Notiune vehiculata \u00een politica externa americana \u00een vremea c\u00e2nd presedintele Thomas Woodrow Wilson dorea sa scoata Statele Unite din izolationism, \u201ediplomatia morala\u201c ar fi putut pune omenirea \u00eentr-un echilibru temeinic si, probabil, ar fi scos-o pentru mai multa vreme \u00een afara patimilor razboinice. Filozofia politica lansata de presedintele american ar avea si astazi pretul ei, actualitatea ei, valoarea ei normativa daca ar fi respectata. Marturisesc ca aleg\u00e2nd aceasta tema am cautat de fapt un pretext pentru a reaminti de presedintele Wilson macar acum, \u00een preajma Zilei nationale pe care o sarbatorim \u00eentotdeauna la 1 Decembrie. Wilson este cel care a sprijinit la Conferinta de Pace de la Paris, din 1919-1920, dreptul la eliberarea nationala a popoarelor europene din imperiile Tarist, Otoman si Austro-Ungar, primul \u00eent\u00e2rziat \u00een feudalismul primitiv si subrezit de revolutia bolsevica, al doilea ilegitim dintotdeauna si vlaguit de putere, al treilea o constructie politica anacronica, de opereta, cu un exercitiu al fastului fara glorie si al ambitiilor fara putere. Printre popoarele supuse acestor imperii care trebuia sa iasa din istorie se aflau si rom\u00e2nii transilvaneni, banateni si basarabeni. Wilson este cel care a contribuit esential la crearea statelor moderne europene Rom\u00e2nia, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Serbia si Muntenegru.
\nLa 8 ianuarie 1918 \u2013 data de retinut pentru a fi \u00eenteleasa precipitarea evenimentelor din Rom\u00e2nia de dinainte de 1 Decembrie \u2013, Wilson pronunta \u00een fata camerelor reunite ale Congresului, Senatului si Camerei Reprezentantilor, cel mai important discurs politic al sau. At\u00e2t de nou, at\u00e2t de neasteptat \u00eenc\u00e2t a tinut la confidentialitatea lui p\u00e2na si fata de seful Cabinetului, House, sfetnicul sau cel mai bun pe probleme de politica externa. Momentul este cel al negocierilor dintre reprezentantii Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria si Turcia) si cei ai Rusiei Sovietelor care vor conduce la Tratatul de la Brest-Litovsk, din 3 martie 1918. Iata cum prezinta House atmosfera din timpul discursului. \u201eTonul pare conciliant. Aliatii, interpelati de imperiile centrale, trebuie sa-si prezinte la r\u00e2ndul lor scopurile de razboi; la urma urmei si le-au tot aratat… Apoi atacul se \u00eendreapta catre regimurile dusmane, \u00eenfierate pentru natura lor \u00abmilitarist\u00bb. Wilson \u00eesi reia argumentatia, accentu\u00e2nd-o. Politica puterii, discursurile propagandistice ambigue, strategiile indirecte, \u00abproiectele secrete\u00bb, \u00ablipsa de onestitate\u00bb sunt apanajul Germaniei si al satelitilor sai. Pe de alta parte, aduce un omagiu sincer poporului rus, al carui suflet a ramas idealist desi pare, de o vreme, coplesit si fara aparare. Viziunea internationala a Aliatilor? Este \u00een str\u00e2nsa relatie cu etica noii diplomatii. Epoca cuceririlor a trecut. Lupta care se duce este pentru dreptate si pace: pentru o noua ordine internationala si un climat international favorabil\u201c. Marturia am gasit-o \u00eentr-o excelenta monografie pe care Charles Zorgbibe i-o consacra presedintelui american si care a aparut \u00een rom\u00e2neste sub egida Fundatiei Europene Titulescu, \u00een 2003, cu titlul \u201eWilson. Un cruciat la Casa Alba\u201c (pag. 231-232). Wilson prezinta, apoi, planul lui de pace pe baza caruia urma sa se aseze omenirea dupa razboi, plan cunoscut sub numele de \u201eCele 14 puncte\u201c. El cere ca tratatele de pace sa nu mai fie secrete, pretinde libertatea absoluta a navigatiei \u00een afara apelor teritoriale, solicita retragerea trupelor din Rusia si rezolvarea tuturor problemelor ruse, retragerea trupelor din Belgia, Rom\u00e2nia, Serbia si Muntenegru, eliberarea totala a teritoriului francez, examinarea impartiala a tuturor revendicarilor coloniale, reducerea armamentelor p\u00e2na la nivelul minim necesar mentinerii securitatii interne. \u00cen ceea ce ne