Ce format preferaţi?
Cărţile reprezintă un element important în viaţa noastră, fie că vorbim despre lectura didactică sau despre cea de plăcere. Ajungem să vedem, să atingem şi să răsfoim o carte încă de la o vârstă fragedă, din perioada grădiniţei, deşi nu ştim prea bine ce să facem cu ea. Apoi la şcoală suntem bombardaţi cu informaţiile din manualele şcolare şi tindem, din păcate, să credem că lectura se rezumă doar la atât: o activitate plictisitoare, pe care trebuie să o săvârşeşti fără a obiecta. Din fericire, lectura înseamnă mult mai mult decât atât. şi cei care conştientizează acest lucru devin, în timp, cei mai bogaţi oameni spiritual şi intelectual. Lăsăm deoparte pentru moment actul sublim al lecturii de plăcere, pentru a aduce în discuţie întrebarea atât de controversată, care a stârnit nenumărate opinii contradictorii în rândul cititorilor: carte clasică sau e-book?
Tehnologiile digitale evoluează foarte rapid şi oferă acces la informaţie şi cultură unui număr tot mai mare de oameni. Pornind de la această premisă, trebuie menţionat faptul că evoluţia, mai mult decât evidentă a tehnologiei, a fost percepută greşit de către anumite persoane. Nimic nu este mai adevărat decât faptul că numărul cititorilor de e-books creşte pe zi ce trece, dar asta nu înseamnă că ei renunţă complet la cartea tipărită. În schimb, fanii cărţii clasice îi blamează pe cei deschişi către nou, pe cei care aleg să citească pe smartphone, tabletă, kindle şi aşa mai departe. De ce trebuie să existe două tabere ale unei comuniuni odinioară atât de unite de plăcerea lecturii? Viitorul cărţii şi al lecturii nu va avea de suferit atâta timp cât părinţii îşi vor educa pruncii, în aşa fel încât să ştie şi să conştientizeze faptul că seria Harry Potter a apărut mai întâi pe hârtie şi apoi în format e-book.
Ambele formate, clasic şi digital, au avantajele şi dezavantajele lor şi, având în vedere că ne preocupă atât de mult viitorul cărţii şi faptul că e-book-ul câştigă teren în faţa cărţii tipărite, voi menţiona câteva avantaje ale cărţilor digitale:
• Portabilitate. Cărţile în format electronic pot fi utilizate atât pe calculator, laptop, smartphone, e-reader, kindle, tabletă etc. oriunde şi oricând, atâta timp cât există o sursă de energie necesară încărcării bateriei (iar acum există baterii externe, aşa că acesta nu poate fi considerat nicidecum un inconvenient).
• Uşurinţa privind achiziţia şi folosirea acestora, tot procesul efectuându-se online, iar cartea fiind disponibilă imediat după ce plata a fost confirmată.
• Economie de timp şi bani. Se întâmplă adesea să cumpărăm o carte dintr-o librărie cu renume şi ajungem să plătim mai mult pentru „chiria“ cărţii, ea fiind disponibilă la un preţ mult mai scăzut pe site-urile de specialitate sau chiar în magazinele de aplicaţii ale smartphone-urilor: Magazin Play (Android), App Store (iOS) sau Windows Phone Apps. Este mult mai uşor să găsim o idee importantă menţionată cu zeci de pagini în urmă printr-o simplă accesare a funcţiei Search/Look for, în loc să pierdem timp răsfoind.
• Protecţia mediului. Formatul digital exclude folosirea hârtiei necesare la producerea cărţilor tipărite care, de multe ori, sunt editate sau reeditate în tiraje prea mari în raport cu cerinţele şi nevoile publicului ţintă. Acest lucru se întâmplă din pricina unei cercetări precare privind segmentele de consumatori, iar cărţile, după ce petrec luni, poate chiar ani întregi pe rafturile librăriilor, ajung să fie vândute în târgurile de cărţi sau anticariate la un preţ infim.
