Cei care muncesc sunt totdeauna in alta parte...
articol aparut in Cultura, nr. 96 din 2007-11-01» cultura » man.in.fest, ed iii
Autor: Ramona Dumitrean in dialog cu Cristina Rusiecki
Ramona Dumitrean este actrita la Teatrul National din Cluj. Stagiunea trecuta a putut fi urmarita intr-una dintre productiile „cele mai nominalizate“ la Premiile UNITER, „Purificare“, de Sarah Kane, in regia lui Andrei Serban si in „Vis.Toamna“, de la Teatrul „Ioan Slavici“ din Arad, in regia lui Radu Afrim. De trei ani (adica de cand exista festivalul) este directoarea artistica a Man.In.Fest-ului. Regizorii care lucreaza cu ea o aleg pentru ca e o actrita plina de talent, de temperament scenic si de un sex-appeal invaluitor. Cu atat mai surprinzatoare e aparitia Ramonei Dumitrean in afara scenei, unde practica un discurs din cale afara de onest si de o „exceptionala“ normalitate.
Cristina Rusiecki: Care a fost ideea initiala a acestui festival si cum s-a nascut el? Ce a castigat festivalul cu fiecare editie? S-a schimbat ceva din proiectul initial? S-a adaugat ceva? S-a renuntat la ceva? De ce?
Ramona Dumitrean: Am inceput cu o editie pilot... exclusiv romaneasca... In dorinta de a experimenta daca un asemenea eveniment „si-ar gasi locul“ la Cluj. Spectacolele si trupele invitate atunci se incadrau in – sa-i zic asa –, „stilul“ underground. Am invitat cam tot ce se putea/facea la acea vreme: Green Hours-ul, Afrim, Cris Simion, Sf. Gheorghe... Experimentul a reusit, publicul studentesc a fost prezent in numar impresionant. Inca de la prima editie am schimbat profilul cu unul international, caci, nu-i asa?, „repertoriul“ teatrului romanesc contemporan/experimental/performance etc. era/este inca unul extrem de izolat. Si atunci am apelat la ceea ce se intampla in afara „gaurii noastre de macaroana“. Cum nimic nu-i nou – totul e lipsa de informatie si informare –, ne-am informat si noi, la randul nostru, despre ceea ce se intampla in strainatate si am considerat ca ar putea interesa alte forme de manifestare teatrala un oras universitar precum Clujul. Invitam unul sau doua spectacole romanesti la fiecare editie, trupe despre care consideram ca reprezinta „experimentul teatral“... In rest, straini si iar straini! Si buni, si foarte buni!!!
C.R.: Cati oameni lucreaza la festival?
R.D.: Numarul celor care se implica in acest festival creste de la an la an. Am inceput „cu doi, trei, cu cate cati vrei“. Mai in gluma sau mai in serios, cam asa a fost cu nasterea noastra „imposibila“ inca din 2003. Daca anul trecut cautam voluntari, la aceasta editie aveam deja oferte de voluntariat inca din iunie si cu siguranta ca anul viitor numarul lor se va dubla, tripla, permanentiza... Putem zice deja in al treilea an ca avem traditie si se pare ca acest cuvant ii influenteaza pozitiv atat pe finantatorii festivalului cat si pe cei care se ofera sa ne dea o mana de ajutor.
C.R.: ii ajuta un asemenea festival pe voluntari? Cum?
R.D.: in primul rand, isi exerseaza limbile straine. Desigur, isi mai fac si prieteni, legaturi, visuri. Pe de alta parte, vad in mod nemijlocit ce inseamna sa muncesti in teatru aici, dar mai ales aiurea, ce inseamna sa fii profesionist in aceasta meserie, asa cum este ea inteleasa in alta parte! De obicei, cei care muncesc sunt totdeauna in alta parte... Si pot vedea/invata intr-o saptmana cat altii intr-un an! Caci practica ne omoara in teatru. Si, de multe ori, practica omoara teatrul. Aici fac de toate: cara practicabile si invata la propriu ce-i o stanga!
C.R.: Directorul festivalului e regizor (Chris Nedea), cel artistic e actrita. Mai sunt si sot si sotie. Ce-i mana pe ei sa faca un asemenea festival?
R.D.: Orasul cenusiu... cam asa as caracteriza Clujul in materie de evenimente culturale! Nevoia de mai multa culoare artistica..., uite cam asa as caracteriza dorinta noastra de a face acest festival. Un regizor si o actrita! Cred ca e cea mai fericita „combinatie“ in materie de teatru. Unul fara altul nu pot comite un act artistic pe deplin satisfacator! E ca atunci cand faci dragoste, daca mi se permite o comparatie, avem nevoie de cel putin doua trupuri. Strigat-a vreodata un trup far' de altul: evrika? Evrika orgasmul, evrika paradisul? No, mie mi se pare ca si cu teatrul e cam aceeasi mancare de peste. Regizorul initiaza/provoaca/defineste o directie, actorul initiaza/provoaca/defineste directia data! Iar festivalul e o continuare fireasca a ceea ce ne-a legat pe noi doi atat pe scena cat si in viata: teatrul! E un triunghi conjugal perfect armonios! (Rade cu gura pana la urechi.)
