Sari la conținut
Autor: LAURENTIU MALOMFALEAN
Apărut în nr. 332

Supermania

    Stoian G. Bogdan, Torrent. Superpoem, Herg Benet Publishers, sBucurestit, 2011, 108 p.

     

    La început au fost „Chipurile“. Pe urma, pentru „Nu-stiu-câte-zile“, poetul s-a facut prozator. Mai nou, par lui-même, „SGB a trecut literatura prin distileriile lui si a creat un drog de vorbe cu efect subliminal care, întâmplator, revolutioneaza literatura“. Tautologic au ba, controversatul autor împinge pe piata un stupefiant literar ce pare c-ar da „dependenta de/ pe viata“; spre deosebire de altii, el chiar „scrie pentru ca poate si pentru ca nu poate altfel“. Asta în ultima instanta. Dar sa nu facem înca procese de intentie. Volumul apartine unui avocat, care se apara cu dintii si cu tot limbajul posibil. Oricum, cu totii putem scrie. Nu ne împiedica nimeni. Apoi, într-adevar, se poate sa nu putem altfel. Dar uneori, mai putem arunca si în foc anumite fragmente. Chiar si numai pentru a distruge un mit. Cel cu manuscrisele ce nu ard.
    Cel mai poet smecher din tara
    Initial, într-o nota catre lector, Stoian G. Bogdan prefera textualismul – întors pe dos, însa la fel de – ieftin, jucându-se pueril si vetust: „Am citit manuscrisul acestui volum în una dintre plimbarile mele în viitor, si, pentru ca mi-a placut foarte mult, l-am memorat. Autorul, un poet care-si spunea SuperStralucitorul, dat fiindca l-am publicat eu înainte ca el sa-l fi scris, nu va mai exista“. Mai departe, daca prin „Pavor nocturn“ Dan Sociu recidiveaza si devine cel mai minimalist cu putinta poet, alcatuind un volum a carui cronica se prea poate sa-l depaseasca în numar de semne, Stoian G. Bogdan, autor al lui Don Torrente, redevine cu brio cel mai mizerabilist poet(astru) din zona. „Torrent“ e de fapt un poem fluviu ce curge spumos dintr-un viitor ipotetic, în care nu doar Comanestiul, municipiu natal pentru SGB, va purta toponimul cutare, ci… totul: „pe Stoian G. Bogdan, va rog, zic. colt cu Nemuririi“, „orasul asta-i un bulevard infinit. / Stoian G. Bogdan“, „SGB e un soi de cafenea-bar-club-univers în care se-aduna toata lumea“, superaeroportul „ynnuB sgguB“, sau, vai de noi, „Paradisul e-n forma de Stoian G. Bogdan“. Oare Swedenborg, în viziunile sale cu raiul antropomorf, de fapt nu pe Stoianul nostru l-a vazut? Oricum, supervolumul e rezultanta hiperinfla(ma)tiei SGB-eului, tradusa trist într-un narcisism patologic, insuportabil, autoironic defel: „oglinda oglinjoara, spune-mi cine-i cel mai smecher poet din tara“ s.a.m.d. Eventual aici ar fi operabila si scumpa mai sus amintita întoarcere pe dos. Daca e ceva, Stoian G. Bogdan e cel mai poet smecher din tara.
    De la coperta înfatisând un schelet înghetat într-un gest în care obscenitatea se confunda cu actul de-a scrie, volumul se dovedeste a fi nu de un „avangardism gol-golut“ (asa cum sustinea George Neagoe în „Cultura“, 2 iunie 2011), ci de un decadentism asumat în aproape toate directiile, deloc infantil, deloc mimat, însa, vai, provocat. Cu tot jemanfisismul cumva comun, Stoian G. Bogdan e un decadent à la carte, cu simtul poetic adânc înfipt în vene. Un autor ce sufera cronic de autodependenta: „sunt hedonist si-n gândire si-n fapta mai ales“, dar mai ales în cuvânt. Astfel, drogul de vorbe certifica faptul ca poetul e un expert în arta seductiei, volumul fiind un adevarat manual de practici mai mult sexuale, decât textuale. Pentru simplul motiv ca retorismul automanierist e foarte practic, desi factice, voi mentiona câteva dulcegarii, nu zic, poate bune de prins în mreje frumuseti încuiate, dar nicidecum de vrajit un critic: „iubirea ta e ca o ninsoare cu fulgi de lapte“, „numele tau îmi lasa-n gura gust de ciocolata“, „în spatele irisilor caramel / nimeni nu-ti poate citi gândurile“. Versuri de genul au darul de-a strepezi pielea. Si pâna la „pasarica pasarica moare pula mea de frica“ nu e drum lung.