• Durabilitate şi spaţiu mic de stocare. Cărţile electronice nu se deteriorează în timp, precum cărţile tipărite pe hârtie şi pot fi stocate cu mare uşurinţă pe orice tip de dispozitiv portabil, fiind nevoie doar de memorie de tip Gigabyte pentru găzduirea unei biblioteci virtuale. Acesta reprezintă un aspect important privind şi sănătatea elevilor, nevoiţi să care zilnic şase-şapte cărţi, sau a pasionaţilor de lectură care au mereu câteva cărţi la îndemână, întrucât genţile voluminoase purtate pe umăr deformează scheletul, cauzând tendinite ale umărului sau dureri ale coloanei.
Cartea tipărită se vinde tot mai puţin şi are costuri tot mai ridicate. Este adevărat că tirajul cărţilor tipărite s-a micşorat în ultima perioadă, dar este, oare, vina tehnologiei? Oare nu depinde acest aspect şi de managementul procesului de editare a unei cărţi, de parcursul manuscrisului până când ajunge pe raftul librăriei, de contextual situaţional, editare, reeditare sau pur şi simplu promovare a unei cărţi? Eu cred că da. Cred cu tărie că aceste două obiecte pot coexista, fără ca noi, cititorii, să ne împărţim în tabere şi să îi blamăm pe cei care au opinii diferite faţă de ale noastre.
Toate deciziile sunt fundamentate cantitativ, nu calitativ, cum ar fi normal. Editurile şi librăriile sunt interesate doar să-şi golească rafturile, iar până când aceste organizaţii nu vor vedea nevoile consumatorilor ca fiind prioritare în raport cu propriul profit, nu se vor observa mari schimbări în ceea ce priveşte nivelul de vânzări. Captarea atenţiei, stârnirea curiozităţii, accentuarea interesului motivaţional, persuadarea (a nu se înţelege manipularea), flexibilitatea sau inovaţia sunt doar câteva dintre strategiile cheie ce ar putea fi folosite, în mod responsabil, de către aceste organizaţii, pentru a-şi spori vânzările. Printr-o evaluare realistă a pieţei, acestea vor şti întocmai care sunt cerinţele consumatorilor: ce anume să le ofere, cum să le ofere, când şi unde să o facă pentru ca aceştia să fie pe deplin mulţumiţi. Astfel se va stabili, indubitabil, o relaţie de tipul win-win.
Lectura pe hârtie este diferită de lectura digitală. Absolut. La fel cum şi muzica live este diferită de cea înregistrată şi editată în studio. Dar nu poţi sta mereu la concerte, nedispunând de timpul şi de resursele materiale necesare, aşa că alegi să îţi cumperi melodiile înregistrate la care poţi avea acces oriunde, cu ajutorul unor perechi de căşti. Acelaşi lucru este valabil şi când discutăm despre cele două tipuri de lectură. Actul lecturii va avea loc în oricare dintre cele două cazuri, detaliile sunt cele care fac diferenţa. Pentru că există o diferenţă, dictată tot de cititori. Dar lucrurile nu trebuie văzute şi judecate atât de radical. Există cititori care adoră să savureze cărţile clasice, textura, mirosul şi sunetul foilor răsfoite, alături de o ceaşcă de ceai, dar care se împacă la fel de bine şi cu o carte în format pdf, atunci când este nevoie. Puţini sunt cei ce aleg să nu se atingă de o carte clasică şi să citească doar cărţi în format digital, în schimb există numeroşi fani înrăiţi ai cărţilor clasice care au păreri extrem de agresive despre cei ce aleg să citească în format electronic.
De pildă, unul dintre autorii blog-ului Survey Monkey au rugat trei sute de americani să-şi împărtăşească opiniile cu privire la tipul de lectură prefeat: clasic sau în format digital. Iată şi răspunsurile acestora, din care putem observa că 50% dintre cei intervievaţi nu au absolut nici o problemă în a practica ambele tipuri de lectură:
Mai există din păcate şi cazul adolescentului căruia îi place să citească în format tipărit cărţile, însă îi este teamă că va fi judecat şi ironizat de cei din jur, dar aici deja intră în discuţie chestiuni de morală, principii şi încredere de sine.
