Sari la conținut

Tiparul de argint

articol aparut in Cultura, nr. 182 din 2008-07-17
» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: NICU ILIE


BNR bate 500 de monede de argint pentru a aniversa o jumate de mileniu de tiparituri în România. „Imprimatele“ BNR au o dimensiune de 37 mm si o valoare nominala de 10 lei, depasind astfel, ca valoare, unele plachete de poezie, iar ca tiraj unele romane. Daca ar fi la fel ca în afacerile cu tiparituri, 60% din valoarea globala de 5000 de lei ar urma sa intre, prin diverse mecanisme, în buzunarele distribuitorilor.
Cu totul altfel statea treaba daca, la aniversara, BNR ar fi tras, în loc de monede de argint, lanturi de aur. Elogiul lui Coresi putea fi facut prin stantare alaturi de numele bijutierului, scris foarte mic si sa nu atraga atentia. Oricum, cine mai are azi timp sa citeasca? Nu ar fi fost nicio exagerare pentru ca, una peste alta, gestul conteaza. Un singur asemenea lant putea fi vândut la valoarea întregului tiraj de monede si ele puteau fi puse pe piata sub numele de „macarii“ si „coresi“. Daca ar fi fost si sfintite, având în vedere ca primii tipografi erau cadre bisericesti, piata crestea extraordinar, încasarile de asemenea si, poate, guvernul s-ar fi simtit mai putin tentat sa escrocheze
populatia prin taxe cum e cea de prima înmatriculare.
Singurul criteriu era ca lantul sa fie foarte gros. Minim un deget. Si foarte greu. Sa dovedesti ca esti în forma daca îl porti. Asemenea produse ar fi etalate pâna si de fotbalistii de la nationala si ce alta forma de promovare si-ar mai putea dori BNR? Daca ar reusi Isarescu sa ajunga la o întelegere cu fotbalistii, multe lucruri s-ar schimba în tara asta...
Apoi, ar mai fi vorba de unele strategii promotionale. Alegerile parlamentare ar capata alt sens în ochii populatiei daca alesii din fiecare circumscriptie ar primi si un asemenea lant în memoria tiparului. Sau macar un lantisor, în cinstea imprimantei.