Cosmin Perta, tânar scriitor (nascut în 1982), a devenit cunoscut odata cu volumul de versuri publicat la douazeci de ani, „Zorovavel“ (Ed Grinta, 2002). Au urmat volumele de poezii „Santinela de lut“, Ed. Vinea, 2006, „Cântec pentru Maria“, Ed. Vinea, 2007, „Batrânul, o divina comedie“, Ed.Charmides, 2009, „Fara titlu“, Ed Paralela 45, 2011. Dupa ce s-a format ca poet ava sa se remarce si în genul narativ prin romanul „Întâmplari la marginea lumii“, Ed. Cartea Româneasca, 2007 si prin volumul de proza „Doua povestiri“, Ed. Tracus Arte, 2010. Au urmat eseul „Introducere în fantasticul de interpretare“, Ed. Tracus Arte, 2011 si monografia „Radu G. Teposu, rafinament si intuitie“, Ed. MNLR, 2012. De curând, scriitorul si-a încercat mâna si în genul dramatic prin piesa „Sa împusti iepuri e bine aici“, publicata pe portalul www.liternet.ro. Despre aceasta ultima scriere va fi vorba aici.
Europa ne vrea? Ce-ar putea sa faca cu noi? Nu prea stim si, oricum, teatrul – subiectul care ne priveste pe noi aici –, nu ne înstiinteaza. Rarii nostri autori de drama sociala sau politica par fascinati mai degraba de cei cu dizabilitati, de romi, de evacuatii de prin case, de pesti, curve etcaetera. Tinerii nostri dramaturgi s-au baricadat în „dramaturgia cotidianului“ si cazurile ei concrete, punct! Dincolo de ele, o concluzie generala nu prea se arata. Textul lui Cosmin Perta, „Sa împusti iepuri e bine aici“, care o ia usurel de la particular la general, se anunta una dintre exceptiile binevenite. Piesa discuta idei, modele comportamentale si stari de spirit, depasind inteligent faptul divers de importanta minora.
Ne ducem în Occident si buna functionare a sistemului, ca si firescul relatiilor ne fac paf. Întorsi, ne sufocam în mitocania din jur si ne readaptam cu eforturi disperate la primitivismul national. Deschidem televizorul si din el se revarsa suvoaie de discurs tribal. Tocmai de coliziunea acestor modele diacronice de civilizatie, cel românesc si cel vestic, se ocupa piesa lui Cosmin Perta. România se afla în situatia de a importa din cultura rafinata a Occidentului un sistem uman si permisiv dezvoltat în sute de ani. În tarile europene, dupa care ni se scurg ochii, oamenii au ajuns la un nivel de inteligenta civica gratie caruia înteleg sa-l respecte pe celalalt. Cam ca Matusa si Unchiul germani din „Sa împusti iepuri e bine aici“. Vizavi, Cosmin Perta asaza modelul societatii românesti din ultimii douazeci de ani: o civilizatie a tunurilor în care „seamanul“ escaladeaza regulile convietuirii calcându-i pe toti în picioare cu bocancii, în stânga si în dreapta.
Talentul dramatic îi dicteaza lui Cosmin Perta sa infuzeze defazajul dintre paradigma europeana si cea nationala cu amanunte cât mai suculente. Cum ar fi ca Mama din familia proaspat sosita în vizita în Germania nu a iesit de patruzeci si trei de ani din judet. Adica niciodata! Sau raspunsul copilului la sugestia matusii ca invitatii sa faca un dus dupa drum: „noi acasa facem baie o data pe saptamâna“. La rândul lui, Unchiul îsi aduce aminte ca singurele jucarii din copilaria româneasca se rezumau la pietricelele din praful ulitei.
Ce a fost comunismul si de ce aratam asa, ce mutatie genetica a produs în noi, cum a schimbat ADN-ul natiei? Cosmin Perta îsi pune cele mai acute întrebari ale epocii. Textul lui, construit clasic, cu dialoguri clare ca lumina zilei, care curg natural, mai cu seama în situatiile conflictuale – cu lunga scoatere de ochi si balacareala din cadrul cuplurilor –, si o tipologie limpede contrazisa doar de finalul cu infiltratii suprarealiste, înainteaza preponderent prin scene de doi. „Insectarul“ propus de autor îi etaleaza pe cei trei români, Mama, Tata si Copilul, în situatii si caractere lesne recognoscibile. Tatalui, profesor de literatura, îi place sa bea. De regula abtiguit, adoarme si sforaie unde îl prinde somnul, ca de exemplu la masa. Altfel, nimic de zis, un tip sensibil: la plimbare prin parcurile nemtesti, recita din Bacovia si Stelaru, apoi face pipi la copac spre indignarea Matusii, nativa germana. Mentalul lui e ocupat de o bambaleala fara substanta si resturi de discurs comunist. Credincios nevoie mare, „iluzia libertatii“ îl înfricoseaza. Loser prin excelenta, nu se sinucide din frica de Dumnezeu. Confuz din cauza inexistentei binelui si raului în capitalism, în lipsa deci a dusmanului necesar oricarui creier maniheist redus din comunism si postcomunism, Tatalui nu-i mai ramâne decât sa le declare ura liberalilor.
Prim-planul în textul lui Cosmin Perta e ocupat de o familie ca milioane din România, cu acuze în foc încrucisat si o Mama care îi reproseaza Tatalui ca tot ce are copilul mai rau e mostenit din gena masculina. Evident, adversa! Nu putem functiona în armonie, ci doar în sterilitate belicoasa. Reprezentarea Mamei asupra lumii, mustind de infiltratii populare, ca si discursul în care orice propozitie începe cu „O, doamne“ nu sunt de natura sa furnizeze în educatia fiului nimic de soi în afara unui dureros „deficit de atentie“ si a eternelor pedepse conjuncturale.
Care sa fie fundamentul secret al firescului din relatiile dupa care ne înnebunim atâta când dam cu nasul de Occident? În nici un caz, agresivitatea cultivata în multe dintre familiile românesti, pentru care cea din „Sa împusti iepuri e bine aici“ ramâne tipica. Crescut într-un cadru iresponsabil si nociv, des întâlnit de noi toti, Copilul evolueaza de la un Goe obraznic la „baiatul de baza pentru gasca de la bloc“ (formata din proxeneti, interlopi, hoti de masini mâna în mâna cu politia etc.), iar apoi la delincventul juvenil care viseaza la Legiunea Straina. Y compris, cu tot cu haloul ei de putere si bani. Reveriile micului declasat sunt violente si doldora de munitie. Asa ca nu e de mirare ca în asepticul parc german copilul se apuca sa omoare cu sapa toti iepurasii de prin jur.
Care este viitorul acestui model românesc de civilizatie postcomunista si a tinerelor lui mladite? Nu e greu de imaginat, dar ramâne sa cititi piesa lui Cosmin Perta ca sa va edificati cu ochii dumneavoastra.