În concluzie, viitorul cărţii şi al lecturii nu va avea de suferit atâta vreme cât editurile şi librăriile vor începe să-şi aplece mai mult privirea către nevoile consumatorilor. Şi, bineînţeles, atâta vreme cât noi vom propaga mai departe valorile morale şi intelectuale dobândite, ne vom educa copiii astfel încât să ştie când au luat naştere primele scrieri şi cum s-a ajuns în secolul XXI, îi vom învăţa să citească de pe dispozitive de câţiva mm grosime, dar le vom permite să-şi aleagă singuri metoda prin care vor pătrunde în tărâmul lecturii.
MAGDALENA VÎRDOL
Cartea digitală vs cartea tipărită
În ultimii ani, o nouă formă a cărţii a început să fie promovată, şi anume cartea electronică. Comparând cele două forme de manifestare a cărţii, surprindem aspectele pozitive şi negative ale fiecăreia dintre ele. Cele două forme de existenţă a cărţii nu tind să se exclude, ci mai degrabă se completează reciproc, limitele uneia fiind depăşite de cealaltă. Dincolo de forma de prezentare a cărţii, trebuie să avem în vedere şi forma ei conceptuală, îndeplinirea scopului. Alterarea formei fizice poate determina valoarea metafizică, altfel spus, trebuie să ţinem cont de caracteristicile ei fizice pentru ca publicaţia să nu fie deturnată de la scopul ei iniţial. Conceptul de carte nu include o variabilă asupra formatului în care se manifestă, care să o definească, dar el poate influenţa scopul, accesibilitatea şi eficacitatea cărţii.
Dacă luăm în considerare scopul cărţii, ea rămâne o formă de comunicare. Definind astfel cartea, putem identifica un emiţător, un canal, un cod şi un receptor. Dacă emiţătorul este uşor de identificat cu autorul, codul cu limba şi receptorul cu cititorul, canalul este ceea ce noi numim scrisul. Evident, se pot identifica anumite caracteristici specifice ale scrisului de carte. O carte implică o formă bine stabilită de editare a textului care antrenează o profesie separată, cea de editor. Atât cartea digitală cât şi cartea analogică au nevoie de un editor. Bineînţeles, datorită formatului, se pot distinge diferenţe între procesul de editare al unei cărţi digitale şi procesul de editare al uneia analogice. De exemplu, trimiterile din text în cartea digitală faţă de cartea analogică facilitează înţelegerea textului. Cititorul fiind trimis direct către sursa informaţiilor, de cele mai multe ori, între acesta şi informaţia brută stă doar un click. Un alt exemplu este cuprinsul. Dacă până acum cartea analogică avea nevoie doar de unul bine structurat, cuprinsul cărţii digitale trebuie conectat cu fiecare capitol şi subcapitol din carte. Evident, acest lucru îngreunează munca editorului, dar beneficiul este major în comparaţie cu efortul.
Pe de altă parte, o carte analogică implică respectarea unui anumit cod de editare a coperţilor creat cu scopul de a uşura căutarea cititorului la raft. În cazul cărţii digitale, informaţiile de pe cotorul cărţii, necesitatea codului de bare de pe coperta a patra, menţionarea tipografiei unde a fost tiparită cartea pălesc din cauza dispariţiei utilităţii lor. Dar cartea digitală aduce noi reguli de editare a coperţii, în cazul său căutarea fiind făcută după termeni-cheie, importanţi în catalogarea produselor. Alături de aceşti termeni trebuie să conţină o scurtă descriere a cărţii, de obicei sub forma unui text comprimat într-un spaţiu de ordinul câtorva zeci de cuvinte.
Având în vedere principalele diferenţe între cartea analogică şi cea digitală în ceea ce priveşte regulile de editare, identificăm schimbări normale şi specifice formei de materializare a cărţii. Dar diferenţele nu îi schimbă major scopul.
Costuri şi accesibilitate
Costul unei cărţi clasice constituie un cumul de costuri între care costul de editare, costul tipăririi, plătirea drepturilor de autor, promovarea şi distribuirea cărţii. Suntem îndreptăţiţi să credem că o carte digitală este mai ieftină şi necesită costuri mai mici. Un preţ mai mic, cum am văzut în cazul trecerii de la manuscrise la cărţi tipărite, aduce o creştere a accesibilităţii cărţii.
