{"id":10023,"date":"2011-12-08T16:23:02","date_gmt":"2011-12-08T14:23:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10023"},"modified":"2011-12-08T16:23:17","modified_gmt":"2011-12-08T14:23:17","slug":"romania-din-diaspora-o-putere-transnationala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romania-din-diaspora-o-putere-transnationala\/","title":{"rendered":"Romania din diaspora: O putere transnationala"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Ieri am primit o scrisoare din Noua Zeelanda si un telefon din Lima. Prietenii mei sunt profesori universitari, \u00een primul caz, diplomati, \u00een cel de al doilea. Romani si unii si altii. \u00cemi trimit site-ul unei edituri. Si ma sfatuiesc sa comand prin internet o carte, aparuta \u00een Romania recent. Lor le-a placut. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Alaltaieri am primit o scrisoare din Boston. De la un medic clujean, cercetator la un institut de studii celulare. Medicul\u00a0 ma \u00eentreba daca am vazut \u00een presa din Romania scrisoarea unui prieten de-al nostru comun. Despre o facultate din Iasi, unde treburile merg cam anapoda. Respectivul prieten fusese asistent la acea facultate. Acum, de vreo 7 ani, este cercetator la un institut de fizica plasmei din Nagasaki. \u201eCrezi ca a facut bine ca a scris ce-a scris?\u201c, ma \u00eentreba omul de stiinta din Boston. Prilej sa-l contactez pe cel din Nagasaki. Si sa aud, printre altele, ca s-a \u00eensurat. Cu o bursiera de-a lui, din Ukraina. \u201eSotiei mele i s-a parut normal sa iau pozitie\u201c, m-a asigurat. \u201eA citit deci articolul?\u201c, \u00eentreb, \u00eentrebare naroada. \u201eDesigur, \u00eentelege perfect romaneste, \u00eemi spune. E dintr-un sat de la granita cu Romania. Dintr-o familie de hutuli. Dar ne-am cunoscut \u00een Japonia.\u201c<br \/>\nMai acum cateva zile am primit un E-mail de la Cape Town. Avem acolo un prieten care a emigrat din Bucuresti\u00a0 \u00een urma cu vreo 30 de ani. Vine \u00een Romania mai rar, fiindca lucreaza mult. Este arhitect. Si pictor de biserici. Bine\u00eenteles, ortodoxe, asta stie sa faca, fiindca a urmat cursuri de arta bizantina \u00een tara. Cand am fost la el ultima data, \u00een biserica \u00een care tocmai lucra, slujba se tinea \u00een limba greaca. Kirie!!! Kirie!!! Si printre picioarele enoriasilor se fugareau copiluti negri. \u201eE o mare navala a populatiei africane spre ortodoxism, ne-a spus preotul grec. Fiindca Africa este deceptionata de catolicism\u201c.<br \/>\nNoi \u00eel ascultam fara comentarii. Ce sa facem, adica? Venim doar din Grecia. Asa ca mai stim si noi cate ceva. Iar cand e\u00a0 vorba despre biserica ortodoxa, lasam ochii \u00een jos. Si privim prin colturi.<br \/>\n\u201eAti vazut cum arata Spitalul Coltea dupa restaurare?, ne \u00eentreaba arhitectul din Cape Town. Mi-a trimis nepotul meu un documentar. \u00cel gasiti pe youtube, merita, e splendid\u201c.<br \/>\nNepotul arhitectului din Cape Town este computerist. A absolvit \u00een Romania. Dar de cativa ani buni lucreaza pentru o firma din Anglia. Sase luni la Glasgow, sase luni \u00een Calcutta. El ne tine pe toti \u00een priza. Cat lucreaza ei pe acolo nu stiu, cert este \u00eensa ca \u201enavigheaza\u201c din plin pe calculator. Si ne \u201ebutoneaza\u201c si noua tot ce vrei si nu vrei.<br \/>\nSuntem deci permanent \u00een legatura unii cu altii. \u00cen cadrul unui segment social, ar spune omul de meserie din mine, adica sociologul. Un segment social, care s-a \u00eentins \u00eensa prin lume, ca o caracatita. Si tocmai asta este probabil diferenta cu care ne-au marcat ultimele decenii.\u00a0 Segmentul social caruia \u00eei apartinem nu mai salasluieste pe cateva strazi din cateva centre universitare dintr-o tara din Est. Un segment social bine determinat de altfel si acolo. Si si atunci. Fiindca ne stiam unii pe altii, \u00eentr-o generatie, ne urmaream, traiam \u00een cercuri profesionale, \u00een care ne straduiam sa ne dovedim. Acum, aria s-a extins. \u00cencercam sa ne dovedim planetar. Tot la nivelul unui anume segment social \u00eensa, fiindca niciunul dintre cei pe care i-am pomenit mai sus nu doarme \u00eentins pe jos \u00een gara din Amsterdam \u00een rand cu drogatii, nu fura portofele prin Paris si nu scoate cutitul la beregata batranilor, spargand case la Roma.<br \/>\nCeea ce au adus nou \u00eensa ultimele decenii \u00een segmentul nostru este faptul ca suntem multi. Si multi dintre noi, foarte buni. Diaspora intelectuala a dobandit constiinta de sine. Constiinta de sine profesionala, nu politica, asa cum se \u00eentampla cu diaspora de dinainte de 89, cand culoarea politica spunea totul. Si cand se pastrau legaturi doar \u00een cadrul dictat de acea culoare politica. Acum, legatura este acolo unde te duce Google, unde te duce Yahoo. Si unde cineva \u00eeti spune ceva care sa te intereseze.