Sari la conținut
Autor: COSTIN POPA
Apărut în nr. 504

Tenorul Ion Buzea a fost omagiat la Ateneul Român

    Recent a avut loc sub cupola Ateneului recitalul pianistei Luiza Borac şi lansarea noului CD Luiza Borac – Chants nostalgiques – Homage to Ion Buzea, apărut la Casa de discuri occidentală Avie Records.
    Este pentru prima oară când o remarcabilă interpretă româncă omagiază pe compact-disc pe unul dintre cei mai faimoşi artişti ai noştri, la împlinirea vârstei de 80 de ani. Pianista Luiza Borac a ales să includă pe noul său CD câteva memorabile secvenţe interpretate de marele tenor Ion Buzea.
    Universul glasului lui Ion Buzea este fermecător, cu timbru învăluitor şi cald, catifelat, cu accente impecabil plasate în fraza muzicală care se derulează fluent, în desăvârşit legato, către acute incisive, lungi şi strălucitoare. Bunul-gust, cultura, nu l-au părăsit niciodată în tălmăcirile sale atât de diverse ca stilistică. Uşurinţa emisiei vocale şi, în general, a cântului era debordantă. Natural în scenă, impresiona prin prezenţa atrăgătoare, care le făcea să palpite pe doamnele şi domnişoarele din sală.
    Născut la Cluj, Ion Buzea a studiat cu Lya Pop în municipiul natal, apoi cu Petre Ştefănescu-Goangă, la Bucureşti, şi Luigi Ricci, la Roma. A debutat pe scena Operei din Cluj în Alfredo din Traviata de Verdi, a venit apoi la Bucureşti ca solist al Operei Române. Câştigarea Concursurilor Internaţionale de Canto „George Enescu“ de la Bucureşti, 1964, şi Toulouse au fost rampele de lansare către o spectaculoasă carieră internaţională, care nu l-a împiedicat însă să revină ciclic pe scenele din Cluj-Napoca, Bucureşti, Timişoara, chiar după mutarea la Viena.
    Ion Buzea a cântat în cele mai cunoscute teatre lirice ale lumii, Metropolitan Opera, Opera Mare din Paris, Opera de Stat din Viena, Festivalul de la Salzburg, Deutsche Oper Berlin, Opera Bavareză de Stat din München, Opera Regală Covent Garden din Londra, Teatrul Regal La Monnaie din Bruxelles, Opera din Zürich, dar şi în cele din Dallas, Houston, Boston, Lyon, Hamburg, Frankfurt, Amsterdam etc., etc., în Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Grecia, Croaţia, Slovenia, Serbia, Suedia, împlinind o carieră strălucită, desfăşurată până în 1990. Peste tot parteneri i-au fost marile vedete ale timpului, care făceau parte în mod curent din distribuţii. Iluştri dirijori i-au condus spectacolele. Imposibil, aici, să-i notez pe toţi cei cu care a colaborat. Totuşi, numesc soprane ca Renata Tebaldi, Leontyne Price, Virginia Zeani (în străinătate şi în România), mezzosoprane precum Shirley Verrett, Grace Bumbry, Christa Ludwig, baritoni ca Robert Merrill, Piero Cappuccilli, Tito Gobbi sau başi precum Cesare Siepi, Nicolai Ghiaurov, Boris Christoff.
    Într-o serie de interviuri pe care mi le-a acordat în ultimii ani nu şi-a uitat marii parteneri din ţară, Zenaida Pally, Elena Cernei, Arta Florescu, Magda Ianculescu, Nicolae Herlea, Petre Ştefănescu-Goangă, David Ohanesian.
    Pilduitoare mi se pare onoarea care i s-a făcut să fie pe afiş la Metropolitan în Rigoletto şi Aida alternativ cu celebrii Franco Corelli şi Richard Tucker. La fel, în acele vremuri, existau la New York trei distribuţii de Boema, în care erau programaţi Corelli, Nicolai Gedda şi Ion Buzea.
    Rolurile au fost imens de multe, în repertoriul pe care glasul său îl recomanda, dozând progresiv, cu inteligenţă, intrările în spectacole: în primii ani, Răpirea din serai, Cei patru bădărani, Lakmé (rolul Hadji), Otello (rolul Cassio), Paiaţe (Arlechinul şi, mai apoi, Canio), Flautul fermecat (în concert), Tannhäuser (personajul Walther von der Vogelweide).
    Li s-au adăugat operele Werther, Lucia di Lammermoor, Samson şi Dalila, Adriana Lecouvreur, Macbeth, Rigoletto, Traviata, Trubadurul, Bal mascat, Forţa destinului, Don Carlos, Aida, ca şi Boema, Madame Butterfly, Tosca, Mantaua, Fata din Far West, Turandot, Carmen, Cavalleria rusticana, Dama de pică, Rienzi, Lohengrin, Maeştrii cântăreţi din Nürnberg, Fedora, Povestirile lui Hoffmann, Mireasa vândută, Fra Diavolo, Rusalka, Tiefland, Ariadna la Naxos… dar şi Ana Lugojana, Casa cu trei fete, Vânzătorul de păsări, Contele de Luxemburg etc.
    Nu trebuie uitate lucrările vocal-simfonice şi liedurile, acestea din urmă magistral ilustrate de noul CD. Fabulos repertoriu! Liric, liric-spint şi chiar dramatic, frizând absolutul, de la Mozart la romantismul verdian, de la lirica franceză şi verismul reprezentat de Puccini, Mascagni, Leoncavallo, Giordano la Wagner etc., abordări care îl aureolează astăzi drept unul dintre cei mai mari interpreţi români din istorie, deseori comparat de pretenţioşii critici occidentali cu legende ale veacului trecut, precum Franco Corelli şi Giuseppe di Stefano.
    Maestrul Ion Buzea trăieşte acum lângă Zürich, într-o vilă din munţi, lângă pădure, într-un cadru de vis şi împărtăşeşte tinerilor artişti aspiranţi la performanţă din secretele artei cântului.
    Pe discul Luiza Borac – Chants nostalgiques – Omagiu lui Ion Buzea care s-a lansat în Bucureşti după evenimentul similar ce a avut loc la Hamburg şi înaintea celui de la Viena, maestrul interpretează trei lieduri de Schumann, Schubert şi Richard Strauss, alături de două melodii de Tiberiu Brediceanu şi Gheorghe Dima. Sunt înregistrări istorice „live“, din anul 1964, de la Concursul Internaţional „George Enescu“. Luiza Borac a re-înregistrat părţile solo ale acompaniamentului original. Într-un mesaj-autograf din booklet, maestrul şi-a exprimat bucuria că distinsa pianistă a inclus înregistrările în discul său.
    Sunt mici bijuterii în care, în liedul german, perfecţiunea de stil se îngemănează cu calităţile vocii de aur a lui Ion Buzea, aşa încât dulceaţa din glas cuprinde spiritul ca o boare, într-o mezzavoce de manual în Schumann, dar şi în Schubert, cu nemărginită expresivitate venită din suflet. Poet şi pictor al sunetului impresionează în Richard Strauss, iar în liedul românesc respiră autenticitate. O voce de neuitat în minunate interpretări.
    Iată câteva gânduri cărora le-am dat glas la prezentarea discului, înainte de recital.