10. Mondiano: aşa a apărut pe platforma Guardian numele câştigătorului din acest an, Patrick Modiano, act ratat indicând lipsa unei popularităţi globale – adică pe piaţa de limbă engleză – a francezului: unul dintre primele comentarii ale transmisiei live de pe saitul Guardian (unul dintre cele mai bune din lume) a fost că din „Mondiano” nu s-a tradus nimic în engleză (după aia au rectificat, se tradusese totuşi câte ceva). În România stăm mai bine, Modiano are vreo şase cărţi în limba lui Bercea Mondial. Primele două au apărut în excelenta colecţie Globus a Editurii Univers, în anii 70-80: Bulevardele de centură (1975, trad. Livia Storescu) şi Strada dughenelor întunecoase (1981, trad. Şerban Velescu). Celelalte sunt: Călătorie de nuntă. Fotograful (Editura Univers, 1996, trad. Elena-Brânduşa Steiciuc şi Diana Bolcu); Duminici de august (Editura Echinox, 2000, trad. de Lucia Papahagi); Micuţa Bijou (Editura Humanitas, 2003, trad. Dan Radulescu); Dora Bruder (Editura RAO, 2006, trad. Simona Brânzaru).
9. Mediocritate: Modiano este fără doar şi poate cel mai mediocru autor din istoria recentă a Nobelului.
8. Memorie: unul dintre cuvintele-cheie din motivaţia juriului Nobel. În ce mă priveşte, „memorie” e unul dintre merkerii care, vehiculaţi cu tărie în legătură cu o carte, îmi sugerează că e vorba de o carte proastă. Nu toţi sunt Marcel Proust.
7. Mavrodin: Irina Mavrodin a coordonat un doctorat românesc pe opera lui Modiano, ssusţinut la Universitatea din Bucureşti de una dintre traducătoarele francezului – Elena-Brânduşa Steiciuc, Patrick Modiano: une lecture multiple (1996).
6. Mircea Cărtărescu pe Facebook: „Abia aştept să treacă nobelu. Să vorbesc şi eu cu oamenii mai normal. Măcar până la anul. (…) În metrou îmi ia cineva mâna de undeva din spate, că m-am şi speriat, şi-mi spune tărăgănat, că se uita lumea ca la urs: «Să dea D-zeu să-l luaţi!» Am coborât cu două staţii înainte”. Funny.
5. Morrison: Toni Morrison este ultimul autor din Statele Unite care a luat Premiul (în 1993). Faptul că autori ca Thomas Pynchon şi Philip Roth continuă să rateze premiul confirmă an de an antiamericanismul metodic şi iraţional al juriului Nobel.
4. Murakami (Haruki) a rămas bătând din buze şi anul ăsta. Lupta contra kitschului diabetic a mai câştigat o rundă.
3. Manea: Norman Manea şi Varujan Vosganian i-au luat locul Anei Blandiana pe lista propunerilor făcute de Uniunea Scriitorilor din România Comitetului Nobel. Nu că Manea n-ar merita susţinut, dar trebuie observat că inconsecvenţa românească nu se dezminte, USR fiind incapabilã, se pare, să susţină aceleaşi propuneri câţiva ani la rând (cum sugera cu temei Dan Shafran că ar trebui să facă). Ca să nu mai spun că patru propuneri sunt totuşi prea multe pentru ilustra noastră literatură. Ca să nu mai spun că nominalizările ar trebui să fie secrete, conform regulamentului Nobel, nu cu strigare, ca la noi.
2. Michel Houellebecq, cel mai bun scriitor francez în viaţă, n-o să ia niciodată Nobelul.
1. M a fost o iniţială norocoasă la ultimele şapte ediţii ale Nobelului: J. M. G. Le Clézio (2008), Herta Müller (2009), Mario Vargas Llosa (2010), Mo Yan (2012), Alice Munro (2013), Patrick Modiano (2014). Doar numele lui Tomas Tranströmer (2011) a reuşit să o evite – măcar până la un punct, dat fiind că e însurat cu o Monika.
Philip Roth e un autor de gazeta de perete. De orice orientare politica ar fi, gazeta de perete e numai un comentariu superficial si motivat politic. Nu sta Philip Roth nici macar o banca in spatele lui Toni Morrison. Sta mult mai multe banci, pe la coada clasei.
Comentariile sunt închise.