Se spune ca drumul spre iad este pavat cu bune intentii… Oricum, tot spre iad duce, o perspectiva nu prea roza. La un an de la luarea puterii, cu un Congres eminamente democrat (control atât asupra Senatului cât si a Camerei Reprezentantilor), Barak Obama se afla într-o situatie paradoxala, rara chiar si în istoria presedintilor americani cei mai dezastruosi de la Woodrow Wilson încoace: popularitatea lui a scazut în mai putin de sase luni cu aproape 30 de procente. Toate promisiunile facute în timpul campaniei electorale pe care a câstigat-o fara drept de apel se dovedesc extrem de greu de tinut, când nu sunt ignorate cu desavârsire. Iar America pare tot mai putin dispusa sa mai astepte. si e, din pacate, mai dezbinata ca oricând!
În ziua de Craciun numai întâmplarea a facut ca America sa nu cunoasca o alta teribila tragedie, similara acelui odios 11 Septembrie 2001. Un avion cu 300 de pasageri venind dinspre Amsterdam spre Detroit era cât pe ce sa fie transformat într-o masa de foc ce trebuia sa cada peste cea mai populata zona muncitoreasca a Detroitului, lânga aeroport. Victimele ar fi putut depasi mia…
Nu a fost asa doar din pricina nefunctionarii sistemului de ignitie a bombei pe care teroristul nigerian, antrenat de Al-Qaeda în Yemen, o purtase în chiloti. Si pentru ca un pasager curajos s-a repezit si l-a imobilizat pe terorist înainte ca acesta sa fi putut face cea mai mica miscare! Conform prevederilor consecutive acelui Patriot Act atât de detestat de democrati, si care va expira în urmatoarele doua luni, daca administratia Obama nu va face ceva ca sa îl prelungeasca, pe fiecare zbor international venind în SUA trebuie sa fie cel putin un marshall, ofiter pregatit în domeniul antiterorismului. Pe zborul venind dinspre Amsterdam nu era nici unul!
Presedintele Obama, cu prima doamna a tarii, fiicele si suita se aflau în vacanta în Hawai. Vacanta nu s-a întrerupt si, cum se stie, Barak Obama nu a facut nici o declaratie asupra evenimentului. Noroc cu canalele de stiri care aduceau vesti tot mai îngrijoratoare. Aflam, astfel, ca tânarul Farouk Abdulmutallad, 23 de ani, era pe listele de suspecti ale tuturor agentiilor americane, dar fara nici o informatie specifica (de pilda: cînd si cum o sa înteprinda un act de terorism ?!?). De asemenea, ambasada americana primise doua avertismente din partea tatalui sau, un bancher cu renume si bune relatii cu SUA, ca tînarul Farouk se radicalizase, s-ar putea sa fie în Yemen si sa planuiasca vreun act de terorism. Dar acest act de îngrijorare al unui tata pentru fiul sau, dar si de simpatie pentru America, nu a gasit nici un ecou la Departamentul de Stat al lui Hillary Clinton, care nici macar nu avea habar ca Abdulmutallad avea o viza de intrare-iesire deschisa pentru Statele Unite (ni se va explica, ulterior, ca în baza de date, numele lui aparea cu… o greseala de litera! Caragiale curat!).
A doua zi de Craciun urmarim cu sufletul la gura stirile… Asteptam o pozitie oficiala, care tot întârzie… În sfârsit, unul dintre muschetarii presedintelui, Secretarul de Stat pentru Securitatea Teritoriului American, Janet Napolitano, da un interviu complet penibil, suprarealist, în care considera ca sistemul de securitate a actionat în mod perfect, asa încât atentatul terorist… n-a avut loc. Mai mult, pasagerii au demonstrat vigilenta si spirit de sacrificiu (dar oare fac ei parte din sistem? Si unde erau acei marshall – enigma totala!). Iar ca sa încununeze ridicolul, afirma ca, de fapt, a fost vorba de un singur pasager cu o bomba în chiloti, când, zilnic, zboara…milioane de pasageri! Ca un fel de victorie de pe vremea socialismului biruitor!
Al doilea muschetar, John Brennan, Consilier al Presedintelui pentru Contraterorism, n-a fost cu nimic mai clar în privinta „incidentului“. A cam scaldat subiectul, a cerut timp si rabdare pentru analizarea detaliilor si a încheiat filosofic cum ca, de fapt, în cazul de fata nu era nici un indiciu precis (?!?), iar actele de terorism nu pot fi toate prevenite!
Venind de la o asemenea autoritate în contraterorism si dupa îgrijoratoarele aberatii ale lui Janet Napolitano, situatia devenise cu adevarat critica, iar opinia publica americana si internationala panicata de ceea ce se întâmpla! Iar anuntul, seara, ca Presedintele Obama, în Hawai, împreuna cu Michelle si fetitele Sasha si Malia (despre câinele prezidential de data asta – nimic!) vor privi filmul „Avatar“ n-a fost în masura sa linisteasca poporul american. La insistentele criticilor primite din partea Republicanilor, a mediei americane si internationale, Barak Obama s-a adresat natiunii, tot din Hawai, a treia zi dupa „incident“, considerând ca cele petrecute în ziua de Craciun se datoreaza unor neglijente la nivelul mai multor agentii responsabile cu securitatea teritoriului. Abia dupa înca o saptamâna, întors în sfârsit din Hawai, Presedintele avea sa afirme ca a fost vorba de un act terorist, ca America se afla în stare de razboi si ca toate agentiile responsabile demonstrasera lipsa de vigilenta, pasivitate si incompetenta în analizarea informatiilor etc etc.