Eat, pray, love, în limba engleză, în format electronic, are un preţ de 7.99 dolari, pe când preţul variantei tipărite este între 9,54 dolari şi 19,70, în funcţie de calitatea ediţiei. Aşa cum ne-am aşteptat, cărţile în format electronic sunt mai ieftine, însă preţul lor nu este cu mult mai mic faţă de preţul cărţii analogice. Oricum, gradul de accesibilitate a cărţii se măreşte şi datorită preţului, dar şi datorită sistemului de căutare specific cărţii electronice. Este adevărat că majoritatea bibliotecilor au sisteme moderne de căutare dupa termeni cheie, însă informaţii ca densitatea unui anumit cuvânt în textul cărţii, sublinierea unor cuvinte, căutarea unora în corpul textului nu sunt accesibile în format tipărit, ceea ce face mult mai grea deliberarea cititorului în momentul alegerii unei cărţi sau a alteia.
Principalul dezavantaj în cazul accesibilităţii cărţilor electronice este faptul că necesită instrumente digitale. Dacă pentru a citi o carte în format tipărit este nevoie doar de lumina zilei, pentru a citi o carte electronică este necesară o adevărată infrastructură informatică, energie electrică şi instrumente relativ costisitoare, cum ar fi un calculator, o tabletă, un e-book reader.
O persoană care citeşte în medie două cărţi pe lună citeşte pe an douăzeci şi patru de cărţi. Luând în calcul faptul că un instrument electronic are o duratã de viaţă de maximum opt ani, iar diferenţa de preţ între o carte electronică şi una tiparită este de aproximativ doi dolari, rezultă că persoana, în opt ani, citeşte o sută nouăzeci şi două de cărţi. Dacă le citeşte electronic, economiseşte aproximativ 384 de dolari, bani care ar trebui investiţi într-un nou dispozitiv electronic. Bineînţeles, un astfel de calcul nu ia în considerare beneficiile conexe achiziţionării unui asemenea dispozitiv electronic sau faptul că nu toţi cititorii au timp să citească două cărţi pe lună.
În concluzie, accesibilitatea trebuie privită din mai multe puncte de vedere. În termeni economici, o carte este accesibilă sau nu, în funcţie de mai multe variabile, de la cititor la cititor. Dacă un cititor nu este familiarizat cu folosirea mijloacelor electronice, va întâmpina dificultăţi în lecturarea unei astfel de cărţi, la fel cum unui cititor cu acces la internet dintr-o zonă greu accesibilă îi este mai uşor să cumpere o carte electronică decât una tiparită.
Valorea cărţii digitale
Unii consideră apariţia tipografiei un factor civilizator important, la fel cum internetul este văzut ca răspunzator pentru dezvoltarea rapidă a civilizaţiei în ultimii ani. Valoarea adusă de apariţia cărţii electronice este incontestabilă. Împreună, cartea tipărită şi cartea electronică măresc gradul de accesibilitate şi diversifică metodele de transmitere a informaţiilor. Dacă o carte tradiţională face referinţe în maniera cerută de rigorile academice, pe viitor, cartea electronică va include diferite metode de exemplificare a textului.
Dezvoltarea tiparului a adus cărţii un mare plus datorită costurilor reduse de inserare a diferitelor figuri grafice, imagini şi culori. Apariţia cărţii electronice poate aduce o creştere spectaculoasă a interactivităţii acestora. Să ne gândim cum va arăta o carte care, în loc să exemplifice statistic o teorie, va include o aplicaţie capabilă să modeleze datele statistice introduse de cititor. Imaginaţi-vă mişcarea de revoluţie explicată nu printr-o fotografie, ci printr-o animaţie. Din acest punct de vedere, o carte electronică se poate dovedi mai eficientă decât una tradiţională.
Valoarea unei cărţi nu este reprezentată doar de cât de eficiente sunt instrumentele de exemplificare, ci mai ales de consistenţa conţinutului său. Pentru publicarea unei cărţi tradiţionale, editorul trebuie să ia în calcul calitatea conţinutului. Teoretic, el nu poate să investească resurse într-o carte de calitate redusă, pe când cartea electronică poate fi editată şi publicată în regie proprie. În cazul celei din urmă, nu există un control al calităţii impus de sistemul de concurenţă din edituri. Un astfel de scenariu scade drastic nivelul calităţii, aducând „prejudicii de imagine“ ideii de carte. Cele două tipuri de cărţi se completează şi aduc beneficii majore cititorului, scriitorului şi editorului. Apariţia cărţii electronice este o consecinţă normală a dezvoltării tehnologiei şi un pas mare pentru propagarea informaţiei către publicul larg.
