Media Christiana este titlul unei colecţii tematice scoase sub egida Patriarhiei Române, dar sintagma poate fi extinsă şi la unele aspecte din complexa activitate depusă acolo, diacronic şi stimulativ, ca efect al exigenţei de adecvare continuă la realităţile din jur, fără a sacrifica însă valorile perene, cele care alimentează voinţa de continuitate şi propăşire spirituală în acelaşi timp.
Am putut sesiza nu demult, la faţa locului, amploarea şi temeinicia multor activităţi derulate în acest orizont, luând parte, cu unelte en historien, la unele programe specifice, la Radioteleviziunea Trinitas, la ziarul Lumina sau la unele acţiuni dedicate Sfinţilor Brâncoveni la trei secole de la moartea voievodului martir.
Ziarul Lumina, cu ediţii regionale şi un supliment duminical, oferă de un bun număr de ani informaţii, analize, comentarii pe teme legate de nevoile comunităţilor române de oriunde, alcătuind un complex instrumentar, la îndemâna oricui simte nevoia de îndrumare spirituală sau de asistenţă fraternă, într-un cadru mai amplu. Un Centru de Presă Basilica funcţionează, de la un timp, în acelaşi scop, alături de o serie tematică, sub acelaşi generic, Lumina, cu reflecţii privind criza actuală din lume, „universul religios”, postmodernitate etc. Unul dintre volume, gândit anume antologic, ne oferă un frumos buchet de Lumini din ziarul Lumina. Toate conturează o anume „identitate mediatică”, a cărei funcţie complementară, în discursul contemporan, a fost deja semnalată de cei sensibili la exigenţele de ordin spiritual din clipa de faţă şi de oricând. Însemnătatea lor n-ar putea fi estimată corect fără a conştientiza impasul în care se află lumea de câteva secole, iar disputele produse, la noi, în ultimul timp, pe seama educaţiei religioase, se cuvin judecate consensual.
Faţă de alte zone ale societăţii, Biserica a reuşit să-şi manifeste şi în momentele cele mai grele acea vocaţie misionară ce o plasează în culmea preferinţelor, deşi unele manifestări iscate de trendul secularist se întâlnesc, frecvent, şi în spaţiul carpato-danubian. S-a creat deja un public sensibil la mesajele venite pe aceste căi şi se poate spera într-un plus de eficienţă pe viitor, dată fiind coerenţa şi continuitatea programelor puse în operă.
Evenimentele liturgice şi culturale şi-au aflat, ritmic, locul cuvenit în economia „mediilor” produse sub egida Patriarhiei Române şi armonizate din mers în vederea informării, cât mai depline, a corpului social. Activităţile curente s-au îmbinat sistematic cu cele de restituţie diacronică a valorilor spirituale şi de cultură, după cum s-a putut învedera din plin cu ocazia Anului Brâncoveanu, dar şi cu aspecte semnificative ale unei istorii mai aproape de timpul nostru, privitoare la monahism, rezistenţă prin cultură, diaspora, experienţe carcerale etc.
Colaborarea cu Academia Română şi alte instituţii de rang înalt s-a dovedit mereu benefică, productivă, stimulatoare, la ocazii solemne, dar şi pe linia unor lucrări complexe, de echipă, în care să fie valorificate şi alte competenţe. Un număr consistent din Vestitorul ortodoxiei (7-8/2014), revistă de informaţie bisericească a Patriarhiei Române, ne oferă un asemenea exemplu de bună radiografie a domeniului. Ajunge să cităm, din cuprins, textul relativ la confruntarea politică motivată religios, ca şi pe cel de respingere categorică a antisemitismului şi xenofobiei, ambele de un intens mereu actual. Comemorări, aniversări, simpozioane tematice, apariţii editoriale etc. se reflectă în Vestitorul ortodoxiei, ca şi în Graiul tinerilor ortodocşi, supliment al unei reviste de profil, nu mai puţin exemplar pentru ambiţiosul program pastoral şi de cateheză sistematică al Patriarhiei Române.
Sub semnul Luminii şi al solidarităţii creştine se cade a estima numeroasele iniţiative consonante produse sub egida forului suprem al Bisericii Ortodoxe Române, în ciuda atacurilor piezişe la care înaltul aşezământ e supus fără istov.
Autor: Alexandru ZubApărut în nr. 510