    Apoi, daca tot am ajuns la exemple, Stoian G. Bogdan are grija sa fie decadent si lingvistic vorbind. Iata câteva mostre: „vocea care se scurge de pe CD/ si te unda“, „pe strazi masinile curg vise“, „cineva cânta clapele pianului“, pâna la „Poem care i-am dat delete“. Alteori, decadentismul poetului se îngroasa, devenind expresionism, ca în urmatorul insert din „Poem pentru pian si-o alta seara“: „ce-o sa fac oare când o sa ne întâlnim si / bataile inimii tale or sa-mi sparga fata? / o sa cad? Sau o sa-ti spun / buna / cu gura plina de sânge?“. Si daca tot veni vorba de respectivul curent si de respectivul text, „E ultima seara // clavirul – a murit. Si vioara? cu-n tipat scurt culorile s-au sters / si seara / nu a mai mers“ e glasul unui alt poet avocat din zona Bacaului.
    Pentru Stoian G. Bogdan, decadenta se manifesta plenar la un alt nivel. Tezist, aproape moralizator, aflam cu stupoare ca Dumnezeu si viata vesnica n-ar exista, ca pâna si fiul sau n-ar fi decât o minciuna, un personaj mai mult inventat, ca, vai, ce descoperire, „Toata CULTURA lumii se-nvârte-n jurul unor MINCIUNI“. Pe care nimeni nu le contesta. Doar Super. Serios?! Oricum ar fi, nu vom spune, de mâna cu George Neagoe, ca si noi vedem în „Torrent“ „un teatru al demonilor care nu doar ca atâta sufletele smai bine spus, excita trupurilet, ci reprezinta, întotdeauna, dreapta masura a tuturor pacatelor“. Totusi, în ce lume traim? Revolta lui SGB stârneste un rânjet bonom. Într-un singur punct, avocatul diavolului vorbeste profetic, autentic, poate cel mai sincer si disperat cu putinta: „singurul motiv pentru care nu ma sinucid înca, / e ca n-am gasit niciun motiv pentru care sa nu ma sinucid, înca“. De s-ar opri aici, volumul ar putea fi decent. Însa, fireste, pe lânga superbia SGBista, tot restul suntem o turma de primitivi, sclavi, prosti, dobitoci, „figuranti captivi într-o realitate mai falsa decât toate realitatile mele de drogangiu, nimeni dependenti de cuvinte…“ Ca tot reveni vorba de fenomenul adictiei, poetul nu de torrent ori de mai stiu eu ce corelativ subiectiv e tinut în plasa. Cu riscul de-a deveni la rându-mi automanierist, ori doar tipicar în accente, Stoian G. Bogdan sufera de autodependenta. Narcisist incurabil, autorul de fata se vrea un Superpoet, la fel de neverosimil în act sau potenta cum s-a dovedit a fi Superman / Supraomul.
    Prin Ginsberg spre… Blaga
    Inserate în pelicula torentiala, povestea poetului cu nike argintii (de ce sa nu facem reclama gratuita, doar e poetic la culme), respectiv istoria cu necrofilii fac volum bun cu „poemul drogangiilor“, început à la Ion Muresan, probabil un maestro în ale distilatului. Ca doar alcoolici, drogangii, totuna e. Si literatura e plina de ei. De neputinta mascata neputincios în poezie. Dar textul cu pricina e cel mult un soi de „Howl“ în miniatura. Doar ca beatnicii s-au transformat în junkeri de tot… frumosul. „Ah preafericitii, ah preafericitii“ de ei. Dupa care, cum altfel, un psalm urlat – adica, pardon, howlit – în descendenta cvasiblagiana: „Va trebuie trei custi peste univers ca sa tineti în frâu spiritul libertati mele // s…t // Cuvântul meu e Poezeu / si daca va uitati atent în discul solar / veti vedea ca zâmbesc“. Adica de unde-am pornit si unde-am ajuns… Evident, passons! La orgia himerica din final (unde participa lin, de la Nefertiti la… Stalin).
    Dupa cele vreo suta de pagini, sarmanul cititor devine treptat „recycle bin-ul gândurilor carora le dau delete“. Cu alte cuvinte, Stoian G. Bogdan vrea sa se scoata, cum ar veni, basculând înspre lector balastul unui psihic autocentrat: Asta-s eu! Si daca (nu) va place, n-aveti decât! În sfârsit, acum întelegem dedicatia catre cei care nu-i vor citi cartea. Chipurile, traficul de TORRENT e un delir discursiv, un drog de vorbe mai mult goale sau gaurite. Viziuni masluite, pastile ciobite. La fel cum Super e luat de politie la final, autorul ar merita sa fie dus cu duba în subsolurile literaturii. Capul de acuzare: poezia ca film porno descarcat la greu de pe SGBtorrent. Regizorul poate sa spuna „vreau pe retine o realitate de oscar“, efectele speciale sunt ieftine. Prizând „Torrent“, am avut impresia ca revad „Lisztomania“. Melanjul acela burlesc, infernal. De sarlatanie, pornografie, si, mai ales, de revolta fumata.