Nu toti s-au nascut sa fie regi. Kings
articol aparut in Cultura, nr. 242 din 2009-09-24» cultura cinema »
Autor: ROZANA MIHALACHE
În trei zile ale lunii septembrie, Institutul Cultural Român gazduieste Festivalul filmului irlandez, care a avut parte de o seara de deschidere foarte… interesanta, cu participarea Excelentei Sale John Morahan, Ambasadorul Irlandei la Bucuresti, Michéal Ó Meallaigh, regizor si director de programe la postul de televiziune TG4 Irlanda, Irina Margareta Nistor, critic de film si Horia-Roman Patapievici, presedintele ICR.
Românisme
Horia-Roman Patapievici a luat cuvântul pentru a-l introduce pe Ambasadorul Irlandei la Bucuresti. A spus câte ceva despre relatia dintre cele doua tari într-o engleza ce-i drept ireprosabila si apoi, când a venit momentul sa-l invite sa-i ia locul la microfon, a… uitat numele Excelentei Sale.
John Morahan, la rândul sau, a tinut mortis sa-i arate domnului Patapievici ca are o memorie mai sanatoasa si i-a rostit perfect toate cele trei nume.
În rest, s-a vorbit despre faptul ca Irlanda este mult mai cunoscuta din punct de vedere literar, decât prin performantele cinematografice, ca sunt alocate în jur de 20 de milioane de euro anual pentru filme si, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în România, concluzia e ca acolo încet-încet se dezvolta totusi o industrie.
Si în final s-a ajuns la proiectia filmului „Kings“, o adaptare a piesei „The Kings of the Kilburn High Road“, scrisa de Jimmy Murphy.
Prietenii si viciile
Productia, în mod clar destul de low-budget, regizata de Tom Collins în 2007, prezinta povestea a sase prieteni care, spre sfârsitul anilor '70, au parasit Irlanda sperând la o viata mai buna în apropiata Londra.
Desi pornisera la drum cu deviza muschetareasca „toti pentru unul, unul pentru toti“, o parte dintre ei s-au ratacit pe parcurs. Se întâlnesc însa aproape trei decenii mai târziu în numar de cinci, pentru a-l deplânge pe al saselea, care îsi gasise sfârsitul din vointa proprie, pe sinele de metrou din Londra.
Departe de a fi pustii care emigrasera plini de speranta din Irlanda, s-au strâns într-un pub si au baut pâna când vechile ostilitati au iesit la iveala.
Joe (Colm Meany) ajunsese cel mai sus si detinea o companie de constructii. El era si cel care se simtea vinovat pentru moartea lui Jackie (Sean O Tárpaigh), pe care îl refuzase când i-a cerut de lucru. El nu angaja „paddies“/irlandezi betivi.
În acelasi timp, Joe îsi strunea sentimentul de vinovatie cu ajutorul unei linii de cocaina, „bautura bogatului“.
Jap (Donal O'Kelly) si Git (Brendan Conroy) îsi dadeau toti banii pe alcool si-si deplângeau vietile ratate, în timp ce Mairtin (Barry Barnes) încerca sa se lase, pentru a-si salva casnicia.
Singurul rational dintre ei, Shay (Donncha Crowley), vânzator de legume, este cel care se ocupa de aranjamentele funerare, ajutându-l pe tatal lui Jackie, Micil (Peadar O'Treasaigh) sa-i duca sicriul înapoi în Irlanda.
În film se bea mult si se vorbeste în galeza. Este de apreciat ca regizorul s-a ferit de „teatralitati“ si a adus totul mult mai aproape de realitate. Dar ce poti sa spui despre un film care vorbeste despre întâmplari actuale, într-un limbaj cinematografic perfect?
Poti sa spui ca e filmat superb si ca interpretarile actoricesti sunt fara cusur. Dar despre dramele personajelor si despre dependentele lor?
Poti sa spui ca asta-i viata, regizata si stilizata un pic, ca sa-si aiba locul într-un cinematograf. Povestea este simpla si trateaza un caz particular, al unor emigranti irlandezi, dar ascunde conflictele sufletesti si tragediile a milioane de oameni care si-au parasit patriile pentru mai bine si carora le e teama sa se întoarca înfrânti acasa.
Ce n-ar putea povesti Hollywood-ul
„Kings“ este unul dintre cele mai bune si mai umane filme pe care le-am vazut vreodata. Are un farmec amar pe care Hollywood-ul nu l-ar putea surprinde niciodata pentru ca pâna la urma dramele Europei oricum sunt mult prea departe de studiourile californiene si, în plus, daca nu rateaza nimeni de câteva ori sa se sinucida din dragoste si numai din dragoste degeaba a fost facut filmul.
„Kings“ a câstigat numeroase premii IFTA (Irish Film and Television Awards), iar regizorul a declarat ca acest film „a reprezentat o calatorie remarcabila pentru mine în ultimii patru ani. Este coplesitor sa am parte de aceste aprecieri si sunt îndatorat Academiei Irlandeze pentru sprijinul acordat. Stiu ca e întotdeauna primejdios sa ai mesaje în filme, dar sper ca oamenii se vor uita la „Kings“ si vor empatiza cu experientele emigrantilor pe tarâmuri straine si cu dificultatea lor de a-si gasi drumul înapoi spre casa. Aceasta este o poveste universala - nu e doar despre paddies…“.