Rodica Grigore, Realismul magic în proza latino-americană a secolului XX. (Re)configurări formale şi de conţinut, Editura Casa Cãrţii de Ştiinţã, Cluj-Napoca, 2015
Natură serenă, dar nu lipsită de complicaţii existenţiale generate de o acută conştiinţă morală, universitara sibiană Rodica Grigore, o comparatistă de anvergură, ne oferă, iată, prin masivul studiu apărut recent, un fel de summa a convingerilor ei estetice.
Hispanistă de forţă, traducătoare inspirată, mereu prezentă în paginile revistelor academice şi de avangardă de pe continentul Lumii Noi, emisfera sudică, Rodica Grigore, un om de o sensibilitate despre care cu siguranţă că alt mare sibian, Emil Cioran, ar fi spus „elle n’est pas d’ici“, se refugiază cu sistemă şi viziune hermeneutică strânsă într-un univers pe care-l simte al ei şi în care se regăseşte perpetuu.
Din unghiul de vedere al autoarei, realul miraculos este condamnat să se împlinească într-o viziune literară şi sub o perspectivă filosofică pe de-a-ntregul originale: realismul magic. Acest curent literar şi această şcoală informală de creaţie şi sensibilitate estetică definesc fără rest condiţia artistului sud-american. Mai mult, chiar şi omul de rând, eternul anonim şi purtătorul stigmatului unei sărăcii endemice, are acces la acest tip de gândire, el fiind convins de substratul miraculos al unei naturi sofisticate, generoase şi fermecătoare. Filosofie curentă de viaţă, dar şi dezvoltare metafizică pornind de la un pretext iniţial doar estetic, realismul magic structurează secvenţa cea mai definitorie a felului latino-american de a fi şi de a concepe relaţia cu lumea.
Dar pentru a-şi demonstra valabilitatea tezei, care este una relativă şi relativistă, fără nici o pretenţie de exhaustivitate ori dogmă, Rodica Grigore porneşte metodic de la texte literare ce au făcut carieră în America de Sud şi pretutindeni în lume. Procedând inductiv, plecând de la conţinuturi textuale definite pentru a extrage interferenţele şi nodurile conceptuale posibile, conferenţiara Facultăţii de Litere a Universităţii „Lucian Blaga“ de la Sibiu aplică o metodă clasică, demnă de un autentic urmaş al pozitivismului de obedienţă anglo-saxonă. Asperitatea unei asemenea proceduri este însă inteligent mlădiată şi savant îndulcită graţie unei metodologii hermeneutice îndelung exersate, dar mai ales datorită unei impresionante ştiinţe de carte, care o ajută pe Rodica Grigore să fie convingătoare fără a complexa prin aparenţa uneori abstractă a unei grile de lectură comparatistice.
Astfel, evitând să facă teorie de dragul teoriei, autoarea noastră supune unei inspirate şi foarte coerente hermeneutici literare nivelurile intertextuale pe care le descoperă în opera cubanezului Alejo Carpentier, guatemalezului Miguel Ángel Asturias, columbianului Gabriel García Márquez şi mexicanului Juan Rulfo. Cum este şi firesc, partea leului din abordarea propusă de Rodica Grigore în Realismul magic în proza latino-americană a secolului XX revine romanelor scrise de patriarhul şi demiurgul viziunii subsumate realismului magic, Alejo Carpentier. Rând pe rând, Paşii pierduţi, Secolul luminilor, Recursul la metodă, Concert baroc şi Harfa de iarbă sânt supuse disecţiei şi interpretării. Din bibliografia lui Asturias sunt reţinute volumele Povestiri din Guatemala şi Domnul Preşedinte. Din opera nobelistului columbian devin obiecte de aplicaţie hermeneutică romanele Toamna Patriarhului, Un veac de singurătate, Generalul în labirintul său şi Cronica unei morţi anunţate, iar dintre scrierile lui Rulfo este preferată Pedro Páramo.
Ceea ce încântă, iar pe mine m-a fermecat de-a dreptul, este supleţea cu care Rodica Grigore citeşte, relaţionează şi suprapune nivele de text, fotograme de idei şi concepte estetice cu mult suc literar într-o armonie perfect aşezată logic. Cât despre savoarea scriiturii sale, deşi volumul este unul academic, nu pot decât să spun că este una în perfectă consonanţă cu arta deţinută de această excelentă tălmăcitoare de poezie…