{"id":10019,"date":"2011-12-08T16:19:01","date_gmt":"2011-12-08T14:19:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10019"},"modified":"2011-12-08T16:20:53","modified_gmt":"2011-12-08T14:20:53","slug":"de-la-etnologia-la-ontologia-etno-natiunii-romane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-etnologia-la-ontologia-etno-natiunii-romane\/","title":{"rendered":"De la etnologia la ontologia (etno-)natiunii rom\u00e2ne"},"content":{"rendered":"

L-am \u00eent\u00e2lnit pe Claude Karnoouh \u2013 prin Catherine Durandin \u2013 \u00een 1991, la Paris, unde am trait cam tot timpul \u00eentre jumatatea lui noiembrie 1990 si \u00eenceputul lui decembrie 1992, cu o bursa a Guvernului francez.1 Cumparasem de ocazie, la scurt timp dupa sosirea \u00een capitala Frantei (pe Boul’ Mich, la Gibert Joseph), <\/strong><\/em>si citisem splendida lui \u201eL’Invention du Peuple. Chroniques de Roumanie\u201c.2 <\/strong><\/em><\/p>\n

Fusesem impresionat. O consider si astazi, la douazeci de ani de la prima lectura, una din cele mai bune analize ale culturii si societatii rom\u00e2nesti publicate vreodata, ca si o reflectie inovatoare si fundamentala asupra \u00eent\u00e2lnirii arhaismului est-european cu modernitatea, asupra rezultatului ineluctabil si \u00een esenta metapolitic al acestei ciocniri istorice si metafizice amorsate de Aufkl\u00e4rung, institutionalizate sistematic de proiectele succesive de modernizare (moderne, moderniste \u2013 fasciste ori comuniste \u2013, postmoderne) \u2013 disparitia comunitatilor taranesti. Mai exact, e vorba de doua carti \u00een una, corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului original: (a) capitolele III-V, o incredibil de inteligenta si lucida analiza a etnismului national rom\u00e2nesc (de la caracterologia nationala, trec\u00e2nd prin folclorism, la ceea ce eu numesc \u201eontologie etnica\u201c3 \u2013 operele lui Blaga, Bancila, Vulcanescu, Cioran, Noica \u2013\u00a0 primul si ultimul sunt examinati magistral de autorul francez) si (b) capitolele I-II si VI, o mereu captivanta si adesea miscatoare colectie de note de calatorie, notatii pe baza conversatiilor cu \u201ebastinasii\u201c din tot spectrul antropologic, de la tarani saraci si tigani la intelectuali, \u00eentre care si marele sau mentor rom\u00e2n \u201eM.\u201c, Mihai Pop, precum si marele sau mentor maghiar ardelean \u00eent\u00e2lnit la Budapesta, Z\u00e1dor Tordai (caracterul interdisciplinar, intergenerational si intercultural al scrierilor lui Claude Karnoouh solicita cititori pe masura),\u00a0 impresii fulgurante si observatii etnologice, scrise cu eleganta lui Paul Morand, cu profunzimea analitica \u201espectrala\u201c a lui Keyserling si cu patrunderea lui Trotki (v. scrierile sale despre Rom\u00e2nia din epoca razboaielor balcanice).
\nPredecesorii straini ai lui Claude Karnoouh, calatori mai mult sau mai putin grabiti printr-un tar\u00e2m pentru ei oarecum anistoric ori aflat (pe vecie?) \u00een zorii istoriei, aveau asupra Rom\u00e2niei si rom\u00e2nilor o perspectiva care, chiar daca marcata eventual de simpatie pentru \u201eobiectul\u201c lor, nu se eliberase \u00eentru totul de orientalism (\u00een sensul discutiei lansate de Edward Said), poate si fiindca prietenii si ghizii lor rom\u00e2ni erau ei \u00eensisi marcati, daca nu de-a dreptul de ceea ce eu am numit \u201estigmatul rom\u00e2nesc\u201c, \u00een orice caz de acel tip de \u201eauto-orientalism\u201c \u2013 adica de un orientalism, daca nu chiar de un stigmat, interiorizat \u2013 exprimat deja \u00een forma clasica de Pompiliu Eliade \u00eenca din primele pagini ale marii sale carti despre influenta franceza \u00een Principate, pagini parca pastisate dupa calatorii straini si hranite de insecuritatea lor identitara (formulata definitiv de Cioran \u00een forma unui scandal ontologic, nu doar istoric si psihologic: \u201eComment peut-on \u00eatre Roumain?