Despre internetul fara (inter)„fata umana“

www.nicuilie.eu
Textualistii s-au straduit atâta timp sa transforme literatura in text. Acum, când internetul a redus-o pe toata, inclusiv pe a lui Slavici si Arghezi, la pdf si txt, prea putini autori mai sunt multumiti de modul in care creativitatea se poate adapta noilor medii lipsite de axiologie.
Trebuie spus ca nu vorbim de un internet sui generis, ci de un internet-Google. Cu metodele sale de analiza cantitativa, Google este singurul ghid international care a reusit sa se mondializeze. Iar internetul are in mod real o problema in masura in care motoarele de cautare au reusit sa se impuna in fata portalurilor. Informatia selectata pe criterii formative si informative (specifica portalurilor) este inlocuita de o informatie selectata pe criterii cantitative si masurata indirect (prin numarul de link-uri pe care le genereaza si prin numarul de vizualizari ale unei pagini). Pe tari, situatia este ceva mai echilibrata doar in Statele Unite, unde Yahoo continua sa tina pasul cu Google, nelasându-se scos de pe piata. In Franta, altadata atât de orgolioasa pe net, primul portal specific este abia pe locul 15. In Marea Britanie, Yahoo.co.uk reuseste abia o clasare pe 5, BBC Ticker pe 7, imdb un loc 19si The Guardian un 21. In Germania cele mai bune pozitii pentru infoportaluri sunt 9-10. In Spania, doar portalurile de sport prind top 20. In Rusia principalele portaluri (dintre care unul fiind ofertantul de email gratuit cu caractere slavone) prind locurile 3 si 5. In ceea ce priveste România, dintre portaluri, cel mai bine pozitionat este Wikipedia, pe 7, urmat de imdb, pe 12, gsp, pe 14, iar primul dintre portalurile informative este Realitatea, pe 30. Niciun portal generalist nu prinde top 100.
Analiza portalurilor denota doar un simptom: incapacitatea sistemelor organizate de om de a surprinde si comunica altor oameni complexitatea, diversitatea si logica unui numar icomensurabil de pagini de internet. In lumea „sauvage“ a paginilor web, gândirea analitica a dat gres si tot ce ne-a ramas e analiza fara gândire, masurarea strict cantitativa. Adica Google.
Rezum: exista portaluri, site-uri ordonatoare care propaga criterii, clasificari si „categoremata“. Toate cu un succes modest. O parte din portaluri sunt specializate (film, sport, referinte). Acestea au un succes ceva mai mare. Si exista motoarele de cautare, cu doar trei-patru filtre mari (poza-video-text; nou-vechi; adult-uz general). Acestea conduc lumea. Creatorii de site-uri pierd mai multa energie pentru a seduce motoarele de cautare (prin asa-zisele reguli SEO) decât pentru a colecta si oferi informatie. Lasata pe mâna unor „spidere“ (programe care citesc ele paginile web) si a unor fisiere „robot.txt“, lumea digitala e lipsita de valori si intr-un stadiu incipient (sper) de alfabetizare.