LILIANA GHEORGHE
Cartea digitală sau cartea tradiţională?
Cărţile electronice nu mai sunt o noutate pentru nimeni, iar dispozitivele de citit e-book-uri au devenit un accesoriu indispensabil pentru unii cititori împătimiţi. Prin urmare, sunt zeci de oameni care susţin că vechile cărţi tipărite au început deja să piardă teren în faţa tehnologiei şi că sunt mai puţin căutate ca în trecut. Pe de altă parte, tradiţionaliştii afirmă că tehnologia nu poate ţine locul unui volum tipărit şi nici plăcerii de a răsfoi paginile romanului preferat.
Denumirea e-book vine din englezescul electronic book şi reprezintă un fişier electronic digital ce conţine textul şi imaginile unei cărţi, uneori, chiar şi clipuri video. E-book-urile pot fi citite de pe mai multe gadget-uri, precum calculatoare personale, laptop-uri, tablete, smartphone-uri sau dispozitive special create pentru această sarcină (e-reader sau e-book reader). În funcţie de model, dispozitivele e-reader se pot compara la greutate cu o carte adevărată, cu diferenţa că ele pot cuprinde simultan mai multe cantităţi de informaţie, chiar sute de romane. Un e-book este, de fapt, o versiune electronică a unei cărţi tradiţionale, imprimate pe hârtie. Apariţia cărţilor electronice a adus la creşterea numărului de cititori, deoarece mulţi tineri au devenit pasionaţi de lectura online, pentru că se simt, în acest fel, în pas cu tehnologia. Entuziasmul de a lectura „altfel“ îi motivează să citească un roman pe care, în mod normal, nu l-ar citi.
Ca în orice dezbatere pro-contra, există atât avantaje, cât şi dezavantaje atât în ceea ce priveşte cărţile electronice, dar şi cele tradiţionale. Avantajele e-book-urilor:
• Sunt uşor de transportat. Majoritatea dispozitivelor de citit cărţi electronice (de exemplu, Kindle) sunt mici, uşoare şi pot stoca o cantitate mare de cărţi sau articole în diferite formate (pânã la 3500 de cărţi);
• Sunt uşor de citit, nu necesită semne de carte, cititorii pot da zoom pe text, îl pot redimensiona; mai mult, au un design atractiv. În plus, funcţia de căutare permite găsirea rapidă a oricărui citat/oricărei fraze din carte, făra a fi necesară răsfoirea romanului.
• Prin comparaţie cu cele clasice, tipărite, majoritatea cărţilor electronice sunt ieftine. Mai mult decât atât, există aproximativ două milioane de cărţi electronice gratuite, în diferite limbi;
• Se pot citi oriunde şi la orice oră din zi şi din noapte deoarece cititorul nu depinde de becuri, veioze şi alte asemenea, dispozitivele având deja sursa proprie de lumină.
• Pot fi „subliniate“ citatele favorite fară teama că se mâzgăleşte textul. Notele pe care cititorul le va face nu au caracter permanent, ele putând fi şterse oricând, spre deosebire de cărţile tradiţionale.
Cât despre dezavantajele cărţilor electronice, pot fi menţionate următoarele argumente:
• Pot fi citite doar pe laptop şi pe anumite dispozitive speciale de tip e-reader. Practic, dacă cititorul achiziţionează un e-book, atunci el va fi nevoit să cumpere şi un e-reader, ceea ce implică un cost suplimentar. Mai exact, preţul unui „cititor“ de cărţi electronice poate ajunge în România şi la 1.000 de lei.
• Deşi părerea generală este că dispozitivele nu afectează vederea, lumina generată de acestea pot obosi mult mai repede ochii decât lecturarea unei cărţi clasice.
• Fie ca e vorba de laptop sau de e-reader, ele trebuie alimentate constant, altfel cititorul poate risca să rămână fără baterie chiar în mijlocul „lecturii“.
