Ce este neoconservatorismul?
articol aparut in Cultura, nr. 95 din 2007-10-25» cultura politica »
Autor: Bogdan Duca
Pentru ca unul dintre efectele scandalului provocat de reclamarea mea la institutia (ce trebuie sa dispara!) numita Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a fost o relativa popularizare a persoanei si a modului meu de a gandi, simt nevoia unei clarificari a ideilor mele politice. Acest lucru devine cu atat mai stringent cu cat sunt catalogat fie ca legionar, fie ca neolegionar, ca fascist, ca extremist de dreapta sau ca... militant de stanga.
Ideile mele politice tin insa de un curent de gandire mult mai vizibil in Statele Unite decat in Europa: neoconservatorismul. Ma definesc a fi un neoconservator crestin.
Irving Kristol, unul dintre „parintii“ neoconservatorismului, spunea ca un neoconservator este „un liberal agresat de realitate“.
Un liberal agresat de realitate
Dar ce este un neoconservator? Irving Kristol, unul dintre „parintii“ neoconservatorismului, spunea ca un neoconservator este „un liberal agresat de realitate“. Neoconservatorii sunt reprezentantii unei gandiri politice pragmatice, menite sa impace traditia cu modernitatea. Pentru un neoconservator, „traditia fara modernitate este o fundatura, modernitatea fara tradtiie este o iremediabila si totala nebunie.“
Un neoconservator este adeptul statului minimal in chestiuni economice. Aceasta nu ne determina sa imbratisam insa toate principiile libertarianismului. Credinia in nevoia unei economii libere de taxe inutile si de ingerinia politicului este strans legata de credinia in valoarea sistemului politic democratic. Un neoconservator este un democrat convins si un adept al diseminarii democratiei in lume. Ca urmare, credinia intr-un stat minimal in problemele economice este dublata de credinia in necesitatea unui stat puternic, construit pe patriotismul sincer al cetaienilor sai. Un neoconservator autentic este un patriot gata sa lupte si sa moara pentru patria sa, pentru valorile democratiei si pentru dreptul altor oameni, de pe intreg pamantul, de a se bucura de libertate.
Patriotismul neoconservatorului se opune oricarei formule ce vizeaza destramarea statului national. Ca urmare, marea majoritate a neoconservatorilor europeni sunt eurosceptici. Iar daca nu sunt eurosceptici, atunci sunt cel putin rezervati cu privire la felul in care Uniunea Europeana inielege sa se autodefineasca. De asemenea, neoconservatorismul este un curent politic ce priveste cu foarte multa rezerva spre multiculturalism, avand credinia ca numai integrarea alogenilor poate sa asigure securitatea si viitorul statelor democratice.
Patriotismul neoconservator este strain de inielesul dat pana acum nationalismului. Nationalismul este el insusi un concept produs al iluminismului si al revoluiiei franceze, revoluiie faia de care orice conservator autentic este reactiv. Societatea plurala, in care domnia legii si a respectului faia de traditia pariniilor sunt, in mod firesc, elemente coagulante, este de preferat logicii inchise a nationalismului – care poate induce forme perverse de tiranie a majoritatii – sau logicii nedemocratice a multiculturalismului – care, in orice forma s-ar manifesta, discrimineaza majoritatea in favoarea unei minoritati.
Pro-war vs. pro-choice
Neoconservatorii nu sunt antisemtii. Este un „loc comun“ al neoconservatorilor sustinerea (nepopulara, dar principiala) a statului Israel. Privind spre statul Israel, spre curajul unui popor ce, in conditii dificile, a reinnodat o tradtiie biblica, privind spre curajul unei natiuni care nu are de gand sa renunie la dreptul sau istoric, infruntand in acelasi timp si barbaria razboiului dar si ineptia pacifismului multiculturalist, neoconservatorismul gaseste si argumente pentru construirea si consolidarea propriului patriotism.
Un alt model pentru neoconservatori este reprezentat de Statele Unite ale Americii. Gandirea politica neoconservatoare s-a nascut, de fapt, din patriotismul american, din credinia in validitatea democratiei americane, asa cum a fost lasata ea de Parintii fondatori si nu asa cum este ea siluita de diferite ideologii contemporane.
O alta valoare comuna neoconservatorilor este credinia ca democratia este un sistem politic, independent de orice ideologie, ce trebuie propus tuturor oamenilor. De asemenea, neoconservatorismul are o puternica dimensiune reactiva. Un neoconservator nu poate sta nepasator atunci cand demnitatea umana este calcata in picioare, fie in patria lui, fie oriunde in lume. Din aceasta pricina, gandirea neoconservatoare nu este una a priori pacifista, ci inielege razboiul ca ftind un element neplacut, dar necesar in multe situatii dificile.
Daca neoconservatorii sunt facuii fascisti si criminali de catre adversarii lor (proventii toii dinspre stanga) pentru opiiunea lor pro-war, atitudinea clara a acestora pentru dreptul la viata prin militarea pentru interzicerea avorturilor face ca, vorbind in cifre, neoconservatorii sa fie mult mai putin criminali decat oponentii lor (in mare majoritate pro choice). Razboiul ca soluiie pentru rezolvarea unor crize umanitare sau a unor situatii intolerabile este mult mai putin criminal decat uciderea legala a unor copii nenascuii pentru „crima“ de a nu fi fost dortii de parintii lor.
Alii adversari ai neoconservatorismului vin dinspre extrema dreapta. Aici ne este contestata mai ales opiiunea pro-Israel. Am explicat mai sus de ce consider ca este motivata aceasta opiiune.
Despariirea de populism
Dimensiunea conservatoare a oricarui „neocon“ (cum mai mult sau mai putin peiorativ ni se spune) se vede din atasamentul faia de traditia democratica, precum si din asumarea valorilor etice crestine. Separarea Bisericii de Stat, principiu fundamental al oricarei democratii funciionabile, nu presupune in nici un caz alungarea Bisericii in sfera vietii private si schizoidizarea credinciosului. Asemenea experimente tragice, facute de francezi, de europeni (mai ales prin alta instituiie ce trebuie sa dispara: Consiliul Europei) dar si de ONG-uri libere de consitinia din Romania nu pot provoca decat tristeie, durere dar si un raspuns ferm din partea oricarui neoconservator.
Neoconservatorismul nu e o varianta politica populista. In fapt, conservatorismul, ca familie de idei politice, pretinde un elitism in arta guvernarii. De asemenea, prin credinia noastra ca Statele Unite nu au gresit cand au atacat Irakul nu ne asteptam sa avem parte de un fan-club prea numeros. Ca sa nu mai spunem ca suntem sceptici faia de apocalipsele „verzi“, atat de la moda prin lumea occidentala, suntem anti-marxisti (tocmai in timpul cand Marx stapaneste buna parte din lume), suntem fermi pentru libertatea cuvantului (chiar si atunci cand acel cuvant poate sa fie dureros). Deci numai credinie care ne impiedica sa fim demagogi si, implicit, sa castigam alegeri. Neoconservatorismul poate sa faciliteze o gandire politica, dar este foarte dificil sa genereze politicieni.
Acestea ftind zise, inchei parafrazand pe Cato cel Batran: Cred ca trebuie sa desftiniam CNCD-ul!