O varsta respectabila

Pe 10 noiembrie s-a nascut Luther; mai tarziu, Schiller; a aparut prima Biblie tiparita in romaneste; a avut loc prima convorbire telefonica la distanta. Si tot in aceasta zi a inceput demolarea Zidului Berlinului, specifica amfitrionul Nicolae Cristache. Cat despre Targu-Mures, aici, pe 10 noiembrie 1962, a fost prezentat in fata publicului spectacolul „Daca vei fi intrebat“ de Dorel Dorian, in regia lui Mihai Raicu. Acesta a marcat infiintarea primei trupe profesioniste de teatru in limba romana, Compania „Liviu Rebreanu“. De curand, Teatrul National Targu-Mures a sarbatorit cincizeci de ani de interculturalitate. Trupa maghiara si cea romana functioneaza in acelasi teatru, sub aceeasi directiune. „Sunt doua trupe, o singura scena – asa cum sesizeaza directoarea artistica a teatrului, scriitoarea Alina Nelega – nu pentru a ne desparti, ci pentru a ne reuni.“
Cum a fost inceputul? O trupa de absolventi din Bucuresti, printre care nici un ardelean, de la Facultatea de Teatru, a descins in corpore la Targu-Mures. Ca sa fim drepti, „printr-o sarcina de partid – isi aduce aminte Alexandru Arsinel –, generalul Salajan a hotarat sa aduca aici toata promotia din acel an“. Acum, dupa cincizeci de ani, revederea se lasa cu imbratisari, glume, hohote de ras. Hotarat lucru, Targu-Mures este un oras de factura speciala. Oamenii de teatru de aici par sa aiba vocatia constructiei si – rar lucru in Romania -, sa traiasca, pe cat posibil, in intelegere. Daca ar fi doar faptul ca, intr-un oras cu o populatie mica in comparatie cu altele, functioneaza nu mai putin de noua teatre, si nu infiintate de ieri, de azi, tot se poate avea o reprezentare despre locul unic pe care il detine Targu-Mures pe harta teatrala a tarii. Intr-un model de curtoazie demn de urmat, majoritatea acestora au tinut sa-si trimita emisari pentru a saluta si omagia Nationalul la aniversare. Cadoul lor artistic, de regula un amuzant moment de pantomima, a fost un gest frumos, care aduce si mai pregnat in lumina faptul ca toti apartin aceleiasi comunitati teatrale. Entertainment-ul de calitate s-a completat cu un fragment din „Campionatul de improvizatie“ conceput de Vlad Massaci la teatrul-gazda, in care actorii Rares Budileanu, Ciugulitu Csaba, Mihai Craciun, Ion Vantu, Costin Gavaza au provocat adevarate cascade de ras in audienta.
La nouazeci de ani acum, regizorul Mihai Raicu, cel ce a semnat cel dintai spectacol al trupei, se urca pe scena cu pasi timizi, sprijiniti in baston. Saluta infiintarea sectiei romane sub directia lui Tompa Miclós, „marele si splendidul om de teatru“. Cu tonul lui sincer si umorul de buna calitate, nonagenarul castiga pe loc simpatia tuturor. Actorii evoca amintiri, mai veseli sau mai suparati, mai nostalgici sau mai resentimentari, ca Mihai Gingulescu, care, dupa atatea decenii petrecute la Targu-Mures, la aniversare, nici nu mai vrea sa urce pe scena. Artistul deplange conul de umbra in care a intrat teatrul in ultimii ani si exilul la care au fost fortati el si vechii sai colegi.
Fiecare cu temperamentul sau! Intr-o alocutiune calda si generoasa, o alta fondatoare a trupei, Camelia Zorlescu, actrita de factura speciala, cu farmec, feminitate si frumusete la orice varsta, tine sa sublinieze: „Imbatranim, dar inlauntrul nostru ceva ramane tanar. Cei batrani nu ii agreeaza pe cei tineri, si invers. Si noua, cand eram tineri, ne stateau in coasta batranii, ne faceau observatii, dar, daca nu ne impacam, ne umplem de venin“. Si actrita a continuat: „Trebuie sa acceptam ca imbatranim si sa ne hranim din tineretea noilor actori“, a incheiat ea cu o cuceritoare seninatate. De altfel, aceeasi perspectiva nobila si solara au detectat spectatorii si in discursul „memoriei vii a teatrului“, secretarul literar Zeno Fodor. Si amintirile lui Alexandru Arsinel, un alt membru fondator, care recunoaste ca nu stia nimic despre acest oras cand a venit, sunt pline de bucurie: „Multumesc minunatului public care, indiferent de etnie, ne-a primit cu caldura pe toti“.
Spectacolul aniversar s-a incheiat cu o reprezentanta a orasului, artista nascuta in Targu-Mures, azi iubita in toata tara: Ada Milea. O data in plus, stafeta a trecut la tineri. De altfel, Teatrul National a organizat o sarbatoare intinsa pe cinci zile, unde creatorii tineri au intrat in dialog cu publicul, fie prin spectacole dramatice cum ar fi „Cloaca“, in regia lui Cristian Theodor Popescu, sau „Amurgul burghez“, in regia Ancai Bradu, fie in pasi de dans imaginati de Gigi Caciuleanu in mult aplaudatul spectacol „Carmina Burana“, productii ale teatrului-gazda, fie intr-un spectacol invitat de la Chisinau, „Rogvaiv“, in regia lui Bogdan Georgescu, fie in cel de la Sf. Gheorghe, „Misterul si melancolia unei strazi“, in regia lui Horatiu Mihaiu. Stafeta pare sa fi cazut, deci, pe maini bune.