• Ca orice dispozitiv electronic, cititorul se poate aştepta şi la probleme tehnice. Nu este obligatoriu, însă, în timp, pot apărea defecţiuni de software.
Cărţile clasice, tradiţionale au şi ele avantajele şi dezavanjatele lor. Ca argumente pro pentru cartea tipărită, pot fi menţionate următoarele:
• Sunt, totuşi, ieftine. Majoritatea cărţilor pot fi achiziţionate din anticariate, unde preţurile nu sunt la fel de mari ca în librării. În plus, marile edituri din România au încercat să promoveze cititul în rândul publicului oferind o serie de reduceri sau lansând nenumărate campanii promoţionale. La acestea se adaugă şi unele ziare (Colecţiile Adevărul sau Cotidianul) care au încercat să-şi fidelizeze cititorii oferind cărţi cunoscute la preţuri foarte mici;
• Se pot obţine destul de uşor, librării există peste tot. În plus, multe librării dau şi posibilitatea achiziţionării online, astfel că cititorul nu va fi nevoit să se deplaseze şi să caute printre rafturi. De asemenea, anticariatele sunt pline de cărţi clasice, unele dintre ele într-o stare foarte bună;
• Nu deranjează atât de mult ochii şi nici nu afectează vederea pe termen lung;
• Nu există grija alimentării bateriei. O carte clasică, tipărită, nu se va descărca niciodată şi nici nu va prezenta defecţiuni tehnice.
În ceea ce priveşte dezavantajele unei cărţi clasice, argumentele contra pentru o astfel de carte sunt:
• Unele dintre ele pot fi greu de transportat.
• Cititorul depinde de lumină. Fie cã este vorba de soare, de veioza, de lanternă, carţile clasice nu pot fi citite altfel decât langă o sursă de lumină;
• Unele dintre ele se pot dovedi greu de citit pentru cineva cu o vedere nu prea bună. Scrisul poate fi mic şi înghesuit, provocând dureri de cap sau lăcrimare;
• Fiecare notiţă făcută sau citat subliniat va rămâne acolo permanent. Chiar dacă cititorul va scrie cu un creion, urmele acestuia vor fi vizibile în continuare.
Pe lângă toate aceste avantaje şi dezavantaje pentru cele două tipuri de cărţi, mai trebuie menţionat şi că textul tipărit produce o lectură liniară, continuă, presupunând parcurgerea consecutivă a rândurilor. Textul electronic determină, în schimb, o lectură globală, non-liniară şi discontinuă, cu dificultăţi de ordonare a rândurilor. Imposibilitatea mânuirii textului electronic imprimă, de aceea, o oarecare superficialitate actului lecturii. Cartea tipărită oferă posibilitatea marcării personale cu adnotări. Cititorul poate însemna pe marginea textului gânduri, reflecţii de moment, explicaţii de orice fel, utile la o relectură sau, pur şi simplu, utile pentru înţelegerea textului. El poate, de asemenea, marca pasajele preferate pentru a le găsi mai uşor. Aceste aspecte ce ţin de profunzimea, dar şi de plăcerea lecturii avantajează lectura tradiţională în faţa celei virtuale, cea din urmă incomodând din punct de vedere fizic şi psihic.
La o primă vedere, cartea tipărită îşi păstrează sau ar trebui să-şi păstreze întâietatea. Totuşi, lectura electronică pare a fi cea mai potrivită tipului de societate în care trăim. Aflat în permanentă mişcare, contra cronometru, cititorul contemporan cu greu mai găseşte răgazul frecventării bibliotecilor şi librăriilor, precum şi spaţiul depozitării cărţilor. În astfel de situaţii, îi sunt la îndemână bibliotecile şi chiar librăriile virtuale. Internetul devine în acest sens un consistent suport de lectură, dar şi un mijloc de distribuire a cărţilor. Cu toate acestea, e-book-urile nu ar trebui să înlocuiască documentele şi cărţile tradiţionale, ci să existe în paralel cu ele. Mai mult, aşa cum ne-am format tendinţa de a ne informa în mare parte din mediul online, tot aşa putem reveni la obiceiurile părinţilor noştri, preferând lectura unei cărţi ale cărei file le putem atinge şi răsfoi în locul ultramodernului e-book. Cartea tradiţională nu merită să dispară, înlocuită fiind de o maşinărie rece, impersonală, cum e acest e-book. Cărţile valoroase vor supravieţui, indiferent de formatul lor, pentru că, aşa cum frumos spunea Nicolae Manolescu, „răbdarea cărţilor e infinit mai mare decât a oamenilor!“
LAVINIA GEORGIANA DRÃGAN
Viitorul cărţii de la atomi la biţi
Articolul de faţă discută viitorul cărţii aşa cum pare că se construieşte el în zilele noastre, făcând referire la trei mari aspecte: expansiunea tehnologiei, problemele care apar pentru domeniul cărţii tipărite în această lume virtuală şi modul în care cărţile electronice încearcă să simuleze experienţa cărţii materiale.
