Mici smecherii ortodoxe
articol aparut in Cultura, nr. 88 din 2007-09-06» cultura politica » societatea reala
Autor: Alfred Bulai
Cativa inalti sefi ai Bisericii Ortodoxe Romane au facut politie politica, ori au colaborat cu Securitatea si cu regimul comunist intr-un sens mai putin ortodox. De cateva zile, la noi, acest fapt a iscat o neliniste mediatica, cu atat mai mult cu cat alegerile pentru pozitia de „intai intre egali“ se apropie. Multi s-au aratat mirati, chiar usor iritati de o asemenea situatie. Cum, inaltii ierarhi au facut pactul cu diavolul si au raportat la Securitate despre colegii lor sau, si mai grav, despre enoriasii care mergeau la ei ca prostii si le spuneau poate una alta? Cred insa ca este foarte posibil sa fim chiar de adevaratelea revoltati daca am afla cam cati mici ierarhi au avut contracte ferme de colaborare cu „crestineasca“ organizatie a Securitatii.
Sunt convins ca Biserica Ortodoxa este institutia care patroneaza cea mai mare parte a economiei nefiscalizate din Romania.
Problema mea este insa cu totul alta. De ce ne tot miram de viata mai putin neprihanita a slujbasilor Bisericii Ortodoxe, poate ca si a celorlalte biserici de pe la noi? De unde ne-a venit aceasta idee a spatiului perfect moral si cinstit al lumii duhovnicesti mioritice? Din faptul ca Biserica Ortodoxa are cel mai mare patrimoniu din Romania si aproape nici un program major social? Din faptul ca la inundatii si alte catastrofe de-a lungul anilor ne-a invitat sa facem noi donatii, iar ea nu s-a omorat sa sprijine prea mult? Poate din faptul ca fiscalitatea romaneasca nu a ajuns pe la hotarele institutiilor crestine, iar evaziunea si economia nefiscalizata de la nivelul Bisericii Ortodoxe depaseste cu mult evaziunile din orice alt domeniu?
Este evident o crunta ipocrizie sa te consideri siderat de colaborarea slujbasilor bisericii cu Securitatea, ori cu regimul comunist. Chiar si Biserica a afirmat-o categoric: a colaborat cu statul comunist ca sa apere interesele Bisericii. Si aici are dreptate! Asta a facut! Si-a aparat interesele, chiar cu pretul libertatii sau chiar al vietii enoriasilor sai.
Preotii nu sunt altfel decat restul populatiei, decat lumea in care traim. Exista si in spatiul sacerdotal oameni intelepti, chibzuiti, profund morali si crestini, pilde de viata cumpatata, la fel ca si in lumea obisnuita, a noastra, a celorlalti. Exista insa escrocherie, siretenie dusa la limita infractionalitatii, exista si adevarata hotie si in lumea crestina din spatele zidurilor monahale. Ba mai mult, exista preoti hrapareti, putin milosi, sau chiar diabolici in a-si face averi si a se imbogati peste noapte.
Biserica Ortodoxa a intrat dupa 1990 in randul celorlalte institutii care s-au pus pe afaceri, pe micile escrocherii ale tranzitiei incercand sa scoata bani din piatra seaca, sau, mult mai simplu, de la enoriasii tampitei si saraci care pot finanta bogatia Bisericii.
Acum o saptamana am fost la Pestera Ialomicioarei, pestera din patrimoniul national, un adevarat tezaur speologic. Marea mea problema a fost insa ca, dupa ce am coborat si am urcat nu stiu cate trepte, m-am trezit in fata unei constructii autointitulate manastire, o cladire frumoasa cu termopane care a fost construita chiar in intrarea pesterii. Am trecut de portile acesteia si am dat sa merg spre pestera, dar un calugar smecher, cu ochelari de soare, mi-a zis ca trebuie sa platesc: 50 000 de lei vechi de persoana. L-am intrebat neortodox daca e pestera lor, sau ce treaba au ei cu pestera, dar nu mi-a raspuns. Am cerut atunci macar un bilet pentru banii astia. Calugarul, cu ochelari de soare si cu un telefon de vreo mie de euro pe masuta pe care avea si lumanari, mi-a spus ca ei nu dau bilete. Pur si simplu nu dau nimic, doar iau banii de la oameni. De ce iau banii? De ce un euro si jumatate de persoana? De ce s-au auto-propus paznici si proprietari ai unui monument speologic? Este greu de spus, dar este cert ca baietii de la manastirea cu pricina scot multe zeci, poate chiar spre o suta de mii de euro pe an din aceasta mica escrocherie. Ce fac ei de banii aia? Absolut nimic, nu exista nici o amenajare in pestera, scarile de lemn sunt probabil de prin anii ’70, nu exista indicatoare, nu exista informatii, nu exista nimic. Banii sunt doar pentru Biserica. Cati? Cati da domnul, oricum ei nu au treaba cu fiscalitatea din Romania, nu au treaba cu normele si legile din aceasta tara, valabile pentru noi ceilalti cetateni si inexistente pentru ei.
Nu pot pricepe de ce un amarat de simplu credincios, care s-a decis sa scoata un ban din comert la o taraba de cartier este obligat sa aiba casa de marcat, sa dea bonuri si facturi fiind si controlat pana nu se mai poate, iar un calugaras, sau un preot care incalca aceleasi reguli este privit cu totul altfel.
Televiziunile, toti oamenii nostri morali, care tipa mereu ca lupta impotriva evaziunilor si a economiei negre, gri sau de mai stiu eu ce culoare, nu reactioneaza deloc cand este vorba de Biserica, mai ales ortodoxa. De fapt, despre ce sume este vorba? Nu stim exact, dar oricum, cu siguranta multe zeci de milioane de euro, poate chiar mai mult.
Nu conteaza, din punctul meu de vedere, doar aspectul financiar in aceasta poveste. Sunt convins ca Biserica Ortodoxa este institutia care patroneaza cea mai mare parte a economiei nefiscalizate din Romania. Nu valoarea acestor bani insa conteaza cel mai mult, ci faptul ca aceasta institutie, prezenta in aproape orice catun din Romania si la care milioane de romani merg, mai rar sau mai des, dar merg, participa la evenimente in interiorul acestora, ofera astfel un contact permanent cu un model cultural care nu are nimic in comun cu lumea in care traim. Promovarea deviantei economice, a unui model cultural si atitudinal in divort cu cerintele unui stat modern este marea problema cu care ne confruntam.
Anomia societatii romanesti nu sta, in primul rand, in faptul ca multe din regulile si legile noastre nu se respecta, ci in faptul ca exista oameni, comunitati, dar mai grav, institutii care nici macar nu percep faptul ca actiunile si modul lor de viata intra in contradictie cu normativitatea societatii romanesti de astazi. Biserica Ortodoxa este una din aceste institutii care prin promovarea unor modele de comportament contrare normelor lumii moderne face mult mai mult rau dezvoltarii societatii romanesti decat personajele mondene sau rau famate ale lumii interlope.
Daca mi se va raspunde ca anacronismul cultural reprezinta de fapt un tezaur care conduce la pastrarea traditiilor, as putea accepta acest model cultural. Dar atunci ar trebui sa ne explice aceiasi mici si mari ierarhi de ce termopanul e mai bun decat bradul la manastire, de ce e nevoie de limuzine, de telefoane mobile ultimul racnet, si de ce un calugar are nevoie de ochelari de soare smecheri ca sa intre in contact cu divinitatea?