La editia din vara anului 2013 a Festivalului de Jazz de la Garâna a fost lansata prima revista de jazz scrisa în limba româna si tiparita „în format clasic“: „Jazz Compas“ (nr.1 / editie speciala „princeps“ / iulie 2013, România). Un eveniment pe care îl asteptasem de-o viata, dar care parea sa-si fi pierdut definitiv sansele de materializare, având în vedere criza de care suntem împresurati, vertiginoasa dezvoltare a telecomunicatiilor, declinul presei tiparite s.a.m.d.
Si, totusi, multitudinea impedimentelor fu surclasata, în primul rând, gratie spiritului de initiativa si abilitatii manageriale demonstrate de Catalin Milea. El însusi jazzman în plina ascensiune, Milea a stiut sa catalizeze eforturile creative ale unei potentiale echipe redactionale, a carei activitate s-a desfasurat cvasiexclusiv în spatiul virtual al internetului. Pe lânga initiatorul publicatiei, din nucleul redactional fac parte Diana Miron, Maria Balabas si Iulia Sur. Prezentarea grafica, foarte atractiva, poarta girul tandemului Alexandru Milea / Ioana Bejenaru. La rândul lor, fotografiile – integralmente alb-negru – denota pasiune si talent din partea unor artisti pe deplin dedicati artei jazzului (exista o asemenea categorie si, din pacate, ea ramâne mult subevaluata).
Majoritatea celor 50 de pagini ale revistei sunt demne de interesul cititorilor de limba româna. Asertiunea trebuie înteleasa ca un elogiu, daca tinem cont de traditiile si prestigiul presei culturale în tara noastra (unde continua sa apara zeci de reviste specializate pe sfera culturii). Doua dintre materiale merita chiar atributul de memorabile: interviul cu marele percutionist si om de cultura Eugen Gondi si editorialul semnat de Mircea Tiberian, un jazzman de referinta, capabil sa se exprime în scris cu aceeasi competenta ca pe claviatura. De altfel, „sectorul interviuri“ mi s-a parut a reprezenta centrul de greutate al revistei. Pe lânga veteranul Gondi, mai sunt chestionati (cu folos pentru cititori) Evan Parker, Kurt Elling, Lucian Ban, Mat Maneri, Alex Sipiagin, Mihai Iordache, grupul DumiTrio, liderul Festivalului Gãrâna, Marius Giura, artista vizuala Elisabeth Ochsenfeld… Notez dezinvoltura si lipsa de complexe a realizatorilor de interviuri, ipostaza în care îi putem (re)descoperi cu agreabila surprindere pe Catalin Milea si pe vocalista Luiza Zan, dar si pe Diana Miron, Emilian Lacat, Costin Sandu, Iulia Sur. Nu putea lipsi semnatura lui Florian Lungu – cel mai titrat realizator de emisiuni radiofonice de jazz în limba româna –, cu o sinteza referitoare la Festivalul de la Garâna (pe care îl considera, înca din titlul articolului, a fi Raiul Jazzului). Lui i se alatura, în acest numar cu caracter festiv, colega sa de la Radio România Cultural, Maria Balabas, autoarea unui eseu liric, intitulat „Ce se aude?“ Am apreciat recenzia la albumul formatiei Sebastian Spanache Trio, „Humanized“, desi nu stiu cui sa-i adresez felicitarile, întrucât pare-se ca numele autorului s-a volatilizat din pagina tiparita.
Demna de toata atentia este si colaborarea scriitorului Ioan Grosan, care comenteaza volumul „Jazz Inside Out“, publicat de Mircea Tiberian la editura Tracus Arte si încununat de Premiul pentru Jazz al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România si trofeul Cartea anului, acordat de Fundatia Muzza, ambele pe anul 2012.
Dincolo de scuzabile stângacii, inerente oricarui început, acest „numar pilot“ se situeaza peste asteptari. Înca de la primele rânduri, semnate de Catalin Milea, se vede ca „Jazz Compas“ e conceput într-o cheie libertara, unica adecvata acestui gen muzical: „Muzica spune ceea ce cuvintele nu pot spune. De pilda, când am auzit prima data cuvântul jazz n-am stiut ce înseamna, însa îmi amintesc ca prima oara când am ascultat asa ceva totul s-a schimbat pentru mine. Duke Ellington si John Coltrane mi-au povestit – de pe o caseta audio pe care am ascultat-o acasa la un prieten apropiat – ca jazzul e ceva ce e în noi toti: libertate.“
Sper, din suflet, ca frumosul debut al revistei „Jazz Compas“ sa fie continuat pe aceeasi linie, cu ameliorarile si progresele de rigoare. Gaudeamus igitur!