Pentru început voi discuta despre procesul care defineşte societatea modernă, existenţa sau prelungirea identităţii, în universul cibernetic. Aşa cum majoritatea indivizilor aleg să existe în mediul virtual prin crearea diferitelor pagini personale sau de socializare din varii motive, în acelaşi fel se întâmplă şi cu diferitele componente ale culturii. În era în care trăim contactul direct cu tot ceea ce înseamnă cultură nu se mai face ca în deceniile precedente. De exemplu, în Marea Britanie, o companie de teatru a introdus pe pagina sa, contra cost, posibilitatea de a urmări spectacolele de teatru jucate pe scenă. Astfel, orice doritor, cu un simplu cont, poate să urmărească spectacolul jucat doar cu câteva zile în urmă. O tactică asemănătoare este folosită şi de anumite muzee din lume care, la fel, cu ajutorul unui cont, le permit vizitatorilor să facă un tur virtual prin muzeu, fără ca aceştia să iasã din confortul propriului cămin. Ceea ce se întâmplă în domeniul editorial face parte din aceeaşi categorie. Odată cu dezvoltarea diferitelor aplicaţii şi a noilor programe, cărţile au ajuns şi ele să fie mutate în mediul virtual. În consecinţă, majoritatea cărţilor noi apărute în ultimii ani dobândesc la naştere un „geamăn“ electronic. Acest fenomen este mai complex în spaţiul occidental, unde piaţa de carte electronică este în deplină expansiune. În România, însă, lucrurile merg puţin mai încet, dar spre aceeaşi ţintă: mutarea unui număr mare de cărţi în mediul online pentru a asigura larga răspândire a acestora. Este principalul motiv pentru care această tendinţă trebuie susţinută având în vedere cel mai mare beneficiu adus de respectivul proces: capacitatea cititorilor de a face rost de anumite cărţi la care, pe calea tradiţională, nu ar fi avut acces. Pentru cititorul român pasionat de genurile science fiction sau horror, care ar vrea să fie la curent cu dezvoltarea acestor genuri şi să-şi lărgească orizontul lecturilor prin mai mulţi autori străini este destul de dificil. El nu poate avea acces la toate cărţile tipărite în Statele Unite, de exemplu. Încercarea de a citi – să spunem –, jumătate din opera lui Stephen King, care la noi a fost tradusă parţial, ar fi o sinucidere financiară. Numai taxele pentru transport fac mai mult decât cartea în sine. Apariţia cărţii electronice este un adevărat dar oferit de zei pentru fanii scriitorilor occidentali, dar nu numai. Cititorul nu mai trebuie să plătească taxe de transport, nu mai trebuie să aştepte o eternitate până îi va fi adusă cartea, ci, printr-un singur click, printr-o singură accesare a paginii editurii, prin validarea identităţii, el poate intra în posesia cãrţii în cel mai scurt timp posibil. Desigur, şi această disponibilitate are efectele ei negative. Pe piaţa cărţii tipărite, costurile pentru apariţia unei cărţi sunt destul de mari, lucru care face ca procesul de selecţie a manuscriselor care urmează a fi publicate să fie minuţios şi radical. O întreagă echipă de specialişti lucrează şi analizează piaţa pentru a vedea dacă manuscrisul va avea succes, dacã va fi cumpărat de cititori, acesta fiind scopul lor final. În domeniul electronic, lucrurile nu mai stau la fel. Întregul proces de apariţie a cărţii nu mai este la fel de costisitor, pentru că se elimină anumite elemente specifice cărţii tipărite, printre care cel mai important este tiparul. Astfel că şi preţul cărţii scade semnificativ. Unde mai punem şi că sistemul cărţilor electronice nu este unul foarte sigur, cărţile respective fiind uşor de piratat. Dar nu aceasta ar fi problema