\u201c). Spre deosebire de ei, Claude Karnoouh a ajuns mult mai aproape de \u201eintimitatea culturala\u201c (Michael Herzfeld) a rom\u00e2nilor \u2013 \u201epersonaje\u201c, \u201esubiecte-obiecte\u201c de studiu, cititori, studenti, prieteni, dusmani etc. \u2013, merg\u00e2nd p\u00e2na la cunoasterea lor \u201edin interior\u201c, dincolo de idealizare, exotizare ori diabolizare. Aceasta apropiere, exceptionala si la rom\u00e2nistii rom\u00e2ni (care, \u00een plus, vad numai rom\u00e2ni pe teritoriul statelor nationale rom\u00e2nesti succesive, astept\u00e2nd ca rom\u00e2nistii straini sa faca la fel si sa stabileasca o relatie exclusiva, apologetica, eventual fuzionala, cu rom\u00e2nii), obtinuta \u00een lungi ani de cercetare pe teren si de relatii str\u00e2nse cu rom\u00e2nii si cultura lor (precum si de deschidere catre celelalte grupuri etnice si culturi \u201econlocuitoare\u201c \u2013 si interactive \u2013, de la maghiari si ucraineni la sasi, tigani, turci, tatari si lipoveni), defineste multe din scrierile lui Claude Karnoouh \u2013 inclusiv cele critice, fiindca autorul si-a c\u00e2stigat dreptul de a fi la fel de critic ca noi atunci c\u00e2nd vorbeste despre lumea noastra \u2013, ating\u00e2nd o expresie emblematica prin caldura aproape sentimentala a paginilor finale din cartea de fata, printre cele mai emotionante din c\u00e2te s-au scris despre satul rom\u00e2nesc.4
\nTimp de vreo cinci ani, traind \u00een Statele Unite, Rom\u00e2nia si Ungaria, cu lungi sederi \u00een Germania (si contacte sistematice cu mediile academice internationale), am \u00eencercat zadarnic sa integrez cele doua carti aparent distincte, pastr\u00e2ndu-mi opinia ca ele ar fi trebuit publicate separat. C\u00e2nd am reusit \u00een fine sa le citesc sintetic, nu doar sinoptic, am avut acces la \u00eentreaga perspectiva si, simultan, o parte din misterul sufletesc al autorului mi s-a revelat, apropiindu-mi-l. Secretul accesului meu la reflectia si persoana lui Claude Karnoouh are desigur de-a face cu evolutia propriei mele reflectii asupra \u201efenomenului rom\u00e2nesc\u201c, bazata si pe contactele cu reflectia rom\u00e2nistilor straini, din care am \u00eenvatat mereu, chiar si atunci c\u00e2nd g\u00e2ndeam diferit ori identificam erori factuale, interpretative, analitice. Cum scriam acum mai bine de doua decenii despre o carte a lui Katherine Verdery, rom\u00e2nii trebuie sa admita ca nu au un monopol asupra subiectelor rom\u00e2nesti. \u00cen definitiv, rom\u00e2nii sunt gata sa ofere aprecieri critice ultime despre toate celelalte culturi, inclusiv din Occident, chiar dupa contacte superficiale, sub semnul \u201ebovarismului cultural\u201c sau al pandantului sau, orientalismul.
\nTotusi, \u00eentre Claude Karnoouh si mine nu a fost o prietenie la prima vedere. Nu ne-am vazut prea des si n-am vorbit prea mult p\u00e2na la plecarea mea de la Paris \u00een Statele Unite. Poate si fiindca omul pe care-l vedeam nu rima cu autorul pe care-l admiram deja: mi se parea un dandy parizian tipic, putin prea bine \u00eembracat si cu o gestica oarecum afectata, nu departe de cea a corifeilor legendarei gauche caviar (eu frecventam atunci un mediu \u00een care aparea mai ales echivalentul ei de dreapta). Este adevarat, nici n-am avut sansa unor \u00eent\u00e2lniri substantiale, de exemplu pentru a colabora la un proiect intelectual. Regretam lipsa unor asemenea interactiuni, fiindca ajungeam repede la puncte de vedere apropiate atunci c\u00e2nd discutam despre Rom\u00e2nia si constatasem cu bucurie ca interlocutorul meu accepta nonsalant diferentele si chiar divergentele de opinii, \u00eencep\u00e2nd cu cele politice si ideologice.
