Proiectarea unor medii periferice și în mare parte autosuficiente poate aluneca pe nesimțite în caricatură, exploatând un depozit finit de stereotipuri. Reușita lui Răileanu constă în evitarea unei astfel de soluții facile: deși personajele lui sunt modelate în concordanță cu istoria personală, iar limbajul, orizontul de referință și anturajul lor respectă apartenența la grupul minoritar, afișarea acestei fundații identitare nu întinde excesiv coarda specificului de clasă. Dimpotrivă, primează autenticitatea construcției și a dialogului: Răileanu îmbină introspecția bine dozată, replicile colorate dialectal, momentele de cruzime și cele de intimitate.
Autor: Maria ChioreanApărut în nr. 593