principală, ci faptul că este mult mai uşor de lansat o carte electronică. Şi aici intervine criteriul valoric. Pentru că procesul este mult mai uşor şi mult mai ieftin, apare o mare ofertă de cărţi, multe dintre ele fiind nule din punctul de vedere al calităţii. O simplă căutare pe una dintre aplicaţiile de răspândire a cărţilor electronice ne duce la mii şi mii de rezultate, multe ieşind din sfera literară. Acesta este paradoxul omului modern: el are capacitatea de a ajunge la toate sursele de informare sau cel puţin la majoritatea lor, însă se confruntă cu problema alegerii dificile atunci când toate aceste surse năpădesc literalmente cititorul. Însă, globalizarea cărţii pe cale electronică reprezintă un plus pentru scriitori. Dacă până acum mulţi rămâneau necunoscuţi în afara spaţiului autohton, acum ei se pot afirma cu uşurinţă şi opera lor poate ajunge la publicul din alte părţi ale globului.
Dar, aşa cum am afirmat şi mai sus, apar o serie de dificultăţi pentru piaţa cărţii tipărite. Din moment ce cartea electronică scapă de anumite etape de producţie, preţul ei este redus semnificativ în comparaţie cu varianta printată. Lucru acesta este rapid sesizat de cititori, care se îndreaptă încet, dar sigur, spre varianta electronică. Astfel că varianta tipărită ajunge să se vândă cât mai puţin. Individul modern nu se mai duce până la librărie să-şi cumpere o carte cu treizeci de lei sau, mai mult, aşteptând până acasă să o citească în linişte. El intră online pe site-ul editurii şi îşi cumpără cartea. În doar câteva minute o poate savura fără ca măcar să facă un pas afară din liniştea propriului cămin. Singura întrebare care nu încetează să apară este dacă nu cumva acest proces reprezintă, de fapt, o involuţie, cartea tipărită redevenind un privilegiu al clasei superioare, pentru simplul fapt cã preţul ei ajunge inaccesibil unei mari pãrţi a populaţiei.
În ultimul rând, voi semnala tendinţa cărţilor electronice de a se apropia de cele tipărite prin caracteristicile lor. Este vorba mai degrabă de aplicaţiile şi de sistemele care deschid astfel de cărţi. Dezvoltatorii de aplicaţii pentru cărţile electronice încearcă să vină în ajutorul cititorilor făcându-le experienţa cititului virtual cât mai reală. De la culoarea paginilor care aduce cu nuanţa paginilor de carte veche şi până la modalitatea de trecere de la o pagină la alta, toate sunt concepute pentru a crea iluzia de lectură „vie“. Aplicaţiile pe care le construiesc ajung să aibă aceleaşi capacităţi ca acelea oferite de experienţa cititului propriu-zis. Ele le permit cititorilor să pună semne de carte, să facă adnotări în text sau pe marginea lui, să sublinieze, să încercuiască, să facă diverse semne distinctive, ba chiar să compună de-a lungul textului. Acestea în privinţa textului în sine. Aplicaţiile mai oferă şi alte posibilităţi, cum ar fi imitarea trecerii de la o pagină la alta din cazul cărţii tipărite, însoţită de foşnetul făcut de foaie la atingere, faptul că cititorul poate alege cum vede coperta sau pagina, capacitatea aplicaţiei de a citi textul şi multe altele.
În concluzie, viitorul cărţii pare că se află undeva între virtual şi real, între biţi şi atomi. Nu putem spune foarte clar dacă una dintre sfere va ajunge să o domine pe cealaltă, dacă oamenii vor cumpăra în viitor mai multe cărţi electronice decât tipărite sau dacă va deveni cartea tipărită o etichetă socială. Însă un lucru este sigur: cartea tipărită va continua să existe pentru totdeauna, în ciuda schimbărilor ce ţin de tehnologie sau de comportamentul uman.
FLORENTINA ŢÃRÎNÃ
