La Universitatea de Arta Teatrala Targu-Mures, sectia maghiara, clasa profesorul B. Fülüp Erzsébet, regizoarea Andreea Vulpe, la randul ei profesoara la U.N.A.T.C., a pregatit o montare dupa „Liolà“, text al lui Pirandello mai putin cunoscut la noi. Unul rotund, cu cap si coada, devenire, climax si sfarsit. Pornind de la acesta, regizoarea imagineaza un spectacol complet, cu joc echilibrat si poante din belsug, cu idei haioase de scenografie (Bajkó Alíz Blanka), ca fotoliul acoperit de un coviltir de sarme. Pe ele atarna la uscat rufele armatei de puradei de pe scena (printre care si Kovács Nikolett)! Buna dispozitie creste prin cantecele care dinamizeaza atmosfera, prin coregrafia cu ritm sacadat, sustinut de toti actorii trupei, pulsand injectii de energie, si prin sfarsitul modern si incitant.
Pentru numerosii studenti actori din distributie regizoarea gaseste culoarea care sa-i individualizeze pe fiecare in parte, punandu-i in valoare prin cate un moment reprezentativ si aducandu-i, pe rand, in atentia si gratiile publicului. In rolul lui Liolà, Boros Csaba concepe un fluturas care zboara din floare-n floare, fantele satului. Cu o atitudine solara, el se pricepe sa intre pe sub pielea tuturor fetelor, ba cu o gluma, ba cu un compliment. Pe scurt, un tacanit cu inima buna care isi face aparitia pe trotineta, in frac verde. Trubadurul de opereta va ramane pus pe sotii si curtenitor cu toate femeile, fara deosebire de nuri. In contrapartida, Kinda Szilárd construieste batranul bogat al satului, Simone, cu miscari lente, putin confuz si aparent intimidat in fata exploziei de vitalitate a comunitatii pe care, de altfel, o pune la treaba in propriul interes. Abulic, dar foarte simpatic – nu si cand isi bate nevasta din cauza propriei sterilitati –, il vedem incurcat cand renunta la o tanara pretendenta, mama a unui copil strain pe care era gata-gata sa-l recunoasca.
In rolul eternei victime a molestarilor conjugale, Varga Brigitta isi nuanteaza atent suferinta, mai cu seama in scena in care tanara sotie se intoarce batuta in casa ei de fata. Trauma i se citeste in fiecare trasatura, dupa cum mamei lui Liolà, Czikó Juliánna, in rol de compozitie, cu o buna prezenta de scena, i se citeste grija. Tanara sotie discuta serios cu Liolà intr-o gradatie de toata lauda, in care rolul si stiinta pauzelor se dovedesc de mare efect. Scena in care cei doi mananca din acelasi castron, construita pas cu pas, cu timpi lungi de respiratie dramatica, unde ambele personaje degajã adevar si onestitate, ramane una dintre cele mai frumoase ale intregului spectacol.
Dar nu numai evolutiile personale aduc valoare montarii, ci si modul in care regizoarea misca grupurile atent, vital si simetric, impigand, nu de putine ori, scena la incandescenta. Ritmul vrajeste si antreneaza publicul inca de la inceput, cand femeile bat pietrele de macinat migdale una de alta, si va ramane la fel de aprins pana la sfarsit. Trecerile de la agitatie la liniste, apoi la comic reprezinta unul dintre marile atuuri ale spectacolului. Detalii amuzante coloreaza agreabil montarea, ca tigarile de un negru taciune fumate de vaduva in doliu (Badics Petra). Ca sa se asorteze cu durerea! Poantele curg printre multele elemente care aduc zambete pe fata spectatorilor, cum ar fi motocicleta lui Liolà, prezenta pe scena in marime si zgomot naturale. In societatea surorilor si matusilor din sat, sare in ochi o tacanita imbracata trash (costume Hotykai Evelin), cu aspect mai degraba de homeless (Kovács Kati), fara indoiala simpatica, mai ales prin rasul chitait, caruia publicul nu se poate abtine sa nu i se alature. Nu lipsesc, insa, nici scenele de tensiune, cum este cea dintre personajul principal si mama fetei pe care el a lasat-o insarcinata. Dar, spre satisfactia publicului, predomina umorul si vitalitatea, cum sta bine unui spectacol studentesc.
Finalul parodic, cu pasii de desene animate ai criminalei (Ritziu Ilka-Krisztina) ce il omoara pe Liolà infigandu-i foarfeca in inima cu miscari la ralenti si un zambet sadic, inlocuit incet-incet de o mina serena, va intregi aerul de vodevil, ca si buna dispozitie.
Autor: CRISTINA RUSIECKIApărut în nr. 400