În spațiul literar al ultimilor ani, una dintre tendințele promovate de proza românească e revizitarea perioadei comuniste, iar majoritatea textelor care o abordează sub diferite aspecte recompun, ca regulă generală, diverse variante ale copilăriei petrecute sub sistemul totalitar, aspect ce duce la lipsa unei poziții față de comunism a scriitorului. Cazul microromanului lui Andrei Crăciun rămâne de discutat. Ambițios în propuneri, autorul urmărește două provocări: scrierea unui text într-o singură frază – ceea ce nu îi garantează automat și inovativitatea – și afilierea în categoria textelor care examinează nostalgia comunistă.
Autor: Denisa BudApărut în nr. 587