Deşi dreptul la identitate pare un drept fundamental, lucrurile nu stau chiar aşa. Identitatea unei persoane este condiţionată de existenţa unei proprietăţi sau, în cazul în care eşti atât de falit încât nu îţi poţi permite o casă proprie, de existenţa unui contract de închiriere sau de luare în spaţiu. Dacă Dumnezeu sau natura nu îţi dă şansa să ai un prieten care să te ia în spaţiu, sau bani pentru un contract de închiriere, nu ţi se poate elibera buletin / carte de identitate. În locul acesteia, ţi se eliberează o adeverinţă de identitate (provizorie), care însă nu produce aceleaşi efecte ca ale unui act normal de identitate (nu poţi pleca în străinătate, nu poţi face un contract de credit – deci nici nu poţi contracta un credit pentru o casă, deci nu poţi deveni proprietar şi, aşa, cercul lipsei de identitate se închide).
***
Iisus – preşedinte!
Dacă Iisus ar fi fost un politician al vremurilor noastre, nu ar fi lipsit analiştii care să-l ia în tărbacă. Cristian Tudor Popescu supune, în editorialul său din 15 martie a.c. din ziarul Gândul, câteva dintre afirmaţiile distinsului mântuitor unei critici ideologice, de un bun-simţ aproape copilăresc. Pe scurt, Iisus e judecat de reputatul editorialist ca având două părţi: o parte „bună“, „vindecătoare“, de stânga, egalitaristă şi democrată, care, în facerea de bine, nu ţine cont de rasă, sex, orientare sexuală şi nici, în oferirea asistenţei taumaturgice, de Sabat. (Ignorând exemplul christic, medicii români respectă weekendul cu o sfinţenie pe care Hristos nu a avut-o pentru Sabat: „De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat“). Există însă şi un Iisus rău, „de dreapta“, „îmbolnăvitor“, rasist, sexist, care discriminează, laturã concentrată în blestemul proferat asupra smochinului de lângă marginea drumului, fără vreo altă vină în afară de aceea că nu i-au mai rămas fructe şi pentru Domnul Iisus.
Tu ce aripă a lui Iisus ai alege? Aripa stângă sau aripa dreaptă? Despre Cristian Tudor Popescu nu mai e nevoie să spunem ce a ales.