei l-au \u00eempins dupa gratii. Am citat de mai multe ori ceea ce a scris Octavian Paler despre ratare. Parafraz\u00e2nd o faimoasa propozitie a lui Salvador de Madariaga \u2013 \u201eSpania este ceea ce se vede plus misterele ei\u201c \u2013 autorul \u201eMitologiilor subiective\u201c observa: \u201eRom\u00e2nia este ceea ce se vede plus ratarile ei\u201c. Ei bine, s-ar putea spune ca \u00een aceasta tara de tarabagii care fac comert inclusiv cu principiile, \u00een aceasta tara de duplicitari si \u201ede oameni cu spinari \u00eencovoiate\u201c, cum se indigneaza marele avocat Petre Pandrea, s-a ratat, nu o data, asa-zic\u00e2nd, p\u00e2na si puscaria, sensul ei moral.
\nDin fericire, mai exista si oameni cu majuscula, nu doar cacanari (folosesc adjectivul av\u00e2nd \u00een minte greutatea semantica pe care i-o conferea Arghezi). Iar printre primii \u00eel aflam, fara \u00eendoiala, pe puscariasul sub mai multe dictaturi, pe corifeul \u201eAcademiei de sub pam\u00e2nt\u201c de la Ocnele Mari, unde erau \u00eenchisi 1.200 de intelectuali (\u00eentre ei, Tutea \u00eensusi), pe latinul de la Dunare si Carpati, format la scoala germana, dar si la cea franceza, care \u00eenfiora selecta asistenta \u201ede sub pam\u00e2nt\u201c cu stiinta si cu jerbele sale de idei si metafore, pe justitiarul si moralistul care, \u00eentr-o convorbire nocturna dostoievskiana cu temnicerul sau S\u00eerbu, tata a 16 copii, aruncat de soarta si de nevoi \u00eentr-o slujba sinistra, \u00eel determina pe acesta sa renunte la conditia sa mizerabila si sa-si c\u00e2stige existenta familiei aleg\u00e2nd alta munca, pe olteanul de omenie care \u00eei cara tineta cu fecale neputinciosului unchi al lui Horia Sima, pe \u201ebolnavul de boala fara leac a melancoliei\u201c, pe \u201eavocatul cu inima de aur\u201c, ce nu concepea ca un semen al sau sa fie persecutat sau \u00eenchis pentru ideile si convingerile sale politice ori de alta natura. Ma las molipsit de retorica mandarinului, dar si a batr\u00e2nului cronicar moldovean si zic: \u201eNasc si \u00een Valahia oameni\u201c.
\n\u00censemnarile de fata si cele ce vor urma \u00eemi sunt prilejuite de aparitia la Editura Vremea a primului volum din \u201eMemoriile mandarinului valah. Jurnal 1954-1956\u201c (volumul al II-lea va cuprinde perioada 1957-1958), \u00eentr-o noua editie, revazuta si adnotata de Nadia Marcu-Pandrea, care semneaza si Nota biobibliografica. \u201eAceste caiete \u2013 avertiza cu orgolioasa modestie Petre Pandrea \u2013 scrise la iuteala si la \u00eent\u00e2mplare, pot fi utile spre documentare asupra meandrelor epocii. Eu sunt deasupra \u00eenvalmasagului. C\u00e2nd vorbesc de mine, vorbesc de altii, oglinditi \u00een mine. Suferinta altora se rasfr\u00e2nge imperios \u00een mintea si sufletul meu, inocul\u00e2ndu-mi suferinte cumplite\u201c.
\nJurnal, pamflet, galerie de portrete psihologice, \u201eMemoriile mandarinului valah\u201c sunt nu doar document, ci si literatura. Petre Pandrea inventeaza practic o specie literara aparte. \u00cen inflatia de memorii si jurnale din perioada postdecembrista, jurnalul sau, at\u00e2t ca scriitura, c\u00e2t si ca document moral, de constiinta, pare a fi si o severa mustrare.
\n(Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am cunoscut pentru prima data de visu et de auditu, cum ar spune Petre Pandrea, un fost detinut politic, si \u00eenca unul din \u201eclasa\u201c marilor intelectuali ai acestei tari, \u00een anii 70. \u00centr-o zi de toamna, fostul meu coleg si prieten, scriitorul Petre Anghel, pe c\u00e2nd ma aflam \u00eentr-o vizita acasa la el, \u00een strada… Cite\u0219te mai mult »Jurnalul mandarinului valah<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6890],"class_list":["post-10040","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-petre-pandrea"],"views":1687,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10040","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10040"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10040\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10040"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10040"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10040"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}