Wagner si tetralogia germanica
articol aparut in Cultura, nr. 88 din 2007-09-06» cultura psi » psihologia cotidianului
Autor: Valentin Protopopescu
Imensa constructie de imaginatie si amplu efort de vointa creatoare, exercitiu care s-a intins pe parcursul a mai bine de doua decenii, tetralogia „Inelul Nibelungilor“ masoara cu precizie dimensiunea novatoare introdusa Wagner in muzica vremii sale. Germanul, animat de un elan titanesc specific romantic, a nazuit din rasputeri sa devina liderul spiritual al unui autentic cult artistic care sa aiba profunde radacini in traditia culturala germana. Fireste, temele si motivele acestui impunator edificiu trebuiau sa se inspire din vechile legende nordice, spatiu imaginar din care sa rezulte personaje eroice, care evolueaza dramatic intr-o lume supranaturala, intr-o ambianta fantastica si fara de varsta.
Demersul wagnerian, oricat de egocentric s-ar fi dovedit promotorul sau, nu era catusi de putin unul gratuit. Daca artistul adora sa se priveasca in oglinda, aceasta nu insemna automat si ca apele oricarei oglinzi erau apte sa-i reflecte fantasmata maretie. La o personalitate de amploarea celei wagneriene era necesara o arhitectura muzicala imensa si extraordinar de complexa. De aceea, este banal sa spunem ca un asemenea compozitor nu era adeptul experimentului per se. Wagner nu s-a gandit nici o clipa ca relatia lui cu muzica tine de context, accident sau simpla nevoie de comunicare narcisica. Dimpotriva, el viza o adevarata si radicala revolutie a mijloacelor de expresie muzicale, luand ca referent demn de dispret superficiala cantabilitate a operei italiene. Iata de ce aceasta noua arta, pur germana si avand ca temelie ideea de drama muzicala, trebuia sa conduca la nasterea operei nationale, deziderat traditional in universul muzical german. In viziunea „pontifului“ de la Bayreuth, opera nationala era sortita sa fie pentru natiunea germana ceea ce tragedia clasica fusese pentru grecii antici.
Spuneam ca Richard Wagner, desi a cunoscut extraordinar de bine mecanismele si resorturile tehnice ale operei italiene, a nutrit un dispret naprasnic pentru ceea ce el aproxima ca fiind superficial, excesiv de popular si jignitor de lipsit de profunzime metafizica in acest gen muzical. Asadar, prin chiar esenta ei, drama muzicala wagneriana era gandita astfel incat sa fie opusa divertismentului operei traditionale. Cum putea fi realizat acest deziderat? Fireste, prin recursul la abisalitatea sentimentului sacru, prin reactivarea in spiritul contemporanilor a resurselor de misticism pagan provenite din mostenirea stravechilor triburi germanice, cele care infruntasera Imperiul Roman de Apus si-i determinasera in cele din urma caderea. Desi Wagner nu avea de unde sa stie cum era de fapt religiozitatea politeista a germanilor primordiali, acest aspect nu era decisiv in opinia compozitorului. Artistul a fantasmat el insusi asupra personajelor si scenelor divine, reconstituind sui generis o lume ce parea definitiv ingropata in uitare. Pentru ca tetralogia sa se bucure de coerenta si fluiditate, el si-a bizuit constructia pe o actiune sacra, alegorie a dramei interioare, dar si pe o unitate indisolubila cu textul, scris de el insusi pentru majoritatea partiturilor sale.
Wagner a introdus ca inovatii tehnice „melodia infinita“ si „motivul conducator“ (das Leitmotiv), procedeu simbolic de sugerare a unor teme psihologice, apte sa sublinieze momentele-cheie din desfasurarea dramatica. Asadar, aceasta conceptie despre opera nationala ca drama muzicala si-a gasit intruchiparea in monumentala sa tetralogie, „Der Ring des Nibelungen“ („Inelul Nibelungilor“), compusa din operele „Das Rheingold“ („Aurul Rinului“, 1854), „Die Walküre“ („Walkiria“, 1856), Siegfried (1870) si „Götterdämmerung“ („Amurgul zeilor“ 1874). Toate cele patru episoade nareaza, cu o arta rafinata si elaborata, evocarea unei lumi de titani si mituri, aducand in prim-plan conflictul dintre violenta arhaica a omului si propensiunea sa catre emanciparea spirituala de sub constrangerile datului natural.
Efortul wagnerian nu a fost in zadar. Si astazi operele guru-ului de la Bayreuth impresioneaza si genereaza fascinatie. Muzica tetralogiei actioneaza adeseori ca un drog, dand dependenta si facandu-i pe melomani prizonieri pe viata ai viziunii estetice imaginate de Richard Wagner. Este unul dintre putinii compozitori care au reusit aceasta performanta in epoca moderna…