<br \/>\n\u00cen ultimele decenii, deci, tinem legatura unii cu altii. Asta este darul pe care ni l-a facut dezvoltarea mijloacelor tehnologice. Si, mai nastrusnic, tot datorita lor, fie ca suntem la Cape Town, fie la Nagasaki, stim pe ore si pe minute tot ce se-ntampla \u00een tara. Din acest punct de vedere, tara stie mai putine despre noi, decat noi, cei plecati de decenii, despre segmental nostru social aflat \u00een tara. Romania a devenit mai mare decat poate fi ea cuprinsa fara efort. Profesionalismul celui din tara sufera fara sperante. Eu stiu ce scrie domnul Cristea Enache, dansul habar nu are ce scriu eu. Deci, eu stiind, ma pastrez \u00een profesie. Dansul, nefiind interesat ce se scrie \u00een limba romana prin alte parti, \u00eesi pierde \u00eentr-un fel obiectul muncii. Fiindca o parere avertizata despre mersul literaturii romane \u00een momentul de fata nu mai poate pretinde sa aiba.<br \/>\n\u00cenainte de \u201890 a venit la noi un pictor din Romania. Iesise cu niste expozitii, luase si un premiu international, \u00eel prostise cineva de cap sa ramana \u00een Vest, si cum nu exista alta posibilitate de viza decat prin \u00eenmatricularea la o unitate de \u00eenvatamant, s-a \u00eenscris din nou student, anul \u00eentai, la o facultate de arte plastice din Olanda.<br \/>\n\u201eDe unde vii dumneata\u201c, l-a \u00eentrebat la primul curs maestrul olandez. \u201eDin Romania\u201c, a spus omul si a dat sa completeze cu date din curriculum, atatea expozitii personale, atatea participari internationale, ba, chiar si un premiu. \u201eFoarte bine, a spus maestrul grabit. De-acum \u00eencolo uiti tot ce ai \u00eenvatat \u00een Romania. Si \u00eenveti sa faci pictura ca noi\u201c \u201eSa uit? se \u00eentreba artistul nostru deconcertat, stand la mine pe canapea cu ochii rotunzi de uimire, si nevenindu-i sa creada ca n-ar fi fost vorba cumva de niscai naluci auditive. Sa uit? Cum se poate sa uit?\u201c<br \/>\nA umblat cateva zile cu ochii rotunzi. Impiedecandu-se de atata nedumerire. Si dupa vreo saptamana s-a \u00eentors acasa.<br \/>\nAstazi, daca i s-ar fi \u00eentamplat una ca asta stiu sigur ca n-ar mai fi avut sentimentul scufundarii corabiilor. Astazi la auzul unei asemenea ineptii, ar fi trecut-o pe Facebook. Si s-ar fi stricat de ras, cu unii si cu altii de pe pamantul asta, devenit dintr-odata prea mic. Fiindca, astazi, diapora si-a schimbat caracterul. A devenit o forta. O putere transnationala. Astazi, orice membru al oricarei diaspore stie ca el nu trebuie sa uite nimic. Ca tocmai pe acea memorie de fier e chemat sa cladeasca.<br \/>\nAm meditat mult la aceasta \u00eentamplare, care mi se pare paradigmatica. Si am ajuns la concluzia ca cel mai grav lucru care i se poate \u00eentampla unei diaspore este ca, \u00een cadrul ei, sa se \u00eentrerupa povestile unui neam.\u00a0 Povestile mai vechi sau mai noi, duse mai departe, \u00eempletite cu ale altora, \u00eembogatite, transformate, dar neuitate. Nu mai suntem un copac, cu radacinile adanc\u00a0\u00a0 \u00eemplantate-n pamant, scria un sociolog\u00a0 (nu spun care, fiindca nu vreau sa\u00a0 spulber frumusetea observatiei \u00een note bibliogafice si citate). Nu mai suntem un copac cu radacini \u00een pamant, spunea, asadar, omul acesta inteligent. Ne \u00eentindem \u00eensa spiritual pe deasupra lumii, ca o Cale Lactee.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ieri am primit o scrisoare din Noua Zeelanda si un telefon din Lima. Prietenii mei sunt profesori universitari, \u00een primul caz, diplomati, \u00een cel de al doilea. Romani si unii si altii. \u00cemi trimit site-ul unei edituri. Si ma sfatuiesc sa comand prin internet o carte, aparuta \u00een Romania recent. Lor le-a placut. Alaltaieri am&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romania-din-diaspora-o-putere-transnationala\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Romania din diaspora: O putere transnationala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[478,6879],"class_list":["post-10023","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-diaspora","tag-putere-transnationala"],"views":1997,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10023","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10023"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10023\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10023"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10023"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10023"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}