Prin 1975, odată cu apariția quasi-funambulescă a lui Emil Hurezeanu − în multiplele sale ipostaze de poet, cronicar literar, student în Drept, amic cu insațiabil apetit histrionic și generator de idei epustuflante − viața redacțională, aureolată de boemă, devine tot mai animată.
Autor: Virgil MihaiuApărut în nr. 593