Dusmanul principal

Românii sunt spionati, supravegheati si ascultati, se stie. La rastimpuri deseori bine gândite sau într-un efort vremelnic de reasezare morala a societatii, Serviciile, Directiile, Agentiile descopera un complot terorist, o retea de corupti, de hoti si de evazionisti, stenogramele, înregistrarile, fotografiile sunt facute publice si câteva ore sau zile televiziunile si ziarele maruntesc evenimentele pâna la delir. Arestatii, complicii, banuitii sunt scosi, împinsi în automobile, defileaza sub paza mascatilor, s-a facut, se va face dreptate, justitia a triumfat, va triumfa, români, fiti linistiti, guvernul si institutiile lui specializate va apara.
De-a lungul bulevardelor stationeaza din loc în loc automobilele blindate ale agentiilor private de securitate si indivizi patibulari, înarmati si adunati în uniforme negre, scruteaza amenintatori împrejurimile si trecatorii. În magazine, în banci, în farmacii, în blocurile de birouri, pretutindeni, o privire suspicioasa, obraznica, grea însoteste cetateanul vinovat pâna la proba contrarie. Daca se adauga camerele video discret instalate, intruziunea companiilor în existenta privata a angajatilor, Internetul si retelele sociale, revelatiile si fotografiile mai mult sau mai putin obscene cu politicieni, vedete si anonimi dornici de celebritate din puzderia de reviste destinate barbatusilor si femeiustelor în calduri, tabloul supravegherii românilor e aproape complet. Ar mai lipsi, dar totul este posibil, militarii care sa patruleze într-o buna zi pe strazi. De vreme ce protestele sunt rare, daca nu cumva sunt cenzurate, trec pur si simplu neobservate sau nu sunt luate în seama de cei îndreptatiti sa le ia în seama, e de presupus ca cei mai multi dintre români s-au obisnuit sa fie supravegheati si ascultati sau nu le mai pasa. Ar fi pretul libertatii, al democratiei si al dreptului la opinie care e bine sa nu puna în pericol noua ordine politica si sociala.
Supravegheati, spionati, urmariti, ascultati si turnati au fost românii si în vremurile trecute, numite pernicios comunism. Tehnicile erau primitive, iar dovezile, la fel de primitive, s-au pastrat. Nu sunt putini cei care au simtit nevoia sa-si consulte dosarele de urmarire, câtiva mai indignati pâna la sufocare le-au si publicat, poza bucolica de disidenta si de victima inocenta a sistemului totalitar a folosit si mai foloseste. S-ar fi putut totusi crede ca în noua lume îndelung visata si atât de dezamagitoare azi aceasta practica orwelliana si-a pierdut sau îsi va pierde rostul. Iluzia a fost si a ramas perfecta. Daca împotriva noilor tehnici de supraveghere si de ascultare nu se mai putea face nimic, s-ar mai fi putut crede ca fratia, respectul, armonia, multumirea, fericirea de a trai în capitalism vor face sa dispara din România macar turnatorii atât de dragi unora. Natura umana fiind ceea ce a fost dintotdeauna, simpla, vulnerabila, invidioasa, ranchiunoasa, urâta, naiva, idealista, imprudenta, revoltata, turnatorii si cei turnati, cuplu inseparabil si patetic în care victima nu este totdeauna cel care striga mai tare, publica si-si agata portretul de stâlpii bulevardului, au supravietuit si vor supravietui.
Mai mult decât permeabila, prin guvernantii ei, societatea româneasca a asimilat avida, cu voracitate si cu vocatia traditionala a supunerii abjecte, schizofrenia si paranoia securitara a Statelor Unite unde, dupa scandalul planetar suscitat de dezvaluirile din iunie ale lui Edward Snowden, se poate spune ca toata lumea a spionat si a ascultat pe toata lumea cu mult înainte de atentatele din 2001 si de obsesia terorismului. Un modest progres a avut loc în raport cu anii ’50 si ’60, când supravegherea planetei si a propriilor cetateni a fost însotita de asasinarea mai multor oameni politici straini. Azi sunt doar interceptate comunicatiile cancelariei Merkel si ale altor 30 de presedinti de tari sau sefi de guverne, dar, în privinta spionarii planetei, a propriei populatii si a asasinarii dusmanilor potentiali, ce-i drept de la distanta, cu drone, nu s-a schimbat nimic. Dimpotriva, aceste practici au luat proportii îngrijoratoare pentru viitorul lumii.
Invitat de curând la Montreal pentru a vorbi despre declinul hegemoniei Statelor Unite, lingvistul Noam Chomsky, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology, a sustinut ca viitorul societatilor civilizate se va confunda cu cel al anarhismului. Asociat anarho-sindicalismului, care pretinde ca toate structurile puterii trebuie sa-si justifice existenta, si curentului de stânga, care nu cunoaste nicio limitare a libertatii individuale în domeniul social si politic, Noam Chomsky nu se bucura de prea multa pretuire printre intelectualii nostri români „publici“ si definitivi în convingerile lor neoliberale si în admiratia pentru „America“.
Pentru Chomsky, apogeul hegemoniei americane a avut loc la sfârsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar declinul a început cu precadere dupa 1949, când China si-a cucerit independenta. Invazia Indochinei, razboiul din Vietnam, strangularea economica a Cubei n-au avut, practic, nicio legatura cu puterea sovietica invocata în contextul razboiului rece. Teoria dominourilor reflecta în realitate frica Americii ca o regiune scapata de sub controlul sa devina „un virus care putea contamina alte regiuni“. Un principiu propriu si mafiei, probabil cel mai important în relatiile americane internationale. De la începutul mileniului, a remarcat Chomsky, Statele Unite si fidelul sau aliat canadian sunt excluse de la marile discutii hemisferice. Tentativele de lovituri de stat militare în America latina sprijinite de Washington n-au mai reusit decât în tarile cele mai vulnerabile, Haiti si Honduras. Nu revelatiile despre supravegherea si ascultarea planetei de catre Statele Unite l-au surprins pe savant, ci intensitatea acestora. Toate guvernele utilizeaza tehnologia pe care o au la dispozitie pentru a se apara de principalii dusmani, si pentru aproape toate guvernele dusmanul principal este propria populatie.
A fost cazul guvernelor României socialiste si este si va fi cazul guvernelor României capitaliste. Românii au fost spionati, supravegheati si ascultati si sunt si vor fi spionati, supravegheati si ascultati. Intensitatea dusmaniei poate sa cunoasca si refluxuri, dar nu va disparea niciodata.