Barometrul postirii culturale
A aparut „Barometrul de consum cultural 2009“, realizat de Centrul de atudii si Cercetari în Domeniul Culturii. Asa cum era de asteptat, consumul cultural a scazut si mai mult, pe timp de criza. Daca mai avea de unde sa scada. Câteva observatii, pe marginea cifrelor:
1. Nu trebuie sa te uiti pe statisticile „Barometrului“ ca sa-ti dai seama ca în România consumul de film, de carte, de muzee, teatre si concerte e dezastruos. E suficient sa mergi pe strada, într-un oras, sa spunem, de marimea Constantei. Câte librarii sunt în tot orasul? Doua sau trei, la 400.000 de locuitori. În Germania poti vedea, într-un oras mai mic decât Constanta, si patru librarii pe aceeasi strada.
2. Potential pentru produse culturale chiar si la vârf cred ca, totusi, exista. Ca sa-ti dai seama de asta, iarasi, tot ceea ce trebuie sa faci e sa iesi din casa. Am fost acum doua saptamâni la un concert în cadrul Festivalului Sonoro, cu intrare libera, la Catedrala Sfantul Iosif. s-au cântat serenade – Beethoven si Mozart. Catedrala dadea pe afara.
Nu sunt de acord, în principiu, cu gratuitatile culturale pe scara larga, oamenii trebuie sa stie ca orice lucru bun are un pret. Însa seara de la Sf. Iosif arata ca, daca mediatizarea e buna, exista foarte multi oameni gata sa dea navala la Beethoven si Mozart. Si acesti oameni merita mai mult decât doua librarii si o sala de concert în paragina într-un oras de marimea Constantei!
3. Consumul de carte a scazut, probabil, mai putin decât cel de muzica si film (pe CD-uri/DVD-uri) deoarece studiul a luat în calcul doar produsele cumparate din magazin, nu si pe acelea descarcate de pe Internet. E mult mai accesibil sa asculti muzica pe calculator/mp3 player (apropo, românii cumpara din ce în ce mai multe mp3 playere, conform acestui barometru!) decât sa citesti carti pe calculator. aaltul masiv spre ebook reader-e nu a fost înca facut, în România. Si nici nu stiu despre ce salt ar putea fi vorba, când mai bine de jumatate din populatia tarii nu citeste carti deloc.
4. Ramânem, cum arata studiul, o cultura de buticuri si chioscuri: „Institutiile sau ofertantii de cultura perceputi ca fiind cei mai utili sunt chioscurile de ziare, xeroxurile si librariile“. O cultura al carei nivel neted, pe linie moarta, este cel de butic, produsele cele mai cautate fiind „Libertatea“ si vreun best-seller al lui Pavel Corut/Dan Brown.
aecuristul care s-a tinut dupa Herta
Dupa ce toata floarea criticii literare si-a adus aminte s-o ridice în slavi pe Herta Müller cand aceasta a primit Nobelul pentru literatura din 2009 (nu gasesti, altfel, nici un rând despre scriitoare în istoriile literare românesti si nici în dictionarele aparute în ultimii ani), iata ca si securistii îsi trag partea lor de atentie din celebritatea autoarei.
„Eu am pus microfoane în casa Hertei Müller“, spune într-un interviu acordat ziarului „Adevarul“ securistul care a urmarit-o pe scriitoare. Si adauga si el o piatra la tempul parerilor critice pro si contra din lumea frustrarilor românesti: „Era atipica. ae îmbraca ciudat si prost. La blugi, avea un crac mai lung, unul mai scurt. ae tundea în scarite. Mie personal nu mi-a placut de ea, era urâta“.
Daca Herta nu e accesibila pentru interviuri, vedem cum vecinii de pe strada pe care a locuit, rudele de gradul t, criticii care au ignorat-o (justificat sau nu, faptul ca ea a scris în limba germana e totusi un obstacol) si securistii care au urmarit-o sunt mai mult decât dispusi sa devina, cu numele ei pe buze, celebri.
Greva la metrou pe nervii nostri
Extrem de iritanta greva de doua zile întregi a celor de la Metrorex, declarata ilegala miercurea trecuta în instanta. Mai întâi, ea a enervat întreaga populatie a Bucurestiului, care fie nu a mai putut sa ajunga acolo unde trebuia (cum a fost cazul meu), fie a ajuns la treburi, însa cu multe ore întârziere (cum a fost, iarasi, cazul meu). Apoi ea l-a enervat pe Radu Berceanu si pe cei mai multi politicieni, inclusiv pe cei din PaD-ul lui Ion Radoi; Berceanu a amenintat ca-i va da pe sindicalisti în judecata, obligându-i sa suporte pierderile.
Sa blochezi un oras de patru milioane de locuitori în plina campanie electorala si în mijlocul crizei economice pentru a cere, ca bugetar, salarii mai mari (în conditiile în care bugetarii Metrorex au totusi salarii de 4 ori mai mari decât veniturile minime din România!) e o performanta de diplomatie paguboasa. Înteleg dreptul democratic al sindicatelor de a protesta, însa aceasta blocada seamana mult mai tare cu un santaj în scopul unor interese economice obscure. Nu am nici o simpatie pentru acesti sindicalisti Metrorex si tot ce voi face, dupa greva de marti si de miercuri, va fi sa le bat multa vreme de acum încolo, de câte ori voi intra la metrou, obrazul. Si lor, si angajatilor care le-au facut jocul.