Calatorii artistice spre Bucuresti. Filiala UAP Neamt
articol aparut in Cultura, nr. 88 din 2007-09-06» cultura vizuala »
Autor: Victoria Anghelescu
Vara pare sa provoace, in programul expozitional, un fenomen asemanator ancestralei transhumante, cu explicatii de ordin pragmatic. In timp ce artistii bucuresteni evadeaza, multi dintre ei, catre taberele de creatie si simpozioanele din diverse parti ale tarii, creatorii din alte orase ocupa salile de expozitie ale UAP. A doua parte a lunii august a adus, la Galeria Apollo, douazeci si unu de pictori, graficieni si sculptori, membri ai Filialei UAP Neamt. Veniti dintr-o zona interesanta din punct de vedere artistic nu numai in domeniul vizualului, artistii nemteni propun o selectie de lucrari, relevanta pentru preocuparile estetice ale acestei grupari moldave. Cu peste treizeci de ani vechime, aceasta filiala a UAP, din care fac parte aproximativ treizeci si cinci de artisti, este cunoscuta pentru activitatea sa prodigioasa: expozitii pe plan local sau national, simpozioane, tabere de creatie. Cei mai multi artisti expun nu numai in orasele importante din tara, dar si in strainatate, bucurandu-se de o buna primire din partea publicului. In plus, lucru deloc neglijabil, filiala are un magazin propriu, dovedind capacitatea de intelegere a noii cerinte de creare a unei piete de arta.
Cautari diverse, atmosfera comuna
Expozitia de la Galeria Apollo aduce in fata amatorilor de arta bucuresteni artisti din generatii diferite, de la binecunoscuta pictorita Iulia Halaucescu, a carei creatie acopera peste jumatate de secol, de la Gheorghe Vadana, care a debutat, de exemplu, in 1965, la generatia de mijloc, care apare pe simeze, pentru prima oara in anii '80. Aceeasi diversitate se constata si in ceea ce priveste scolile de arta urmate sau locul nasterii. Expun absolventi ai academiilor de arta din Bucuresti (Dumitru Bostan – elev al Simonei Vasiliu Chintila si al lui Dan Mohanu, sibianul Florin Mircea Zaharescu sau Iulia Halaucescu), din Iasi (Gheorghe Diaconu, Gheorghe Vadana, Lucian Tudorache, Dumitru Mosor, Dumitru Bezem), din Cluj (Gheorghe Agache) sau Timisoara (M. Ciacaru), dar si Arcadie Raileanu, cu studii de arhitectura la Chisinau, de exemplu.
Exista insa, dincolo de diferente, o unitate de atmosfera ce se degaja din aproape toate lucrarile expuse. Ea vine, in primul rand, din soliditatea mestesugului. O intalnim in peisajele Iuliei Halaucescu, cu lirismul lor excelent sustinut cromatic, in care tonurile calde, exuberante chiar, de galbenuri, rosuri, ocru sunt echilibrate prin interventii de albastruri sau verde rece, in fluiditatea acuarelelor lui Dumitru Bostan, la care alburile evidentiaza transparenta norilor si pun lumina pe conturul obiectelor, in expresionismul cromatic al tablourilor lui Gheoghe Diaconu, in peisajele cu tendinte onirice sau abstracte ale lui Gheorghe Vadana.
Investigarea lumii difera, evident, de la un artist la altul. La Dumitru Bezem, ne intalnim cu un univers familiar, populat de obiecte casnice, de interioare evocandu-le pe cele rurale. Asezate aleatoriu – un fier de calcat langa un borcan cu pensule, de exemplu –, obiectele se topesc in atmosfera generala a lucrarii, cu o dominanta intimista atasanta. Peisajele lui Mircea Razvan Ciacaru sunt stari de suflet. Copacii, vazuti parca printr-un ecran transparent te invita la contemplatie. Este o lume inchisa in sine, construita din cateva tonuri majore, ce par sa izvorasca unele din altele, ritmate de verticalele trunchiurilor de arbori.
Abstractie si decorativ
Tentatia abstractului apare pregnant la trei dintre artistii expozanti. Dumitru Mosor structureaza, intr-o gama cromatica sobra, compozitii amintind uneori de metoda constructivista prin suprapunerea de figuri geometrice, imaginand alteori, aproape monocrom, o scriere abstracta, suprapusa ca intr-un palimpsest, facand sa transpara din tesatura abstracta neasteptate intalniri de forme cu sugestie senzuala sau organizand decorativ suprafetele, cu parcimonioasa eleganta.
Amintind in egala masura de avangarda secolului XX si de exuberanta cromatica a artei ruse, compozitiile lui Arcadie Raileanu aliniaza sau contrapun planuri largi de culoare conturate de cele mai multre ori de o linie fina neagra, servind nu atat de identificare a imaginilor, cat de pauza de respiratie pentru privire. Apar, din aceste constructii cvasi-abstracte, sugestii de peisaj marin, de campuri sau orase vazute de la inaltime, intr-o logica a organizarii spatiului tradand ochiul ordonator al arhitectului.
