Vor depasi tarile asiatice în viitorul apropiat economiile occidentale?
articol aparut in Cultura, nr. 233 din 2009-07-23» cultura internaţională » presa internaţională
Autor: CATALIN STURZA
O parere tot mai vehiculata în ultimii ani este aceea ca într-un viitor destul de apropiat tarile asiatice precum China si India vor trece în fruntea clasamentului economic si politic mondial. Într-un articol din „Foreign Policy“ semnat de Mixien Pei, câteva dintre previziunile legate de iminenta suprematie a Asiei sunt puse la îndoiala si demontate.
Pei prezinta, întâi, câteva cifre. „Regiunea realizeaza cam 30 la suta din productia economica globala, însa, datorita populatiei sale extrem de numeroase, PIB-ul pe cap de locuitor e de doar 5,800 de dolari, comparativ cu 48,000 în Statele Unite. Tarile asiatice îsi îmbunatatesc, într-un ritm furibund, armatele, însa cheltuielile lor militare luate laolalta din 2008 au reprezentat în continuare doar o treime din cele ale Statelor Unite. Chiar si la ratele de crestere fantastice din prezent, asiaticului mediu i-ar trebui 77 de ani pentru a egala veniturile americanului mediu. Chinezii au nevoie de 47 de ani. Pentru indieni, cifra e de 123 de ani“.
Una dintre ideile comune este aceea ca trendul ascendent al Asiei este de neoptrit. China ar putea depasi Statele Unite în privinta productiei economice în 2027 iar India le-ar ajunge din urma în 2050. Pei aduce câteva contraargumente. Întreaga regiune, cu exceptia Indiei, se va confrunta cu problema îmbatrânirii populatiei în viitorul apropiat. Poluarea aerului ucide anual 400.000 de oameni doar în China, iar rezervele de apa potabila sunt tot mai afectate. Schimbarile climatice ar putea distruge agricultura zonei. Modelul economic asiatic, bazat pe exporturi catre Occident, e serios afectat de criza financiara mondiala. Instabilitatea politica ar putea arunca la rândul ei de pe sine locomotiva economica. Daca, de exemplu, Partidul Comunist Chinez ar fi alungat de la putere, tara s-ar confrunta, cel mai probabil, cu o lunga si instabila tranzitie spre democratie, cu un guvern slab si cu performante economice mediocre.
O alta idee comuna este aceea ca modelul capitalist asiatic ar fi mai dinamic. Cele trei avantaje ale capitalismului asiatic ar fi interventia indirecta a statului în economie, prezenta unor corporatii puternice si economisirea. Dar, arata Pei, interventia statului, prin intermediul politicilor industriale si al investitiilor în infrastructura, nu explica neaparat succesul economic asiatic. Corporatiile sunt fie afaceri de familie, dupa modelul clanurilor, fie giganti controlati de stat; desi prin faptul ca nu sunt listate la bursa ele sunt mai rezistente, pe termen lung, totusi acesti colosi sunt mai putin deschisi catre nou si deloc transparenti. Economisirea domestica e, în Asia, sanctionata de guvern si determinata în general de protectia sociala slaba, în vreme ce producatorii sunt singurii încurajati, prin dobânzi scazute. Înapoierea economica asiatica e o binecuvântare, dintr-un anumit punct de vedere: tarile asiatice cresc mai repede pentru ca pornesc de la o baza mult mai scazuta.
În sfârsit, dictatura i-ar fi dat Asiei un avantaj. Un stat unipartit, nestânjenit de haosul unui sistem politic competitiv, ar putea produce bunuri economice mai eficient decât un stat multipartit, înlantuit de prea multa democratie. În realitate, multe dintre dictaturile asiatice, printre care Coreea de Nord, Birmania, Cambogia sub Khmerii Rosii, China sub Mao si-au adus tarile la cea mai lucie saracie. China maoista are trista reputatie de a fi provocat cea mai crunta foamete din istorie. Dictaturile au înregistrat succese economice doar atunci când au devenit mai putin opresive. Cheia catre succes a fost, odata cu liberalizarea, un management macroeconomic conservator, investitiile în infrastructura si accelerarea exporturilor. Nici o formula magica aici care sa implice dictatura. Unele state autocratice par a se descurca, în Asia, mai bine decât alte state democratice. Însa dictaturile se pricep foarte bine sa ascunda problemele pe care le creeaza, în vreme ce democratiile se pricep sa-si promoveze defectele. Avantajul autocratic e, în Asia, cel mult o iluzie optica.
„Desi Asia zilelor noastre ar putea avea cele mai dinamice economii ale lumii“, scrie Mixien Pei, ea nu pare sa joace un rol la fel de înaltator ca lider de opinie. Marea idee ce anima Asia în prezent este dobândirea de putere; asiaticii se simt, pe buna dreptate, mândri ca realizeaza o noua revolutie industriala. Însa încrederea în sine nu e o ideologie, si mult trâmbitatul model asiatic de dezvoltare nu pare a fi un produs de export“.