Sari la conținut
Autor: Dan Mircea Cipariu
Apărut în nr. 296

Poveste despre sfârsit

    Un puternic son indentitar lucreaza în opera lui Cristian Raduta. Ciclul sau dedicat morfologiei rinocerului emana o stilistica a Fortei pâna când aceasta devine o formula simbolica a perisabilitatii si fragilitatii umane. Puterea magica a rinocerului, de cele mai multe ori vazuta ca fiind una malefica, vine din mitul ca, în contact cu orice fel de otrava, cornul rinocerului îsi shimba culoarea.

    Acest corn pare ca are fiziologia unui ficat de estet: da energie si forta si semnaleaza culorile otravurilor ce ne înconjoara. Cristian Raduta e constient de formidabilul teren de interpretare oferit de liniile unui rinocer. Sculpturile lui exerseaza, în forme miniaturale sau monumentale, o trecere de la corp spre transcendenta, într-o unitate organica, în care exista si conflict interior, si constructie vizuala cu program. Sa ne închipuim cu ochii mintii cum din materialele sale cele mai eterogene, lemn, plastic, portelan, teracota, rasina, se întrupeaza rinoceri în forme austere sau ludice, rinoceri singuratici ori asteptând sfârsitul în cercuri initiatice ori grupuri informe. Rinoceri care ne pot vorbi la sfat de seara despre formele egoului si ale contradictiilor nascute din dorinta de a domina. Rinoceri pe pânza subtire si friabila a existentei!
    Ceea ce ne propune Cristian Raduta cu aceasta noua lucrare monumentala, careia i-am dat numele de „Rinocer pe calea melcilor“, nu întâmplator prezentata în Sala Noua a Teatrului de Comedie din Bucuresti de ATELIER 030202, este o noua survolare a temei rinocerului, vedere din înalt si într-o formula la intersectia proteica dintre tridimensional si instalatie. Tema care nu îsi epuizeaza cu aceasta etapa de creatie tonurile si nuantele, dar care e dispusa unei profunde anamneze. Pare ca un creator omniscient si-a pus talpa pe propria sa lucrare, oferindu-ne, astfel, detaliile pline de tensiune ale felului în care plasmuirea unei creatii traieste dependenta de hazard si auspiciile zeilor. Un rinocer oprit din cinetica sa existentiala de o Talpa a Înaltului. Miscarea sa pe milioanele de melci albi pare trecerea sfâsietoare a unei stele negre de lemn prin Calea Lactee. Talpa Înaltului dezintegreaza tot ceea ce, pâna la urma, fatalmente!, e supus dezintegrarii si petrecerii prin cosmos. Pe milioanele de melci albi, simbol al spiralei regeneratoare a universului, creatia sufera un accident transcendent ce ne ofera noi dimensiuni despre relatia singuratatii rinocerului din noi cu Celalalt, chiar cu un Celalalt constituit dintr-o lume vegetala de melci albi. Din energia motrice a rinocerului, Talpa Înaltului a lasat doua profiluri de lemn fata catre fata. E o crupa de început si de sfârsit a creatiei. O crupa din profiluri resemnate si necuvântatoare precum dispunerea partii feminine si masculine din creier. Sunt profiluri negre pe o maree de melci albi. O simbioza poetica a Sfârsitului!
    Într-un spatiu de expunere ce mizeaza pe teatralitate si pe raporturile subtile dintre opera de arta si public, Cristian Raduta ofera un spectacol laborios si efervescent al gândirii. El a creat din melcii sai albi un cadru, mai bine-zis un passpartout cu proiectie cosmica, pe care a lucrat Talpa Înaltului. Rinocerul e încadrat de acesti melci albi pe care calca si, paradoxal, drama e a elementului vizual central pentru ca în el vedem cu acuitate povestea exemplara a caderii. Cu aceasta încadrare, Cristian Raduta ne pune în fata unor noi întrebari despre melcii si rinocerii din noi însine si dintr-o societate fara prea multe nevoi de Înalt. Negresit, „Rinocer pe calea melcilor“ e o lucrare ce ar trebui vazuta de toti cei care sunt vremelnic „mai-marii zilei“!
    Proiectul artistului Cristian Raduta, „Rinocer pe calea melcilor“ este primul eveniment din stagiunea de toamna a spatiului de arta contemporana ATELIER 030202, spatiu aflat în Sala Noua a Teatrului de Comedie din str. Sfânta Vineri nr. 11 Bucuresti.