Un adevarat eveniment vizual ne-a propus artista Nora Blaj cu noua sa personala de la Galeria Helios din Timisoara. „Nocturnele“ sale agrementate la vernisaj cu ritmuri house&tehno vin sa deconspire o lectie subtila a suprafetelor interioare fata cu intensitatile si pulsiunile de la capatul noptii.
E de cercetat si, as adauga fara prea multe ezitari valorizante, de admirat felul in care Nora Blaj duce mestesugul prepararii unei suprafete intr-un nivel energetic si vizual ce vorbeste pe tacute, pe rosul cel mai puternic ori mai nuantat, de plonjarea in subconstient. Tehnicile mixte, colajul, folia de aur sunt puse cu dexteritate in constructii ample cu titluri care sugereaza stari si biografii: „Pink Champagne“, „Amaretto“, „Poarta I“, „Poarta II“ si, fireste, „Nocturne“. Pânza cu suprafetele ei radicalizate de tuse puternice, in tonuri expresioniste ori tinzând spre tridimensional, devine un cadru de afirmare a unor stari puternice: vertij, cadere in sine, cautare de sine, eliberare de sine. Nora Blaj are in aceste lucrari mari expuse la Helios o gândire vizuala virila, un univers non-figurativ ce a explodat pentru a se intâlni cu o idee aboluta, cu un text absolut, incifrat, cu partituri si muzici ale subconstientului si ale devenirii. Forta de subtext a acestor grafii, caligrafii chiar, a semnelor muzicale si a portativelor tine de aceasta gândire vizuala virila capabila sa sugereze trairea prin culoare si biografie. Nu intâmplator, una dintre lucrari e intitulata „Hemografie“, stare constienta a unor notatii despre eul artistic devenit, cum ar fi scris Nichita Stanescu, „o pata de sânge“.
Mijloacele narative, sugerate de liniile de atac ale constructiei vizuale, de tuse ce radicalizeaza suprafetele in contrapunct, sunt puse in pagina de mijloacele stilistice impecabile. O alegorie non-figurativa autentica si organica despre luminile, penumbrele si tacerile grele, inaccesibile, din interior.
Intre stilistica non-figurativa si destinul de artist vizual ce isi asuma constiinta fragila a limitelor dintre porti si gramatici ale efemeritatii, Nora Blaj isi electrizeaza singuratatea si spaimele cu un rosu al tensiunilor ce se asteapta eliberate. Un rosu cu linii de forta si de demarcare a constructiei vizuale. Un rosu cu pulsiuni intre cromatici când estompând caderile ontologice si chiar eul in criza identitara, când cautând sa faca din formele gândirii un inSEMN de viata si moarte.
Nora Blaj ne spune cu forta rosului pre rosu calcând povestea unui drum intre cautarea sinelui si explorarea liniilor de fuga ale unui post-expresionism rafinat de orfevraria detaliului si a culorii. O orfevrarie cu nume si marca stilistica: Rosu de Nora!
Are mare dreptate colegul meu de poezie si arte vizuale Robert Serban, cel care a vernisat pâna la „Nocturnele“ din prezent toate personalele Norei Blaj. Artista din Timisoara, cu o buna cota europeana, este, intr-adevar, „un artist explorator“. „Ea aduce la suprafata propriilor lucrari, cu ajutorul culorilor, semnelor grafice, scrisului, inserturilor de tot felul, o geometrie interioara, subiectiva, ontologica. Ecuatiile imaginilor dintre rame par sa aiba o rezolvare simpla pentru privitori, pentru ca fiecaruia ne vine firesc raspunsul pe buze, privindu-le: da, imi plac“, a scris Robert Serban in superbul catalog al „Nocturnelor“, rasfoit in acorduri beat si clinchet de sampanie italiana.
Nu as vrea sa inchei fara a spune câte ceva despre o particularitate importanta a felului in care operele Norei Blaj sunt puse in pagina de evenimentul de lansare, de scenografia spatiului de expunere. Prietenia ei cu managerul Alina Hambaras, o profesionista in Relatii Publice si Imagine, a facut ca „Nocturnele“ sa inceapa intr-un cadru fastuos, cu mobilier rafinat, cu un manechin lucrat vizual in hemografiile Norei Blaj, cu platanele si ritmurile mixate de DJ Angel, ce au dat un aer exotic galeriei – spatiu de bal postmodern, cu colectionari de arta si oameni de afaceri carora „managerul de imagine“ le explica secretele si valoarea lucrarilor expuse. Vernisajul „Nocturnelor“ e si din acest punct de vedere un model de cum ar trebui „vândut“ un artist: cu fast, cu generozitate, cu profesionalism!