\nCum spuneam, recitirea unei carti p\u00e2na la \u00eentelegerea ei fara rest \u2013 un exercitiu care ar merita mai multe elogii \u00een genul celui formulat de regretatul Matei Calinescu \u2013 m-a apropiat si de autor, si de om. O revedere la Bucuresti \u00een cadrul unui colocviu Nietzsche (martie 1995), tot mai frecvente contacte, corespondenta si telefoanele, sejururile ori trecerile lui la\/prin Budapesta, ale mele la\/prin Paris, lecturile reciproce, viata \u2013 toate aveau sa ne apropie. Initiativa lui spontana de a ma traduce \u00een franceza ne-a \u00eentarit prietenia (care avea sa supravietuiasca si prabusirii mele publice din 2006), mi-a consolidat respectul pentru un om aparent arogant (greu le-a mai fost celor pe care i-a \u00eent\u00e2lnit sa treaca de aceasta aparenta!) care avea modestia si generozitatea de a traduce scrierile altuia (la \u00eenceput, fara planuri concrete de publicare, din \u201esimpla\u201c dorinta de a dialoga mai profund cu un text, cu o g\u00e2ndire, cu o persoana).5 Iar apoteoza lui Claude s-a produs \u00een ochii mei \u00een zilele de 23-24 mai 2009, la Breb, satul a carui viata se \u00eempleteste de patru decenii cu a lui. Vazut acolo, \u00een mijlocul celor patru generatii de sateni pe care le cunostea, acest spirit rebel si efervescent, adesea provocator si incomod, chiar taios si uneori excesiv, mereu liber si pretuind libertatea mai mult dec\u00e2t confortul existential si chiar dec\u00e2t instinctul de conservare, reintra pasnic, numai cu doza minima de distantare pe care omul modern si postmodern o pastreaza chiar si \u00een propriile sale ceasuri de cumpana tragica, \u00eentr-o ordine cosmica si, mai omeneste spus, \u00eentr-o comunitate organica. La mormintele primelor sale gazde din Breb, la taifas cu taranul a carui noblete evidenta \u00een privirea sa m\u00e2ndra era atestata formal de documentele regilor maghiari, \u00een strana vechii biserici de lemn, la ospatul prezidat de o \u201esocacita\u201c venerabila care-l \u00eenvatase \u00een tineretile lor partea cea mai putin tratata academic a culturii populare, \u00een multe alte asemenea situatii de viata reala, Claude Karnoouh era deopotriva alter si idem, asa cum numai fiul ratacitor (\u00een sens biblic) si tapul ispasitor (\u00een sens girardian) mai pot fi.
\n\u00cen Maramures, mai ales la Breb, Claude Karnoouh si-a gasit cu siguranta a doua patrie, ba \u00eenca foarte repede. Stau marturie notatiile sale din 1973, primul sau an de teren, c\u00e2nd el era departe de a putea comunica \u00een limba rom\u00e2na, dar o \u00eenvata rapid, explor\u00e2nd simultan dialectul si cultura din zona, subtilitatile riturilor de trecere si ale versificatiei populare. Tribulatiile sale \u00een mediile culturii urbane rom\u00e2nesti sunt \u00eensa mult mai complexe. Mai \u00eent\u00e2i, de la oras l-a \u00eent\u00e2mpinat suspiciunea profesionala, plina de ne\u00eentelegeri penibile si cu totul ineficienta a Securitatii (dupa ce si-a consultat dosarele pastrate la CNSAS, \u201eobiectivul\u201c a scris niste pagini sarcastice despre \u00eentreaga poveste), care avea sa duca totusi \u00een 1983 la expulzarea acestui fost membru al Partidului Comunist Francez din tara condusa de Partidul Comunist Rom\u00e2n. St\u00e2nga occidentala revolutionara radicala si anti-totalitara, libertara si anarhista era la fel de inacceptabila pentru partidul-stat ca si fascismul \u2013 cu care se \u00eenrudea structural tot mai vizibil. Apoi, tot la oras se gaseau profesionistii folclorismului, care \u00eel priveau cu relativa antipatie \u2013 c\u00e2nd nu erau condescendenti \u2013, merg\u00e2nd p\u00e2na la a-i nega statutul de specialist. (Aveau dreptate, \u00een fond, fiindca avem de-a face cu doua lumi intelectuale foarte diferite, separate de accesul acestui strain care statea mai mult pe teren dec\u00e2t \u201especialistii\u201c, avea un orizont cultural, politic si filozofic mai vast, \u00eei privea pe tarani ca pe niste oameni obisnuiti, chiar daca at\u00e2t de diferiti de el; din luminism, francezul retinuse foarte bine lectia universalitatii naturii umane; din iacobinism, prin filtrul marxismului radical, preluase fara rest lectia egalitatii.) \u00cen fine, la oras se gasesc intelectualii publici. Si, dupa \u201eantanta cordiala\u201c a anilor 1990, c\u00e2nd \u00een saloanele si gazetele occidentaliste aveau loc ritualuri interminabile ale \u201erevenirii la normalitate\u201c, c\u00e2nd era suficient sa vorbesti de bine democratia si capitalismul (fara a intra \u00een amanuntele triviale: problemele