George baron Löwendal (1897 – 1964) este numele, de altfel foarte sonor, pe care l-a purtat artistul plastic roman de origine sanktpetersburgheza, al carui uluitor palmares cultural nu a reusit sa constituie, prin nici o forma de manifestare demna de retinut, de-a lungul ultimilor 60 de ani, subiectul vreunei cercetari exhaustive. Si nici obiectul inscrierii lui in randul marilor creatori ai artei romanesti din secolul al XX-lea.
George Löwendal – peste care „a venit Romania Mare“, intr-o epoca in care sarbatorea succes dupa succes pe scenele teatrelor din Cernauti si Chisinau – a avut, intre 1922-1934, o remarcabila cariera artistica, datorata inovatorului si acribicului sau efort de pictor scenograf. Acest talent innascut, atat intru transpunerea in imagine a celor mai subtile mesaje dramaturgice, cat si intru „inscenarea“ curajoasa a decorurilor si costumelor – uneori socanta prin nota expresiva, alteori epurata pana la esenta si simbol, conform cu stilul tendintelor si strategiilor avangardiste, de tipul constructivismului – il apropie formal pe Löwendal de acele forte artistice novatoare din jurul Scolii „Bauhaus“. „Cerintele unor continuturi radicale corespund unui limbaj al formelor la fel de radical“, iata unul dintre leitmotivele enuntate de adeptii scolii de la Weimar, constituita in jurul lui Walter Gropius si al altor artisti memorabili, precum Johannes Itten, L. Moholy-Naghy, Josef Albers, Mies van der Rohe, Paul Klee, Lyonel Feininger, Wassily Kandinsky, Oskar Schlemmer, van Doesburg si multi altii. Exact acest leitmotiv va fi transmutat, de la Weimar catre Cernauti, de pictorul roman, determinandu-ne sa presupunem ca Löwendal cunostea si aplica, precum nimeni altul pe teritoriul Romaniei de atunci, in nenumaratele sale enunturi scenografice, concepte bauhausiene. Asa cum ar fi, spre exemplu, unul dintre postulatele enuntate de Walter Gropius: „triunghiul este rosul, este masculin si este spirit; patratul este albastrul, este materie si este feminin, in cerc, care corespunde galbenului, se reunesc spiritul si materia“.
Un studiu integral si exemplificativ precum si o cercetare temeinica a imaginilor pastrate in arhiva familiei ne vor confirma sau nu raspunsurile la multiplele semne de intrebare legate de afinitatile stilistice ale Maestrului Löwendal cu avangarda europeana.
Intreaga sa activitate scenografica este minutios documentata de articole din presa vremii, adunate si pastrate, cu o seriozitate si o constiinciozitate demne de valoarea artistica si anvergura creatiei löwendaliene, de catre cele doua fiice ale sale.
Acum, la sfarsitul primei decade a secolului al XXI-lea, complexa si imensa marturie artistica löwendaliana va fi repusa in circuitul muzeal si in atentia iubitorilor de arta, cu multa daruire si profesionalism, de catre nepoata pictorului, doamna Ariadna Avram, insotita in acest demers de experti romani in domeniul scenografiei, al istoriei artei, al picturii de sevalet, al acuarelei si desenului, al caror renume international onoreaza pe deplin valoarea mostenirii artistice a lui George Löwendal.
Infiintata si inaugurata la data aniversarii a 113 ani de la nasterea pictorului, 10 mai 2010, Fundatia George baron Löwendal isi propune atat recircumscrierea pictorului in contextul evolutiei artei romanesti din prima jumatate a secolului douazeci, cat si cercetarea demersului creator al acestui neobosit magician al artei plastice, vizand in mod special particularitatea activitatii scenografice.
Paleta complexitatii creatiei löwendaliene se regaseste in manifestãri vizuale a caror diversitate stilistica, compozitionala si tehnica permite o recompunere a imaginii de ansamblu a pictorului in contextul clasicismului modern european. Sub acest aspect, nou creata Fundatie va desfasura si o activitate nobila, de mecenat, sprijinind prin diverse concursuri tematice tanara generatie de studenti si masteranzi la facultatile de arta din tara.
Cunoscatorul de arta, omul de cultura al carui ochi spiritual este versat pe imaginea fenomenelor culturale din prima jumatate a secolului XX, nu poate sa nu fie surprins si uimit de corelatiile pe care le descopera intre stilul lui Löwendal si stilul unor mari maestri europeni ai avangardei epocii amintite. Este vorba de afinitatile formale si compozitionale, de tehnicile culorii care demonstreaza perseverenta predilectie a lui Löwendal pentru avangarda occidentala, dar si cea rusa, preferinta artistului parand a viza in mod special expresionismul. Lizibile in opere din zona picturii de sevalet, a scenografiei, a acuarelei si a desenului, similitudinile nu contenesc a se manifesta si in schitele epurate de detalii nesemnificative, in formulele estetice elaborate, pline de incarcatura simbolica sau epica, expresia modernismului löwendalian, din Cernautiul anilor 1922 – 1934 si de la inceputul activitatii maestrului la Bucuresti, facand astfel posibila corelarea numelui sau cu nume precum Fernand Leger, L. Feininger, Oskar Kokoschka sau Erich Heckel si Karl Schmidt Rottluff. Sau al altor exponenti ai miscarii artistice „Die Brücke“.
Redescoperind creatia löwendaliana din aceasta perspectiva a „comparatisticii“ in arta plastica, ar mai fi de subliniat ca demersul acestor paralele si variatiuni stilistice se afla acum la inceputul cercetarii. De aceea, demersul e cu atat mai atractiv si plin de suspans, cu cat experienta vizuala il anima pe privitor sa-l relationeze cand la manifestari ale multiplelor miscari avangardiste ale primei jumatati a secolului XX, cand la expozeurile rafinate ale Secesiunii vieneze, cu referiri la Otto Wagner si Adolf Loss, cand la manifestarile stilistice ale peisajului postimpresionist francez.
Calatoria cu George baron Löwendal prin arta europeana din prima jumatate a secolului XX se transforma, prin prisma contextului expus mai sus, intr-un zbor erudit catre cele mai sugestive teoreme ale creatiei artistice din secolul trecut.