Cu toate acestea, nu a cazut nici un cap. În tot timpul „incidentului“ si dupa, seful Centrului National de Contraterorism, cel care ar trebui sa puna toate datele la un loc, Michael Leiter, se afla în vacanta, la ski, si acolo a ramas înca cinci zile pâna sa se întoarca! Acum, dupa ultimul discurs al lui Obama, se vor înaspri toate prevederile de securitate în privinta zborurilor catre Statele Unite. Adormitele statistici si liste de no fly ale Departamentului de Stat (se speculeaza ca Hillary Clinton îsi pastreaza un profil extrem de discret pentru a nu-si prejudicia sansele de alegere în Prezidentialele din 2012!) si cele ale „obiectului necunoscut“ Janet Napolitano, la Departamentul de Securitate a teritoriului, vor fi aduse la zi…
Ce ne facem însa cu alte amnezii sau contradictii majore ale Administratiei Obama? De pilda, promisiunea ca prizonierii din Guantanamo Bay vor fi eliberati pâna la sfârsitul anului abia încheiat… Slava Domnului ca n-a fost tinuta: s-a constatat ca unul din trei prizonieri, eliberati si reeducati, chipurile, în Arabia Saudita, devin lideri Al-Qaeda mai cu seama în Yemen, noul cuib al terorismului jihadist. Iar mai bine de jumatate din prizonierii ramasi în Guantanamo Bay sunt…yemeniti! Presedintele nu-si va tine cuvântul si va fi din nou umilit, asa cum a fost si în cazul bancilor pe care le-a sustinut cu acel stimulus package si care, la sfîrsitul anului si-au platit din datorii, ca si cum n-ar fi existat, doar ca sa aiba libertatea de a plati bonusuri imense functionarilor interni într-o perioada în care America se confrunta cu o depresiune economica considerabila si un somaj de 10%.
În doua saptamâni, Presedintele va trebui sa tina primul sau Discurs despre Starea Natiunii. Oare ce va avea de raportat? Crestere economica minima, cu trei infuzii stimulus ce vor afecta serios poporul american care plateste taxe pentru multi ani de acum înainte? Crearea de noi locuri de munca? Bilantul e mai degraba alarmant. Washington D.C. – serviciile guvernului democrat, întotdeauna supra-numerar! – are 6.1% de somaj, cel mai jos din USA. Dar la ce ajuta asta? Faimoasa reforma sanitara, împartita între doua versiuni diferite, Senat si Camera Reprezentantilor – ce vor trebui sa fie reconciliate, fara participarea republicanilor care au refuzat-o în bloc – va reprezenta cea mai putin transparenta legislatie din toata istoria moderna americana : toate tranzactiile – mai mult de natura politica si interes personal! –, s-au desfasurat în spatele usilor închise. Daca va obtine numarul de voturi (60) si va fi trecuta ca lege, va însemna probabil cea mai stânjenitoare marire a taxelor, nu numai pentru cei bogati, dar chiar si pentru cei din clasa de mijloc – pâinea si sarea oricarei democratii veritabile! –, si cei saraci, în masura în care obligativitatea asigurarii medicale îi va expune, cel putin, la platirea unei amenzi piperate!
Dar din punct de vedere al politicii externe, domeniul de competenta cunoscut ca fiind cel mai slab al noului Presedinte? Are USA o imagine mai buna, favorabila în lume? Probabil ca da, daca ne referim la Europa Occidentala. Dar în rest? Nu prea multe realizari! Încapatînarea sau neputinta de a întelege ca America se afla în stare de razboi, si asta pe mai multe fronturi, pentru ca terorismul international, în speta Al-Qaeda, nu e o tinta fixa, ci se împarte între Afganistan, Irak, Liban, Somalia, Arabia Saudita si, recent, tot mai mult, Yemen, a facut administratia Obama sa lase „garda jos“ cum se spune în box. Presedintele a facut o prioritate din Reforma Sanitara si, chiar dupa actul ratat din ziua de Craciun, a încercat sa nu dea prea mare importanta „incidentului“ pâna în momentul în care a fost clar ca nu se poate nega atacul terorist. Dar chiar si dupa ce a recunoscut ca tara se afla în stare de razboi, în loc sa-l considere pe teroristul nigerian un inamic bun de judecat de catre Tribunalul Militar instituit de the Patriot Act dupa Septembrie 11, 2001, l-a încredintat pe Farouk unui… tribunal american, unde este în prezent judecat cu toate drepturile unui cetatean american, ce poate sa aleaga sa nu spuna nimic si sa lase numai avocatul – ironia sortii, platit din taxele poporului american! – sa vorbeasca. Toate legaturile lui cu Al-Qaeda si alte atentate vor ramâne, în consecinta, necunoscute!
Cu toate bunele intentii, America e azi mai în pericol decât înainte de 11 septembrie 2001 si într-o situatie economica extrem de dificila!