Ca presa minte n-ar mai trebui sa fie o surpriza pentru nimeni. Afli de la meteo ca poti sa te îmbraci de plaja, te opreste viitura în drum spre serviciu. Îti prezice horoscopul noroc la asternut, te paraseste nevasta. Citesti în „Ring“, „Adevarul“, „Zile si nopti“, pe Cinemagia.ro sau pe site-urile Radio 21, Kiss FM si Cityplex despre „Wolfman“-ul lui Joe Johnston, afli tot felul de chestii care în sala se infirma. Te întorci acasa, citesti din nou, debusolarea persista. Oare ai vazut o varianta cenzurata, asa cum se purta pe vremuri, când într-un cadru era noapte si eroul se pregatea s-o sarute pe aleasa inimii, în celalalt era zi si murea pentru patrie? Sa fi fost vreo proiectie de gala a „Director’s Cut“, cu faze cazute la montaj si alt final? Poate au bagat ceva în suc si floricele, sa testeze daca esti la fel de rezistent la halucinogene cum esti la sare, zahar si coloranti.
În tot cazul, eu unul nu m-am lasat deloc convins ca „Larry se întoarce la casa parinteasca pentru a se împaca cu tatal sau si se îndragosteste de Gwen, patroana unui magazin de antichitati, careia îi face cadou un frumos baston cu mãciulia în forma de cap de lup“. În primul rând ca nu e Larry, e Lawrence, Gwen nu e patroana vreunei consignatii, ci sotia fratelui lui Larry si bastonul nu i-l face cadou Lawrence lui Gwen, ci îl primeste el, în tren, de la un necunoscut, pentru ca toate câte le-am citit si nu le-am vazut se întâmpla de fapt în „The Wolf Man“, originalul din 1941, cu Lon Chaney Jr., Claude Rains si Bela Lugosi.
Pâna la urma, greseala e scuzabila. Mai grav era daca scriau pe vremea razboiului despre ultimul film cu Benicio Del Toro si Emily Blunt. Oricum, ma simt mai bine dupa ce am vazut filmul, pentru ca tocmai am aflat ca stiu o limba straina în plus. De fapt, oricine întelege cuvintele „Vrei sa omori un om?“ e fie poliglot, fie tigan, nu stiati?
Aflati atunci înca una: vârcolacii se înmultesc peste noapte ca ciupercile dupa ploaie, azi exista doar în povestile tiganilor, mâine joaca tontoroiul pe sub London Bridge. Din „Wolfman“-ul înghesuit de acum, altii ar fi facut un film si cel putin doua sequel-uri, si poate n-ar fi gresit. Benicio Del Toro si Anthony Hopkins fac si ei ce pot, dar nu se vad cine stie ce: CGI-ul si sângele-bulion le iau fata.
Autor: CATALIN OLARUApărut în nr. 294