structurale ale democratiilor occidentale consolidate, Lumea a Treia, colonialismul etc.) pentru a fi imediat acceptat, Claude Karnoouh si-a gasit tot mai greu interlocutori binevoitori. La \u00eenceput, pe c\u00e2nd privilighentia post-comunista (cu multe radacini inavuabile \u00een privilighentia statului-partid) se mentinea \u00een sfera eterica a afirmatiilor de principii si profesiunilor de credinta,\u00a0 nu se politizase si era preocupata sa-si faca un rost prin raporturi lucrative cu Metropola, trec\u00e2nd de la \u201ebovarismul geocultural\u201c platonic la conexiuni mai lucrative cu Occidentul si cu institutiile care vorbeau \u00een numele lui pe plan local, p\u00e2na si un \u201est\u00e2ngist\u201c radical avea drept de cetate. Era, \u00een fond, un baiat simpatic, \u00een ciuda vederilor sale politice stranii si \u00een pofida interesului sau excentric pentru lumea reala (Claude Karnoouh a descoperit mai ales \u00een orasele rom\u00e2nesti, \u00een piata \u201etaraneasca\u201c si \u00een cartierul proletar, cheia raportului dintre arhaism si modernitate). Apoi, pe masura ce sfera publica rom\u00e2neasca s-a maturizat, fragmentat si radicalizat, locul lui Claude Karnoouh s-a tot restr\u00e2ns: si-a pierdut rubrica din \u201eDilema\u201c, a rupt cu majoritatea celor care deveneau spre jumatatea anilor 2000 hegemonii spatiului cultural-ideologic si, \u00eentr-o anumita masura, sub Traian Basescu, ai unei platforme institutionale cu subc\u00e2mpuri difuze sustinute de retele active (nu subscriu la pozitia simbolizata de sintagma \u201eboierii mintii\u201c, dar \u00eei recunosc punctele valide) si ieseau din dileme catre certitudinile unei versiuni autohtone de neocon, s-a retras \u00een spatiul mai putin controlat al Internetului. Din forumul real, \u00een forumurile virtuale. O cercetare empirica a carierei rom\u00e2nesti a lui Claude Karnoouh ar putea duce la un interesant capitol din istoria spiritului public \u00een Rom\u00e2nia post-comunista.
\nO carte at\u00e2t de substantiala nu are nevoie de abundente explicatii liminare. Sta foarte bine \u00een picioare, iar prin epilogul din 2007 se leaga de \u00eentreaga problematica abordata de autor \u00een opera lui. \u00cen consecinta, voi \u00eencheia aceste rapide consideratii cu o formula simpla: Claude Karnoouh reuseste sa ajunga, printr-un admirabil efort de analiza si sinteza, de la etnologia la ontologia (etno-)natiunii rom\u00e2ne moderne. Cheia acestui parcurs se gaseste \u00een doua elemente cruciale: (a) descoperirea lui Herder (\u00een Rom\u00e2nia!) de catre un autor francez care altminteri fusese educat sa vada \u00een natiune rezultatul unui contract social negociat \u00een permanenta (cu faimoasa expresie a lui Renan, natiunea e un plebiscit cotidian); (b) tendinta meditatiilor rom\u00e2nesti despre caracterul national de a iesi din orizontala cadrelor sociale, geografice si istorice, pentru a se \u00eenalta pe verticala unei ontologii etnice (poate si fiindca acest \u201esentiment cosmic al identitatii\u201c uneste cultura arhaica locala de proiectele de modernizare, \u00een special de modernism). Pentru orice etnolog francez, si cu at\u00e2t mai mult pentru un discipol al lui Claude L\u00e9vi-Strauss, \u00eentre etnic si national nu exista dec\u00e2t eventual o vaga legatura aflata perpetuu \u00een stare de flux, care se construieste, deconstruieste si reconstruieste \u00een spatiul politic si \u00een imaginarul social; pentru un cititor german si est-european al lui Herder, \u00eentre etnic si national se pune semnul echivalentei.\u00a0 Claude Karnoouh a pastrat din reflectia franceza ideea discontinuitatii dintre etnic si national, introduc\u00e2nd \u00een acest clivaj cultura, politica, societatea. \u00cen sens hegelian (un Hegel citit prin Heidegger), Istoria. Aceste elemente au fost inspirate de meditatia asupra notiunii herderiene de Volksgeist si modulate de experienta traita precum si de reflectia asupra arhaitatii, asa cum s-au desfasurat ele \u00eentr-un colt al Europei de Est, Rom\u00e2nia.<\/p>\n

