Noi si schimbarile

În ultimii ani, am devenit o societate necoagulata. Trasaturile de unitate au slabit. Nu mai avem sentimentul unitatii decât la unele reuniuni sportive. Privirile ne sunt îndreptate constant în afara si am uitat ce tara frumoasa avem. Suntem în stare sa muncim eficient si cu spor pentru altii, dar nu pentru noi, pentru comunitatea noastra. Nu tinem seama de faptul ca bunastarea altora a fost si este datorata staruintei si muncii lor, este drept uneori si folosirii unora mai slabi si mai nepriceputi din alte parti, dar ca în ansamblu au stiut sa se comporte asa cum se cuvine fata de munca si în relatiile cu ceilalti, impunând sa fie respectati si totodata reusind sa-si ridice tara. Sa ne gândim doar la olandezi, care printr-o munca fara preget au smuls o buna parte din tara Oceanului Atlantic!
Scena lumii, astazi în profunda schimbare, cu deplasari geopolitice pe planeta, pe care le sesizam doar partial si incomplet, este în general absenta în existenta noastra, multi pastrându-ne imagini false si depasite ale realitatii, care a devenit sau tinde a deveni alta. Comportamentul nostru a devenit de fapt vetust, ne-am pus niste „ochelari de cal“ si nu vedem în cotidianul nostru decât o parte a lumii si a evolutiilor ce au loc de la o zi la alta sau din vreme în vreme mass-media ne transmit câteva stiri senzationale si picante, care sunt departe de a ne înfatisa corect si concret ceea ce s-a schimbat sau se schimba.
Insuficient sunt prezente în atentia noastra probleme fundamentale legate de existenta noastra, a oamenilor, si de viitorul generatiilor urmatoare. Cine ne informeaza asupra proceselor de crestere demografica, fara îndoiala amenintatoare, planeta având limite ale posibilitatilor de alimentare? Problema apei, cantitatea de care se poate dispune si perspectivele viitorului, tinând seama de cresterea necontenita a consumului este si ea practic eludata sau minimalizata. De asemenea, problema fundamentala a schimbarii climei, pe care o simtim cu totii de la an la an, pare inexistenta în preocuparile conducatorilor marilor puteri care poarta cei dintâi raspunderea ori a Organizatiei Natiunilor Unite, care fara îndoiala nu ne satisface prin activitatea ei, desi cu aproape sapte decenii în urma toate nadejdile se puneau în existenta ei.
Dar a mai avut loc o schimbare, care este în necontenita dezvoltare. Pe lânga lumea reala a aparut lumea virtuala, care a usurat în multe privinte existenta noastra, dar care îsi poarta si amenintarile. Viata noilor generatii a dobândit o noua înfatisare; ea are în centru ordinatorul, care ofera tânarului informatii si prin jocuri posibilitatea de distractie. De fapt, asistam la un proces de înnoire a personalitatii umane, care poarta însa în sine primejdiile dezumanizarii.
Internetul a devenit o „alfa si omega“, existenta cotidiana a unui tânar, legându-se de el. Cât mai citesc si ce mai citesc?! În mod evident, lectura este în diminuare si din ce în ce, în primejdie. Mai gravã este însa calitatea informatiei recoltata prin internet, uitându-se în general ca nu este vorba de o „Biblie“, ci de o informatie deseori de calitate inferioara si neselectiva si în orice caz incompleta, desi cei care o utilizeaza au ajuns sa creada în ea ca într-un text sacru! Computerul este fara îndoiala un instrument minunat, dar folosit la ceea ce poate efectiv contribui la mersul înainte, si nu divinizat.
Totodata, în comparatie, lectura este destinata informarii si întregirii cunostintelor, dar, totodata ea este menita sa mobileze si sa înnobileze progresiv spiritul uman. Lectura întregita cu meditatia duce la întelegerea unui întreg si nu doar a unui util si necesar unei informari rapide. Lipsa lecturii va avea grave consecinte, va diminua orizonturile de cunoastere, va coborî stacheta dotarilor intelectuale. Relatia dintre om si computer trebuie neaparat mentinuta la raportul om-instrument, altfel pândind primejdia robotizarii omului si a dezumanizarii.
Dar oricum este necesar ca lumina sa reusim fiecare sa ne gasim ritmul, cum unii si l-au gasit, dar pe cont propriu, nepreocupati de ceea ce are loc dincolo de ei, uitând de interesele generale ale comunitatii si mai ales de ale lor proprii. În viata fiecaruia pot interveni accidente care sa-l faca dornic de a dobândi sprijinul celorlalti si de asemenea trebuie sa tina seama de faptul ca progresul si bunastarea comunitatii au în mod firesc consecinte pentru propria sa existenta.
În aceasta tara frumoasa, minunat înzestrata, desi de veacuri bunurile ei au fost luate de unii si de altii, sta viitorul nostru al fiecaruia. Trebuie însa sa-i purtam de grija, cel putin sa ne preocupe, caci numai daca vom fi solidari si uniti în ceea ce o priveste îi vom asigura ei si noua un viitor liber si îmbelsugat. Eu unul am crezut toata viata ca „fie pâinea cât de rea, tot mai bine în tara ta“! Si stramosii si înaintasii nostri au avut necontenite încercari, dar valurile istoriei nu i-au clintit si au demonstrat o putere de rezistenta demna de vesnica admiratie. Sa-i imitam si mai ales s-o faca tinerii nostri, care poarta raspunderea viitorului; sa nu cedeze si sa priveasca mai ales la partea plina a paharului, silindu-se a contribui si ei la ridicarea unei tari care este si a lor!