priveste pe noi, rom\u00e2nii, si alte popoare din Europa Centrala si de Est dau integral punctele 10 si 11. \u201eDezvoltarea autonoma a popoarelor Austro-Ungariei, care au loc asigurat \u00een concertul natiunilor\u201c (p.10), si \u201eRetragerea din Rom\u00e2nia, Serbia si Muntenegru, acestea urm\u00e2nd sa intre \u00een posesia teritoriilor eliberate; stabilirea liberului acces la mare al Serbiei; respectarea independentei politice si economice, precum si a integritatii teritoriale a popoarelor balcanice, cu care trebuie sa se dezvolte relatii de prietenie, potrivit principiilor nationalitatii stabilite de Istorie\u201c (p. 11, ibid. 232-233). Un alt punct se refera la \u201esuveranitatea integrala a teritoriilor turcesti ale Imperiului Otoman\u201c, altul la \u201ereconstituirea unui stat polonez independent\u201c si, \u00een fine, ultimul, p.14, la \u201eConstituirea unei societati a natiunilor, \u00eentemeiata pe garantarea reciproca a independentei politice si a integritatii teritoriale a membrilor sai, fie ei mari sau mici\u201c. Este conceptul pe baza caruia a fost creata \u00een 1920 Societatea Natiunilor, forumul \u00een care a stralucit Nicolae Titulescu.
\nSistemul de guvernare democratica bazat pe diplomatie a fost un vis si un scop al lui Wilson. L-a urmarit mai \u00eent\u00e2i pentru a repune relatiile Statelor Unite cu republicile din America Latina pe alte baze dec\u00e2t cele observate \u00een lunga perioada a izolationismului. Apoi l-a transplantat \u00een Europa folosindu-se de Conferinta de Pace de la Paris din 1919-1920, cu g\u00e2ndul la asigurarea perspectivei de mare putere a Statelor Unite. Aliatii, si mai ales presedintele Frantei Clemenceau au simtit pericolul pe care \u00eel reprezenta initiativa lui Wilson. Tradus, acesta \u00eensemna sa lase presedintelui american rolul de arbitru suprem \u00een negocierile de pace. Clemenceau si primul-ministru britanic Lloyd George pretindeau compensatii teritoriale pe care Wilson le socotea incompatibile cu dreptul popoarelor de a dispune singure de propria soarta. Din aceasta batalie presedintele american nu a c\u00e2stigat pe c\u00e2t \u00eesi dorea, dar o victorie tot a avut prin impunerea crearii Societatii Natiunilor. Wilson va semna Tratatul de la Versailles dar opozitia din propria lui tara \u2013 a fost una violenta \u2013 va face ca acesta sa nu fie ratificat \u00een Congres. Obosit si deceptionat, presedintele se va \u00eembolnavi si va pierde alegerile din 1920.
\nSa spunem ca \u00een conditiile de la \u00eencheierea Primului Razboi Mondial filozofia politica a lui Wilson a avut succes si a favorizat crearea unui sistem nou de garantii internationale pentru prezervarea pacii. De asemenea, ca a contribuit la crearea statelor nationale \u00een Europa Centrala si de Est. Existenta \u00eenca din concept, doza lui de idealism a fost taxata de istorie. Uneori nemilos. Adesea pornind de la \u00eensasi politica externa a Statelor Unite. Cu toate acestea, sistemul g\u00e2ndit de Wilson a fost pozitiv si va ram\u00e2ne \u00een continuare o alternativa la agresiunile de orice fel, \u00eent\u00e2mplate \u00een orice timp, ideologice, militare si politice, at\u00e2t de frecvente \u00een viata internationala. Misionar, descendent dintr-o familie de prezbiterieni irlandezi, Wilson \u00eensusi si-a minat singur sistemul atunci c\u00e2nd a sustinut ca este gata \u201esa foloseasca forta pentru a pacifica si democratiza republicile surori\u201c (deocamdata era vorba de republicile latinoamericane). O marturie pe care o putem folosi la \u00eentelegerea nu numai a atitudinii Statelor Unite ci si a altor puteri \u00een legatura cu schimbari produse prin caderea regimurilor comuniste din Europa de Est, prin bulversarea lumii arabe si, \u00eenca si mai punctual, \u00een razboaiele din Irak, Afganistan, Libia. Dar, \u00eenca odata, Wilson \u00eensusi a dat cheia esecului propriului proiect. Si sa nu ne facem iluzii ca ar exista vreodata un proiect politic angelic. Chiar Wilson a urmarit \u00een primul r\u00e2nd interesul Statelor