Tricolorul reciclarii
articol aparut in Cultura, nr. 88 din 2007-09-06» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Catalin Sturza
Pe plaja de la Mamaia sunt pubele tricolore. De fapt, pe toate plajele din jurul Constantei – si pe cea din statiune, si pe cele din oras.
Nu stiu care a fost ideea Primariei – ma gandesc ca Radu Mazare nu a intentionat, totusi, sa paseasca pe urmele lui Gheorghe Funar, si constantenii nu au incercat sa transmita, in acest fel, un mesaj minoritatilor turce, tatare si macedonene conlocuitoare. Nu de alta, dar din randul macedonenilor – o arata si exemplul patronului stelist – se aleg cei mai infocati nationalisti. Deocamdata, pubelele sunt ecologice, adica sunt destinate reciclarii, si poarta pe ele numele unui sponsor. Mai mult, sunt impartite pe culori: rosu pentru plastic, galben pentru metal, albastru pentru hartie.
Privite de departe, pubelele coloreaza plaja, din suta-n suta de metri, cu pete batatoare la ochi. Poate vor sa semnalizeze turistilor: ati facut alegerea buna, aici nu e litoralul bulgaresc! Sau: nu ne vindem plaja! Sau: scafandri, intrati in Romania; pentru autostrada Danube-Vienna, o statiune mai la stanga, pe sub pod. Sau poate, pur si simplu, combinatia de culori e pura intamplare: in codul european al ecologistilor, rosu simbolizeaza plasticul, galbenul metalul si tot asa. Bineinteles, nu exclud nici varianta unei reclame ascunse pentru cinematograful romanesc: hartia va fi albastra, ne-a spus Radu Muntean in filmul sau despre revolutia din decembrie ’89. Metalul va fi galben e partea a doua, despre tranzitie, iar plasticul va fi rosu anticipeaza, deja, integrarea in UE. In aceasta varianta, pubelele ar urma sa fie prezentate, oficial, pe croazeta anul viitor, la Cannes.
Privite de aproape, pubelele sunt inconjurate de tot felul de resturi, mai mici si mai mari – mai mult mici decat mari. Drugii de metal, butoaiele de plastic si caietele dictando pentru fondul de maculatura al scolii lipsesc de pe plaja; in schimb, sunt prezente cojile de seminte, de portocale, de mere, cotoarele de mar, cocenii de porumb. Asa ecologist sincer si militant cum m-au descris unii dintre bunii mei prieteni, tot nu m-am lamurit ce sa fac cu resturile organice, in fata pubelelor tricolore. Prin urmare, am pus cotoarele de mar intr-o punga transparenta de plastic pe care am refuzat-o reciclarii, am aruncat, apoi, punga pe fundul gentii mele sintetice kaki si am plecat sa meditez asupra problemei in bucataria mea alba, asortata cu una bucata galeata de gunoi verde deschis.