Filmul mintii bate teatrul realitatii. Proiectia imaginara si reveria prospectiva permit o calatorie desprinsa parca de conditionarile materiale. Activând acesta functie mentala, putem sa ne plimbam cum dorim pe axa temporala, avem libertatea de a poposi în orice epoca istorica si pe orice meridian, fara restrictii de ordin fizic. Din aceste motive, filmul e mai fluid hermeneutic decât scena, care nu permite decât o relevare simbolica marginita a realitatii.
Plecând de la aceste consideratii minimale, va invit sa survolam istoria si veacurile, pe firul descris cu atâta inspiratie si devotiune de autorul francez Jean-Christophe Piffaut, custodele celebrului Tenniseum de la Roland Garros, Porte d’Auteuil si autorul volumului „l’Invention du tennis“. Asadar, de la articolul lui Diderot din „Enciclopedie“ dedicat mingii cu care se practica jeu de paume sa trecem acum într-alta epoca, una mult mai pragmatica, dar si mult mai sociala decât perioada naiva si generoasa în care au trait enciclopedistii francezi. Este vorba despre mult hulita si totusi fabuloasa epoca victoriana, când britanicii au scornit, pornind de la apetitul lor traditional pentru competitii si jocuri, pentru înfruntari reglementate de norme, majoritatea sporturilor de relevanta mondiala ale prezentului. Printre acestea, fireste, tenisul…
Deci, atunci când în 1874 maiorul englez Clopton Wingfield îsi înregistreaza inventia la societatea londoneza ce pastoreste afacerile pe baza de brevet si copyright, mingea la care face referire cel care botezase varianta moderna a tenisului cu denumirea elina de Sphaeristike (literal: minge jucata) era deja una din cauciuc (traiasca coloniile de dincolo de mare ale Imperiului britanic!). Tehnologia este însa una mai veche, ea datând din 1850 si apartinând unui nume arhicunoscut (si astazi) de industrias cu mare succes, nimeni altul decât Goodyear, producatorul celebrelor anvelope auto.
Peste doar trei ani, în 1877, atunci când are loc prima editie a celui mai vechi turneu de tenis din lume, competitia de la All England Tennis and Crocquet Club, citeste Wimbledon, mingea oficiala a concursului respecta întocmai indicatiile tehnologice profesate de Goodyear si transformate în brevet obligatoriu. Evident, mingile englezilor se bucura de alte calitati, naturale si tehnice, decât cele, deja primitve, pe baza carora se realizau mingile jucatorilor francezi din competitiile jeu de paume. Diferentele sunt majore. Cauciucul si sistemul de asamblare, tesatura de pâsla, greutatea si sistemul de conservare reprezinta certe elemente de progres, care modernizeaza practic jocul. Peste o suta treizeci de ani, de pilda, în 2007, greutatea mingii de tenis variaza între 56 si 59,4 grame, iar diametrul acesteia comporta o variatie între 6,541 si 6,858 centimetri, acestea fiind de altfel si normele impuse de Federatia Internationala.
În prezent, ca urmare a diversificarii tehnologiei de constructie a rachetelor, bazate pe metale si materiale din industria aeronautica, dar si a racordajelor, realizate din polimeri extrem de elastici, viteza la serviciu a crescut exponential (recordul a fost batut chiar în 2012 de australianul Sam Groth, care a servit cu 263 de kilometri pe ora!), ca si pericolul de accidentare grava a tenismanilor aflati la retur. De aceea, din ratiuni de siguranta, oficialii tenisului mondial fac eforturi pentru a limita elasticitatea si consistenta mingilor.
Anii 1920 sunt martorii unei noi inventii: cutia (tubul) de mingi presurizata, care asigura o pastrare în conditii excelente a bolizilor albi. Ideea a apartinut unui producator american, care a avut revelatia ca mingile, supuse presiunii într-o carcasa metalica închisa ermetic, îsi conserva vreme îndelungata calitatile de elasticitate si textura. S-a obtinut în acest fel o sporire a duratei de viata a mingilor, fara ca acestea sa sufere de depresurizare câta vreme capacul metalic este sigilat. Aspect interesant, desi inventia a fost brevetata curând dupa Prima Conflagratie mondiala, a trebuit sa mai treaca o jumatate de veac pentru ca acest procedeu sa fie generalizat, aspect surprinzator, dar perfect inteligibil daca e sa tinem seama de conservatorismul atât de specific anglo-saxonilor si sportului alb…
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCUApărut în nr. 3882012-09-06