Picturile din aceasta expozitie semnate de Stefan Potop se inscriu aceleiasi preocupari pentru compozitia abstracta. Inlantuiri de forme sferice sau ovale, intr-o cromatica profunda, dominata de albastruri reci, intrerupte uneori contrapunctic de rosuri sau ocruri, alteori, inconjurate de brunuri calde sau de verde, pornesc din centrul lucrarii iradiind catre margini. Impresia este una de inceput de lume, de desprindere din nucleul initial, de constituire a universului. Piesele expuse par a fi rezultatul unei evolutii organice, daca ne gandim la portretele sale compuse in vaga maniera cubista, cu suprapuneri de figuri sau la celelalte lucrari cu obiecte descompuse in partile lor componente rearanjate dupa o ordine in care decorativul nu este ultimul deziderat.
Si pentru ca am vorbit despre decorativ, nu putem omite cele trei mari compozitii ale lui Laurentiu Dimisca, cu lumea lor de forme amintind de arta infantila, pe de o parte, de un suprarealism magic pe de alta parte, dispuse in inlantuiri continui, cu un fel de horror vacui. Rezultatul este un nelinistitor sentiment de ludic si oniric.
Doi sculptori completeaza expozitia. Florin Mircea Zaharescu, cu o piesa in metal, consecventa viziunii artistului de recompunere a formelor geometrice si plasare a lor in planuri convergente, si Lucian Tudorache, a carui figura in lemn este subintinsa de sentimentul sacrului.
Sacru, scena, arhitectura
Dincolo de pictura sau grafica de sevalet, mai toti artistii prezenti la Bucuresti abordeaza si alte genuri ale artelor vizuale. Gheorghe Diaconu, de exemplu, este autorul unor lucrari monumentale in encaustica sau combinatii de metal, lemn, sticla si piatra, tot asa cum semneaza afise de spectacol sau publicitare, restaureaza fresca sau abordeaza pictura religioasa. Dumitru Mosor este autorul unor restaurari de fresca si al unor compozitii sacre, dar si al unor piese de mobilier pictat. Acest din urma gen l-a tentat si pe tanarul Laurentiu Dimisca, de altfel. Mircea Razvan Ciacaru alatura proiectelor de afis sau desenului de presa sustinerea de prelegeri de istoria artei, Florin Mircea Zaharescu semneaza sculpturi sau basoreliefuri in biserici catolice din mai multe orase ale tarii si este interesat de tehnica portelanului, Lucian Tudorache realizeaza ilustratie de carte pentru copii sau participa la realizarea manechinelor din piesa „Mult zgomot pentru nimic“ de William Shakespeare, in regia lui Alexandru Dabija, scenografia Irina Solomon si Dragos Buhagiar, la Teatrul Tineretului Piatra Neamt, Lucian Tudorache se ocupa si de conservarea pietrei.
De la Piatra Neamt in restul lumii
Desigur, nu putem vorbi in acest articol despre toti artistii expozanti. Amintirea unora dintre ei este aleatorie si nu rezultatul unei judecati de valoare. Este insa interesant de amintit faptul ca biografia artistica a tuturor creatorilor prezenti la Galeria Apollo este bogata, ea cuprinzand personale sau participari la expozitii nu numai din Romania, dar si din strainatate. De la Chisinau si Moscova (Arcadie Raileanu) la Lost Art Gallery din New York, Kunstschow Westerschowen din Olanda sau Oscillations-Transgressions din Quebec (Dumitru Bostan), din Franta, Italia, Spania, Israel sau Australia (Gheorghe Diaconu) in Ungaria sau Marea Britanie (Dumitru Bezem), artistii nemteni sunt admirati si, nu o data, operele lor sunt achizitionate in toata lumea. Si daca Dumitru Mosor este rezident francez, pictorul Gheorghe Cuciureanu a marturisit odata ca pare mai usor sa deschizi o expozitie in SUA sau in Franta decat in Romania.
Prezentand expozitia de la Galeria Apollo, Corneliu Antim, bun cunoscator al artei nemtene contemporane, remarca faptul ca „intreaga expozitie emana un aer de sinceritate cordiala in comunicarea vizuala cu orice tip de privitor. Totul pare bine intocmit si oranduit. Diversitatea viziunilor si a timbratiei stilistice circumscrie un spectacol plastic agreabil, intr-o forma de modernitate temperata, dar in care se deslusesc evolutiile ulterioare si tendintele estetice posibile.“
Intr-adevar, lucrarile expuse permit, in marea lor majoritate, si o lectura directa, de prim nivel, accesibila oricarui vizitator. Cu fiecare dintre piesele prezentate „se poate trai intr-o casa“, ceea ce este, de altfel, prima cerinta a unui pontetial cumparator. Prin echilibrul formal si cromatic, prin surdina pusa experimentului, prin aplecarea catre aspectul sensibil al lumii, creatiile acestei expozitii se adreseaza tuturor amatorilor de arta. Discursul plastic al fiecarui artist in parte este caracterizat prin rigoarea mestesugului, dar si prin comunicarea sensibila a reactiei autorului in fata spectacolului lumii. Indiferent daca avem de-a face cu obiecte perfect recognoscibile, integrate unui spatiu familiar, ca in cazul naturilor statice cu flori sau a interioarelor, cu peisajele – stare de suflet sau cu constructii spatiale abstracte sau de tip oniric, comunicarea cu opera este directa, ademenitoare, plina de amenitate.