Sari la conținut

Scutul

Autor: CONSTANTIN STOICIU
Apărut în nr. 343

Asadar, ceea ce se visa, ceea ce se dorea pentru binele tarii, ceea ce se considera a fi o isprava de politica externa ce nu s-a mai vazut pe meleagurile noastre se va realiza: mai vin o data americanii! In sfârsit, nu chiar americanii, ci mercenarii Statelor-Unite! Sunt falimentari la ei acasa, americanii, traiesc de ani buni pe banii Chinei, tiparesc frenetic dolari, saltaretul si zâmbitorul Obama se da de ceasul mortii sa se salveze si sa salveze ce se mai poate salva din capitalismul si din exemplara (nu?) democratie, dar când se pune chestiunea unei noi demonstratii de forta si de fudulie tehnica in Europa si aiurea in lume nimic nu-i mai opreste, fiindca masinaria militara e singura care n-a cunoscut si nu trebuie sa cunoasca crize. Natiune mare, razboinica, aroganta, perfida, pragmatica, ce nu se incurca in detalii si, daca nu se gasesc, daca nu-i cad singuri la picioare, isi cumpara prietenii si admiratorii cu aceeasi usurinta cu care se debaraseaza de ei când nu mai are nevoie.
N-a fost nevoie sa-i cumpere pe guvernantii nostri din ultimii douazeci si unu de ani, s-au vândut singuri si nesiliti de nimeni, la inceput de frica, pentru a-si salva convertirea de peste noapte la capitalism, mai târziu cu ceva interese, retineri si sfiiciune, mai de curând cu entuziasmul lacrimogen al târfulitelor ce-si descopera vocatia de târfe. S-au vândut si au vândut din tara tot la ce-a râvnit marele prieten. Trecerea protocolara si la rastimpuri prin Biroul Oval sau pe aproape, strângerea de mâna sub flash-urile fotografilor si binecuvântarea de a cârmui tarisoara din Balcanii tulburi in interesul comun le-a ingaduit sa-si bombeze pieptul si sa se ia cu atâta voluptate  in serios ca ridicarea la ceruri ca eroi ai natiei e numai o chestiune de gene si de timp. Ii trebuia României un scut antirachete, era atât de amenintata România de teroristii din Orientul Mijlociu, de Rusia, de Iran, de Coreea de Nord, de Venezuela, Bolivia si de martieni, era mai vulnerabil continentul european fara aceasta indoielnica si costisitoare arma de distrugere a ceva ce s-ar putea la fel de bine sa existe sau nu? Din delirul politicienilor nostri, de la mic la mare si de cele câteva culori in circulatie, s-ar crede ca in absenta scutului si a dovezii de generoasa prietenie si incredere ce se va concretiza odata cu instalarea lui si cu mercenarii necesari, curând, foarte curând tara lor draga si-ar fi pierdut ratiunea de a fi. Din comentariile comentatorilor de serviciu in ziare si la televiziunile de obedienta diversa s-ar crede, de asemenea, ca o pagina unica de istorie s-a scris si nu le-ar mai ramâne românilor decât sa se bucure cum Istoria se face sub nasul lor. Cei mai excitati au amintit binefacerile prezentei americanilor la baza de la Kogalniceanu, unde s-ar fi ingrijit de o gradinita si ar fi reparat o pista de aterizare pentru helicoptere. Transfigurat si nadusit la gândul ca o asemenea pleasca nu le va mai cadea pe cap lui si concetatenilor sai in urmatorii o suta de ani, primarul de la Deveselu si-a pregatit deja lista cu ce-ar trebui sa-i inzestreze americanii in altruismul lor legendar. S-ar putea sa se aleaga cu ceva, imaginea de soldatoi ce-si apara patria si, cu aceeasi ocazie, planeta ar fi in joc, dar cum se intâmpla in cele 140 (daca nu si mai multe) de baze americane risipite in tarile lumii isi vor cheltui dolarii personali in baruri, restaurante, pe droguri si pe farmecele amatoarelor ce nu vor intârzia sa-si faca aparitia.
Cum era de asteptat, intrebarea ce mai poate face România pentru Statele-Unite, de vreme ce Statele-Unite au facut si vor face atâtea si atâtea pentru România, a revenit in acest moment istoric si mai chinuitoare. Participarea la razboaiele din Iugoslavia, Irak, Afganistan, Libia si cele 800 de milioane de euro oficial cheltuite, contractele oneroase acordate companiilor americane si multe alte favoruri de nemarturisit tin de un trecut prea glorios pentru a fi rastalmacit. Atât de convingator si de performant in desenul animat ce-a traversat oceanul, Scutul, „cordonul sanitar“ dincoace de care tot românul va trai si prospera fara teama de a fi lovit de o racheta dusmana, tine de un prezent ce si-a intins deja umbra in trecut. O perspectiva magnifica, din care nu vor lipsi avioanele F16, dovada nu ca o mica tara falimentara ca a noastra ar putea face ceva pentru Statele-Unite falimentare, ci ca intre prieteni buni si de nadejde conteaza uneori gestul.