O moschee la Ground Zero?

Cum spuneam si cu alta ocazie, necunoscute si multe sunt caile Domnului, dar as adauga, de asta-data, si cele ale politically correctness-ului! Ultima isprava a acestei relativ noi forme de ipocrizie, care a inflorit cam de trei  decenii in USA dar, din pacate, infesteaza astazi si Europa si alte parti ale lumii, are de a face cu proiectul edilitar menit sa renasca pe locul Gemenilor (The Tweens) celebrul World Trade Center, distrus de extremismul islamic pe 11 Septembrie 2001, intr-una din cele mai oribile si letale crime indreptate impotriva a mii de civili nevinovati…
De aproape zece ani speculatiile asupra a ceea ce se va construi acolo au facut sa curga multa cerneala, si nu intâmplator. Familiile victimelor – mai ales acelea ale caror trupuri nu au fost gasite niciodata si zac, acolo, la fundamentul noilor constructii, orice vor fi ele – doreau un imens mausoleu care sa comemoreze, in numele neuitarii, o zi care a schimbat in mod determinant felul in care gândim, actionam si reactionam astazi, dupa acet teribil 9/11.
Insa New York-ul e unul din marile, daca nu cel mai mare, centre de business din lume, asa ca mentalitatea intreprinzatoare a americanilor a gasit destule argumente de a „amenda“ partea emotionala, pentru a introduce o componenta a globalizarii, a internationalizarii operatiilor monetare si economice, in genere. Pe scurt, se stia ca nu va fi doar un mausoleu, dar un templu al respectului si comemorarii in mod sigur, alaturi de alte componente care sa implineasca renasterea simbolica, din cenusa mortilor, a lui World Trade Center.
In labirintul bizantin al birocratiei si al versiunilor succesive ale identitatii a ceea ce se va construi acolo, ideea de a adaposti un Centru Cultural Islamic, cu o imensa moschee de 100 milioane de dolari, biblioteca, gradini suspendate, ba si un bazin acoperit, a trecut aproape neobservata (se pare ca nici nu era in chiar toate variantele ce au ajuns sa fie prezentate publicului). Acum insa, când lucrarile incep intr-adevar sa avanseze, in ciuda crizei, detaliul a devenit tot mai evident: intr-unul din marile edificii, anume cel sponsorizat de renumita firma Burlington, va fi o moschee si un Centru Islamic. Stânjenit, comisarul municipal Paul Sipos, responsabil al sectiunii respective de constructie, a trebuit sa o recunoasca, adaugând, intru-un clasic politically correct discurs ca, in principiu, „nu avem nimic contra Islamului“ si, in consecinta, nu vede nicio problema. E, de altfel, si o tema constanta in discursurile presedintelui Obama.
Mai inteligent si analitic, i-a venit un raspuns din partea lui Andrea Peyser, de la „New York Post“, unul dintre cele mai citite ziare in oras si pe Coasta de Est. Acesta se intreaba daca e oare oportun sa se construiasca o moschee chiar pe locul unde peste trei mii de oameni nevinovati au murit din pricina celor care, in moschei, totusi, au dobândit cunostintele pentru a declara jihad impotriva restului lumii. Temperat, dar in mod cert reprezentind indignarea a sute de mii de newyorkezi, ziaristul adauga ca centrul islamic cu mega-moscheea proiectata ar putea fi eventual construit in alta parte, dar nu acolo, la Ground Zero. „Imaginati-va, adauga el, ce s-ar intâmpla daca japonezii ar cere sa deschida un centru cultural la Pearl Harbour sau daca nemtii ar tine neaparat sa aiba un teatru german la Auschwitz“.
De multe ori, in logica, reducerea la absurd ajuta la identificarea veritabila a unei probleme. Pentru ca daca, – si vorbesc acum ca american –, in principiu si pe fata stim cu totii ca nu e drept sa identificam crimele teroriste ale extremismului jihadist cu intreg Islamul, sunt multi, extrem de multi newyorkezi care, in familie, in forul lor interior, fac Islamul responsabil de abominabila crima si ar fi jigniti, provocati in mod inutil la o ura generalizata in cazul construirii acelui centru islamic, in jurul unei moschei – care e deja numita in limbajul omului de rând the monster mosque.
Când cei mai multi vad in proiectul amintit o blasfemie, si un mesaj descurajant de tipul: „aici e locul in care Islamul ne-a invins si macelarit“, sunt altii care incearca tot felul de subtilitati retorice in jurul a ceea ce, bunul simt daca nu altceva, ar numi o blasfemie. Daisy Khan, de pilda, directoare executiva a „Societatii pentru progresul Musulman“ explica cât de benefica ar fi construirea unui centru musulman exact acolo unde victimele au aflat ce teribil e extremismul, câta vreme Koranul si Islamul sunt o religie a pacii si tolerantei. Ii raspunde, cam abrupt, un reprezentant al organizatiei „Opriti islamizarea Americii“, care nu se indoieste numai de oportunitatea moscheei pe locul martirizat numit Ground Zero, dar chiar si de ponderea minoritatii islamice in State care nu ar justifica, dincolo de orice argumente, prezenta lor intr-una dintre cele mai scumpe edificii din lume.
Aici ajungem la miezul problemei. The Cordoba House, cum trebuie (sper sa pot spune trebuia) sa se numeasca centrul islamic nu e sponsorizatata de niciun Ben, Hussein sau Ali… Ci de – tineti-va rasuflarea! –  marea Fundatie Rockefeller in cooperare cu Fundatia evreiasca Rotschild! Pe lânga faptul ca e nevoie de reconciliere, fundatiile in chestiune (care stiu ce este the right business) se mai prevaleaza si de faptul ca, din cele peste 3000 de victime, 64 erau muslimi… Asa sa fie, procentul e foarte mic, si e si mai mic daca ne gândim ca sunt atâtea alte denominatii religioase cu mai mult de 2 milioane de credinciosi, care nici nu au cerut, nici n-au obtinut vreo „reprezentare“ – de ar fi vrut-o –, in noile hiper-buildinguri de la Ground Zero.
Mortii nu au glas ca sa spuna ce ar dori, nici sa se opuna unor decizii luate numai pentru a respecta acest ipocrit si minabil political correctness! Numai noi, cei vii, trebuie sa ne opunem! spune ziaristului de la „New York Post“ Donna Marsh O’Connor care si-a pierdut fiica, Vanessa, in infernul de la World Trade Center.
Dincolo de orice alte argumente, eu as adauga o boare de intelepciune populara: e bine sa nu vorbesti de funie in casa spânzuratului.