Politica in Tara Minunilor
articol aparut in Cultura, nr. 88 din 2007-09-06» cultura politica » cronica actualitatii
Autor: Madalina Firanescu
Antrenandu-se pentru motiunea de cenzura promisa de PSD, liberalul Bogdan Olteanu a facut bungee-jumping fara coarda, ca sa zicem asa, executand la Rosia Montana o saritura in gol cu aterizare in fan. Dincolo de adrenalina, seful Camerei Deputatilor desantat la „FanFest“ a tinut sa-si asezoneze ineditul salt de protest fata de cianuri cu o degustare de branza ecologica pe paine de casa, fara sa-si dezvaluie preferintele si-n privinta udaturii. Nu de alta, dar in materie de inchinat de bun-venit si-ar gasi imediat nasul, pe acelasi Calin Popescu Tariceanu din realitate, care nu scapa necinstit cu o tarie din nicio vizita de lucru. De-aia probabil s-a gandit si bietul ministru-agricultor Remes sa le mai usureze gazdelor tratatia, propunand o scadere a accizelor la tuica si palinca din fructe cu pana la jumate. „Beti in sanatatea Guvernului dupa ce rezolvam acest lucru, pentru ca noi o sa fim atunci in corzi“, i-a indemnat Remes pe fabricantii de alcool la alambic, gandindu-se deja la cum o sa fermenteze Guvernul in cazanul motiunii. Nu degeaba aduna pesedistii deja mere cu pere si mai pun si cate-o pruna, sa le iasa licoarea puterii, cu care sa-si probeze taria. De altfel, ametit la gandul victoriei din Parlament, Mircea Geoana s-a autopropus ca prim-ministru, fiindca – zice el- e normal ca partidul care castiga alegerile sa-si inscauneze liderul in fruntea Guvernului. Problema e ca, usor defazat din cauza… aburilor, Geoana uita ca nu el era conducatorul o(b)stii pesediste la momentul bataliei electorale castigate, or, vorba lui Traian Basescu, vara lui 2007 nu-i ca iarna 2004.
Prin urmare, singura reactie a sefului statului la auzul solicitarii lui Geoana, de a-l numi prim-ministru, a fost un zambet de pisica Cheshire. Suficient de elocvent ca si dialogul imaginar, potrivit si in context politic. „Mi-ati putea spune, va rog, incotro ar trebui s-o apuc?“, „Depinde foarte mult de unde vreti sa ajungeti“.„Nu prea conteaza ...“ „Atunci nu are importanta incotro mergeti.“ „... Numai sa ajung undeva“. „O, veti ajunge desigur, daca mergeti suficient de mult timp“. Asa si cu Mircea Geoana, care, ratacind prin Tara Minunilor pesediste, precis o sa ajunga undeva, numai ca nu la Palatul Victoria. Si, chiar daca inca mai face echipa cu Iepurele Alb si Guzganul Rozaliu, s-ar putea sa nu mai prinda decat Sala usilor, la urmatorul Congres. Deocamdata, postul ravnit la Guvern are suficienti pretendenti, iar pe canale politice si media se vehiculeaza nume ce nici cu gandul nu gandesti. De la Monica Macovei la Daniel Morar si de la Vasile Blaga la Ioan Rus. Pe acesta din urma l-a laudat si Traian Basescu, il vede cu ochi buni si Theodor Stolojan si-l primeste in vizita si Emil Boc, dupa cum pretinde specialistul in informatii (bomba) Dan Voiculescu. Ba chiar stie liderul PC ca Rus nici nu mai bate la usa cand se duce la primarul Clujului, ceea ce ar lasa sa se inteleaga familiaritatea dintre cei doi. „Am fost o singura data acolo si, intr-adevar, nu am batut la usa, pentru ca mi-a deschis sefa de cabinet, plus ca usa era capitonata“, a tinut sa confirme Rus, ironic, presimtirile negre ale conservatorului. Seful influentului grup de la Cluj din PSD a mers mai departe cu rationamentul, aratand ca, daca si ca analist politic Dan Voiculescu e la fel de bun ca lider de partid, atunci putem crede 1% din ce spune, „poate spre 2%, ca sa fim generosi“.
Or, cu asemenea intepaturi nemeritate, cum sa nu te apuce lehamitea de politica? Pe liderul PC il bate deja gandul retragerii, deoarece are sentimentul neputintei, vazand cum toate bunele intentii conservatoare duc spre iadul sertarelor parlamentaro-guvernamentale. Doar maritisul sefei Loteriei, ceruta de nevasta de-un coleg in plina sedinta de partid si in prag de mare extragere la 6/49, ce l-a mai inseninat pe Voiculescu, propus nas pentru tanara pereche. In rest, ce mi-e Felix, ce mi-e Ecleziastul: desertaciunea desertaciunilor, totul e desertaciune. Asa si-a zis si nefericitul viceprimar iesean Constantin Adascalitei, care a cerut sa-i fie… injumatatit salariul (!), in valoare de 4 000 lei, deoarece a inceput sa se simta inutil, de cand i-au fost reduse atributiile si transferate celuilalt adjunct de primar. E greu, dom’le, cand te chinuie constiinta, cum a patit-o si mai-marele Fondului Proprietatea, Alexandru Paunescu, care a restituit cei 20 000 de euro cu care se „despagubise“ singur pentru functia pierduta de director general. In cazul lui, puseul remuscarilor a lovit odata cu dezvaluirile din presa, dar asta nu reduce din maretia gestului reparator. La urma-urmei, omul s-a dez-proprietarit de o suma frumusica, ceea ce ar trebui sa-l spele de pacate in ochii pesedistilor chititi sa-i darame Fondul odata cu Guvernul Tariceanu. Asta presupunand ca toti parlamentarii social-democrati vor vota motiunea, desi umbla vorba ca sunt destui cu… fondul in doua luntrii.