Saizeci de ani de viata si treizeci de importanta cariera a implinit reputatul bas Theodore Coresi, care a atras atentia inca de pe bancile Conservatorului bucurestean pentru calitatea deosebita a vocii, simtul artistic si talentul actoricesc. Confirmarile au venit una dupa alta. Mai intâi prin concursurile internationale de canto la care a câstigat premii in serie, la Geneva, Verviers, in Bulgaria, la Vercelli, Barcelona si Viena – faimoasa competitie „Belvedere“. Apoi prin contractele internationale care nu au intârziat sa apara, in paralel cu activitatea din tara. Pe scenele de opera si pe podiumurile de concert. Instruirea lui Theodore Coresi a fost solida, profesorii sai numindu-se Agnes Ivan, Arta Florescu, faimosii Giuseppe Taddei si Boris Christoff si, indeosebi, distinsa maestra Georgeta Stoleriu al carei prim absolvent de clasa de canto a fost in 1983.
In spectacole lirice la Opera de Stat si Opera de Camera din Viena, Teatrul São Carlos din Lisabona, Opera din Leipzig, Compania de Opera Canadiana din Toronto, Opera din Praga, Teatrul Massimo din Palermo, Opéra Royal de Wallonie din Liège, la Bergen, Klagenfurt, Las Palmas, Wexford etc., in concerte in sali celebre precum Musikverein si Konzerthaus din Viena, Coresi a desfasurat o prodigioasa activitate intr-o multitudine de roluri de cea mai diversa factura, cu o versatilitate stilistica de invidiat. A cântat muzica baroca, clasica, romantica si contemporana, in companii ilustre de parteneri, dirijori si orchestre. O singura cifra mi se pare concludenta in a ilustra bogatia aparitiilor artistului pe scenele internationale si nationale: a interpretat rolul Don Basilio din „Barbierul din Sevilla“ rossinian de peste 600 de ori.
Spirit enciclopedic, dr. Theodore Coresi a urmat intre 1998 si 2003 Facultatea de Teologie, fiind hirotonit diacon de insusi IPS Nicolae, mitropolitul Banatului.
Astazi, artistul isi continua prolifica activitate pe diversele planuri, interpretativ, pedagogic si managerial, ca profesor de canto la Universitatile din Oradea si Pitesti, la propriul studio vienez, ca titular de clase de maiestrie la Viena, in Italia, Norvegia, Canada, România, ca director al Vienna Opera Company si al Agentiei de impresariat ArtCor cu sediul in capitala Austriei sau ca organizator al deja traditionalului Concurs International de Canto Vox Artis, ale carui ultime editii anuale au avut loc la Sibiu.
Sonuri divine cu
Georgeta Stoleriu
Recent, Filarmonica „Mihail Jora“ din Bacau a cinstit cele doua celebrari si numele lui Theodore Coresi printr-un concert – spectacol desfasurat in Sala Ateneu, sub genericul „Portret de artist la aniversare“. Conceptia, prezentarea si regia au revenit Cristinei Cotescu de la Opera Nationala Bucuresti. Dupa filmul autobiografic al sarbatoritului, publicul a putut urmari un moment unic, emotionant, in premiera absoluta româneasca. Intrucât Theodore Coresi a cântat la Castel Gandolfo in prezenta Papei Ioan Paul al II-lea, a fost difuzata vocea de neuitat a Sanctitatii Sale recitând o proprie poezie dedicata Sfintei Maria. A fost momentul potrivit ca, imediat, soprana Georgeta Stoleriu sa ridice glasul sau de puritatea cristalului intr-un imn dedicat Divinitatii, „Ave Maria“ de Giulio Caccini, in acompaniamentul de orga al Ozanei Kalmuski.
Clipa inaltatoare de piosenie si reculegere. Georgeta Stoleriu este o maiastra voce ale carei sonuri flautate par coborâte din eter, din sferele supreme ale transcendentalului. Venita din asceza, ruga fierbinte a capatat emotie launtrica, propagata iradiant prin arta sopranei. Specialista de referinta in muzica veche, renascentista, baroca, Georgeta Stoleriu a impresionat si acum prin forta comunicarii, prin limpezimea expresiei.
Exista un filon in cântul sopranei care o conexeaza de o alta mare artista, regretata Iolanda Marculescu. Mi-o amintesc in talmaciri de acum peste 45 de ani. Asocierea nu este deloc intâmplatoare. Soprana Iolanda Marculescu a fost profesoara, inspiratoarea, mentora Georgetei Stoleriu in transmiterea unei arte pe care, la rândul ei, nu a incetat s-o impartaseasca studentilor de ieri si de azi. Cel putin din unghi tehnic si al intelegerii stilistice, Theodore Coresi este un produs de lux. Faptul a fost relevat chiar pe scena Salii Ateneu de catre Georgeta Stoleriu care, in semn de pretuire, i-a inmânat sarbatoritului primul exemplar al volumului „Diva imperiului muzicii. Iolanda Marculescu si epoca sa“ scris de Ileana Ursu, noua aparitie la Editura Muzicala. Sunt convins ca Theodore Coresi il va conserva ca pe un dar de pret, oferit intr-o seara de suflet.
Pe podium, familia Coresi
Concertul a cuprins in buna parte arii de opera sustinute de cântareti tineri, elevi ai studioului condus de Theodore Coresi, carora li s-a adaugat soprana Catarina Lal Coresi, pentru trei talmaciri diferite ca stil, spre a-i pune in evidenta versatilitatea si muzicalitatea: ariile „Dich teure Halle“ din „Tannhäuser“ de Wagner, „Ritorna vincitor“ din „Aida“ de Verdi si „Sevillana“ din „Don César de Bazan“ de Massenet. De la agilitatile acute si pâna la notele grave cu sonoritati „de piept“, cu stralucire metalica si spectaculozitate, vocea Catarinei Lal Coresi a adus si ea omagiul sau sotului celebrat.
Sopranele Simona Ciobanu (originara din Bacau), Ingrid Vermeulen, Eunsil Kang, Kersti Ala Murr, ca si frumoasa mezzosoprana Iva Mrvoš (cu timbralitate fabuloasa) au cântat arii de Mozart, Verdi, Donizetti, Puccini, Wagner, Cilea.
In dorinta de a face tranzitia catre minunatele balade din repetoriul rus si ebraic cântate de Theodore Coresi, „Oci ciorniie“, „Nastasia“ si „Hava naghila“, muzica lui Ástor Piazzolla a rasunat in interpretarea acordeonistului Jaak Lutsoja, solo in „Adiós Nonino“ si in duet cu Kersti Ala Murr in „Los pájaros perdidos“. Valsul „Tanzen, möcht ich“ din opereta „Silvia“ de Kálmán, oferit ca bis in interpretarea tuturor, a consfintit o serata insufletitoare, desfasurata cu concursul Orchestrei Filarmonicii „Mihail Jora“ din Bacau, aflata sub bagheta lui Stanislav Ushev din Bulgaria.
Nu pot incheia fara sa notez un fapt. Peste vocea si fiinta lui Theodore Coresi nu au trecut anii. Totul a aparut intact in caldura si prospetimea glasului, in amploarea si profunzimea sunetului, in spiritul si suculenta expresiei, in poetica naratiunii. Tot asa in continuare!
Autor: COSTIN POPAApărut în nr. 446