 <\/p>\n

Bucuresti, 18 martie 2010 si octombrie 2011<\/strong><\/em><\/p>\n

Textul a aparut ca prefata la Claude Karnoouh, <\/strong><\/em><\/p>\n

\u201eInventarea poporului-natiune. Cronici din Rom\u00e2nia si Europa Orientala 1973-2007\u201c, <\/strong><\/em><\/p>\n

traducere de Teodora Dumitru, Idea Design & Print Editur\u00e6, Cluj, 2011<\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

\n

 <\/p>\n

Note<\/strong>
\n1. Am publicat initial mai multe formulari din prima parte a acestui text \u00een revista \u201eCultura\u201c (V, 11, joi, 25 martie 2010, p. 16), ca introducere la un fragment din cartea de convorbiri \u00eenca inedita pe care am realizat-o cu Claude Karnoouh. Fragmentul poate fi pus \u00een legatura cu alte materiale contin\u00e2nd informatii (auto)biografice despre Claude Karnoouh, \u00eentre care interviul video acordat lui Vasile Ernu pentru platforma CriticAtac, \u201eParcursul unui intelectual fara \u00eensusiri\u201c, accesibil si pe Youtube.
\n2. Editia a doua, revazuta si adaugita, care sta la baza acestei versiuni rom\u00e2nesti, a aparut \u00een 2008; prima editie (Paris, Arcant\u00e8re, martie 1990, 336 pp. la un r\u00e2nd) a cunoscut o traducere rom\u00e2neasca incompleta, imperfecta si lipsita de ecou, sub ciudatul titlu \u201eRom\u00e2nii. Tipologie si mentalitati\u201c (trad. Carmen Stoean, Humanitas, 1994). Titlul a fost ales de editura pentru a introduce volumul \u00eentr-o colectie dedicata \u201ementalitatilor\u201c \u2013 acest concept francez lansat de Scoala (cu definitorii elemente marxiste) de la \u201eAnnales\u201c \u00een perioada interbelica si adesea \u00eenteles gresit; el nu semnifica un fenomen de \u201esuprastructura\u201c, ci tocmai legatura determinista si dialectica dintre conditiile materiale ale existentei istorice si constiinta; asadar, toate pledoariile rom\u00e2nesti din anii 1990 pentru \u201eschimbarea mentalitatilor\u201c, de regula formulate patetic de cei care aveau sa constituie dreapta conservatoare a anilor 2000, erau \u00een fond asemanatoare cu cele bolsevice (cereau o transformare rapida, de sus \u00een jos, printr-o reciclare fortata operata de \u201edetasamentul cel mai \u00eenaintat\u201c \u2013 \u00een 1917 sau 1948 format din intelighentia Partidului, de data asta format dintr-un amalgam de strange bedfellows autoproclamat \u201esocietate civila\u201c) sau cel putin cu cele luministe (daca transformarea se opera \u00een timp, prin educatie \u00een institutii de profil si \u00een sfera publica, sub un despot luminat). Ambele formule (bolsevica, respectiv luminista) presupun interventia unei \u201eputeri pastorale\u201c (Foucault), nu \u00eenvatarea sociala si schimbarea istorica. Cartea \u00een discutie surprinde tocmai aceste doua \u201efapte sociale totale\u201c.
\n3. Pentru cadrul teoretic, v. studiul meu \u201eRomania and the Balkans. From Geocultural Bovarism to Ethnic Ontology\u201c, \u201eTr@nsit online\u201c, 21, 2002. Pentru cazul particular al lui Cioran, v. notele mele la dialogul meu cu Cioran si Luca Pitu, \u201eLe N\u00e9ant roumain. Un entretien\/ Neantul rom\u00e2nesc. O convorbire\u201c, Polirom, 2009. Pentru legarea acestei perspective teoretice de ansamblul discutiei noastre endemice despre \u201especificul national\u201c, v. introducerea mea la Marius Turda, \u201eEugenism si antropologie rasiala \u00een Rom\u00e2nia, 1874-1944\u201c, Editura Cuv\u00e2ntul, 2008. O stralucita analiza a caracterologiei nationale rom\u00e2nesti, desfasurata \u00een acelasi cadru teoretic, bazata pe o comparatie extrem de ingenioasa si competenta cu echivalentele maghiar, respectiv bulgar, a fost data de Bal\u00e1zs Trencs\u00e9nyi, mai recent \u00een cartea sa \u201eThe Politics of \u201eNational Character\u201c. A Study in Interwar East European Thought\u201c, Routledge, 2011.