C.R.: Cum ati organizat festivalul? Pe module diferite sau cum?
R.D.: Nu, nu are module diferite. Doar spectacole foarte diferite, pentru ca incercam sa acoperim cat mai multe felii din prajitura spectacolului contemporan. Si cat mai multe gusturi. La Cluj e cam greu cu gusturile astea... Si nu e doar „varza a la Cluj“, e „ghiveci a la Cluj“... cu de toate, pentru toti!
C.R.: Si totusi, am vazut ca in programul festivalului sunt cuprinse si diferite workshop-uri. Cui se adreseaza ele? Pe ce specialitate sunt?
R.D.: in primul rand, tinerilor pasionati si viitorilor profesionisti. Adica studentilor la teatru. Desigur (iar!), ar fi utile si asa-zisilor actori profesionisti romani... Mi se pare ca sunt atat de putine workshop-uri in Romania! Teatrele de stat/scolile de teatru ar trebui sa aiba workshop-uri cel putin de doua ori pe an! Sa se mai iasa putin din amorteala institutionalizata! La cati absolventi/actori are Romania in fiecare an sunt curioasa cati au fost/au reusit sa mearga la vreun workshop?
C.R. Am vazut ca festivalul se extinde incepand de anul acesta? De ce se joaca in doua orase? Ce va urma? Care a fost scopul acestei modificari?
R.D.: Anul acesta am inclus si Tg. Mures-ul in festival. Trei dintre trupele invitate au jucat acolo. Multe din spectacolele si trupele invitate sunt sponsorizate de ministerele/fundatiile/centrele culturale ale tarilor din care provin si sunt conditionati intr-un fel sau altul de numarul spectacolelor pe care le joaca, plus orasele si locatiile in care joaca. Cum ar veni: tre’ sa aiba un turneu la activ. Asa ca primul pas a fost facut: ei onoreaza contractul, iar noi reusim sa ne indeplinim dorinta de a extinde festivalul in mai multe orase din Transilvania. Am inceput cu Tg. Mures, e vizata Bistrita, apoi mai vedem! Sa speram ca putem face fata si ca va fi public doritor de asemenea evenimente!
C.R.: Festivalul e format 90% din spectacole ale trupelor straine. Stiu ca nu aveti sansa sa calatoriti ca sa vedeti trupele „la sediu“ si ca va uitati doar pe dvd-uri. Cum faceti selectia?
R.D.: Pe criterii strict valorice. Unele dintre spectacolele foarte bune pe care le-am vazut n-am reusit sa le aducem pentru ca era imposibil de gasit in teatre resursele tehnice de care aveau nevoie! Asa ca... Ii adaptam pe cei pe care reusim sa-i adaptam! La randul nostru, ne adaptam mereu si noi la saracia tehnica pe care o gasim in teatrele romanesti! imi cer scuze si ii invidiez pe cei care se „lafaie“ in tehnic ca la carte...
C.R.: Care au fost spectacolele preferate de la editiile anterioare? De ce?
R.D.: Cate spectacole atatea gusturi... orice criteriu este subiectiv, asa ca e cam greu de raspuns la aceasta intrebare. Toate spectacolele! Ca noi le-am ales!
C.R.: Ati avut si „pacaleli“ in ceea ce priveste selectia?
R.D.: De putine ori, dar am avut. Am primit dvd-uri de prezentare excelente cu anumite spectacole. Cand au fost prezentate aici... au cam lasat de dorit! Ce ti-e si cu tehnologia asta! De atunci cerem varianta de prezentare integrala a spectacolelor!
C.R.: in afara de „mamutul“ Sibiu, cred ca Man.In.Fest e singurul festival cu atatea trupe straine invitate. Cum reusiti sa le aduceti?
R.D.: Cu trenul, cu avionul, cu... It's a joke!, dar chiar asa vin. Lasand gluma la o parte, deja credem ca ei stiu unde si la ce vin, le place ce au auzit sau au citit despre festival, au incredere in noi ca organizatori si in calitatea evenimentului in sine.
C.R.: Si-a castigat festivalul un public al sau? Cine lipseste dintre spectatorii lui? Cum va explicati?
R.D.: Da, festivalul are un public al lui, tanar si foarte tanar, dar numeros. Ceea ce ne „NE BUCURa“ in mod deosebit este ca lipsesc celelalte segmente de varsta. Anul acesta au mai fost prezente si segmentele in cauza, dar si asa au ramas aproape „inexistente“! Am promovat cumva concurenta? Glumesc! Si ii salut pe toti cei imposibili, inexistenti, indisciplinati, insistenti, intens nemediatizati, dar cu siguranta prezenti, caci pe dedesubt mirosim florile!