Unite si a pregatit, prin impunerea unei noi ordini internationale, crearea conditiilor ca acestea sa aiba un rol major de arbitru, daca se poate \u00eenca si mai mare, pe plan mondial. \u201eWilson presimte era noua \u00een care Statele Unite vor trebui sa joace, din ce \u00een ce mai mult, un rol mondial; dar cum citise Proiectul pentru o pace vesnica al lui Kant, el considera ca noua putere americana nu va fi neaparat imperialista, ci va putea sta \u00een serviciul unei noi organizatii internationale. Politica externa a Statelor Unite trebuie sa fie legata mai mult de drepturile omului dec\u00e2t de dreptul de proprietate; interesele materiale trebuie sa se subordoneze principiilor morale superioare, iar \u201einteresele speciale\u201c ale investitorilor americani \u2013 \u201einteresului national al Statelor Unite\u201c (ibid. pag.3).
\nIdeea prezervarii pacii este veche dar Wilson o racordeaza la perspectiva de mare putere care se deschidea \u00een istorie pentru Statele Unite. Principiile din \u201eCele paisprezece puncte\u201c vizau o noua ordine internationala din care au iesit c\u00e2stigatoare statele nationale din Centrul si Estul Europei dar si viitoarea mare putere mondiala de peste Atlantic. Proiectul Societatii Natiunilor, \u00een care Wilson \u00eesi punea at\u00e2tea sperante, urmarea impunerea Statelor Unite \u00een noua lume ce se nastea din razboi. Wilson l-a impus cu dificultate, dar l-a impus. A prevazut ce \u00eel asteapta pentru ca \u00eenca din 1917, c\u00e2nd se lupta pentru impunerea moralei \u00een politica, se marturisea: \u201eDat fiind ca unele dintre ofensele si prejudiciile ce mi s-au pricinuit au devenit insuportabile, sustinem totusi \u00een continuare ca nu am dorit nimic pentru noi \u00eensine din ceea ce nu eram pregatiti sa cerem pentru \u00eentreaga omenire \u2013 cinste si impartialitate, dreptate, libertatea de a trai si de a ne simti feriti de orice rau organizat\u201c (declaratie din 5 martie 1917).
\nC\u00e2t de mult a fost respectat principiul moralitatii \u00een politica internationala nu mai este cazul sa ne \u00eentrebam. Important este ca principiul wilsonian a putut fi invocat, mai ales de statele mici, atunci c\u00e2nd istoria le priva de drepturi. Din nou o declaratie a lui Wilson din 1918: \u201eMesajul Pactului Societatii Natiunilor trebuie sa fie reconstruirea societatii internationale dupa modelul comunitatilor nationale, prin introducerea unui sistem de legi si principii de onoare. Aceasta este cheia de bolta a \u00eentregului edificiu. Nu putem vorbi de ordine internationala si de pace daca guvernele nu vor ajunge sa renunte la practicile imorale ale trecutului\u201c.
\nIstoria a demonstrat ca moralitatea nu are prea mult loc \u00een politica. Dar merita sa salutam stradaniile lui Wilson si sa-i veneram memoria. Mai ales \u00een aceste vremuri. Mai ales noi, europenii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Notiune vehiculata \u00een politica externa americana \u00een vremea c\u00e2nd presedintele Thomas Woodrow Wilson dorea sa scoata Statele Unite din izolationism, \u201ediplomatia morala\u201c ar fi putut pune omenirea \u00eentr-un echilibru temeinic si, probabil, ar fi scos-o pentru mai multa vreme \u00een afara patimilor razboinice. Filozofia politica lansata de presedintele american ar avea si astazi pretul ei,… Cite\u0219te mai mult »Diplomatia morala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6872,6874,2617,6873],"class_list":["post-10006","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-diplomatia-morala","tag-izolationism","tag-statele-unite","tag-thomas-woodrow-wilson"],"views":1508,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10006","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10006"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10006\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10006"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10006"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10006"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}