\n4. Claude Karnoouh nu e un exemplu singular de \u201eempatie calda\u201c pentru rom\u00e2ni printre cercetatorii straini. Desi deontologia academica impune o detasare metodica de \u201eaborigeni\u201c, foarte multi etnologi, antropologi, sociologi, istorici, chiar politologi s-au abatut adesea de la norma \u201eempatiei reci\u201c. Chiar fara sa ajunga sa go native, adica sa-si piarda cu totul detasarea stiintifica, se poate spune ca autori precum Klaus Bochmann, Dennis Deletant, Catherine Durandin, Armin Heinen, Klaus Heitmann, Keith Hitchins, Gail Kligman, Marianne Mesnil, Paul Michelson, Katherine Verdery si altii au scris adesea cu multa caldura si simpatie despre rom\u00e2ni. Fenomenul e cu at\u00e2t mai remarcabil \u00eentr-o tara ale carei elite \u2013 atunci c\u00e2nd nu s\u00e2nt nationaliste \u00eentr-o maniera mai cur\u00e2nd primitiva (pentru autohtonistii suspiciosi, ostili si cu o fundamentala insecuritate identitara, niciun strain nu va preamari suficient Rom\u00e2nia sau o va lauda cu intentii perfide) \u2013 tind sa-si critice aspru, p\u00e2na la ura-de-sine, bastina si conationalii.
\n5. \u00centr-o vacanta de vara petrecuta \u00een satul din C\u00e9vennes \u00een care copilarise (primul sau contact existential cu arhaitatea), Claude luase cartea mea din 1994, \u201eCivitas imaginalis. Istorie si utopie \u00een cultura rom\u00e2na\u201c, si tradusese lungul capitol despre Cioran si stigmatul etnic. Apoi continuase cu alte texte, fac\u00e2nd apoi toate diligentele \u00een vederea publicarii lor \u00een volum (a tradus si un capitol din alta carte a mea, pe care l-a publicat mai \u00eent\u00e2i \u00eentr-o revista savanta de la Bruxelles). Rezultatul a fost volumul meu \u201eImaginaire culturel et r\u00e9alit\u00e9 symbolique dans la Roumanie moderne. Le Stigmate et l’utopie\u201c (Paris, L’Harmattan, 1999; o parte din carte fusese deja tradusa de sotia mea, Mona Antohi, iar eu am revazut \u00eentreaga traducere). Claude a facut si cu alti rom\u00e2ni asemenea gesturi de solidaritate intelectuala, de la traducere la promovare (la edituri, \u00een mediile universitare pariziene, etc.), de la activitatea sa didactica (la Cluj si, \u00een anii din urma, la Bucuresti) la cea de mentor informal al unor persoane si grupuri din doua generatii.<\/strong><\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

L-am \u00eent\u00e2lnit pe Claude Karnoouh \u2013 prin Catherine Durandin \u2013 \u00een 1991, la Paris, unde am trait cam tot timpul \u00eentre jumatatea lui noiembrie 1990 si \u00eenceputul lui decembrie 1992, cu o bursa a Guvernului francez.1 Cumparasem de ocazie, la scurt timp dupa sosirea \u00een capitala Frantei (pe Boul’ Mich, la Gibert Joseph), si citisem… Cite\u0219te mai mult »De la etnologia la ontologia (etno-)natiunii rom\u00e2ne<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[6878,1632,6877],"class_list":["post-10019","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-linvention-du-peuple-chroniques-de-roumanie","tag-claude-karnoouh","tag-platforma-criticatac"],"views":2589,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10019","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10019"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10019\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10019"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10019"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10019"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}