Critica justitiei pure

Într-o lume a lucrului în sine, Justitia este asimilata cu dreptatea. Nici macar o dualitate – recesiva sau egalitarista –, teoria sociala pune chiar un semn de sinonimie între cele doua concepte: dreptate si justitie. Si totusi: nu exista concept mai falsificat (în sens relativist-popperian) decât justitia. În prezenta sa practica, de sanctiune sociala, institutia nu face si nu poate face altceva decât educatie: la un nivel comunitar, transpersonal, etic.
Un alt concept „falsificat“ este penitenta. Societatile moderne au dezvoltat penitenciare nu pentru a crea spatii în care sociopatii sa regrete încalcarile principiilor si legilor sociale si sa se îndrepte – recuperarea indivizilor trecuti prin penitenciare este minima. Toate aceste sisteme sunt doar o obiectivare a nevoii de a da o scara umana unor principii morale. Iar morala este întotdeauna punitiva.
Nicio practica istorica nu a indicat alte cai reale si efective de educare, iar umanitatea abia acum încearca educatia stimulativa, însa la costuri gigantice fata de modalitatile „clasice“ si cu un plus de eficienta înca nedocumentat.
Pedeapsa da, este educatie. Ea are o tinta dubla: individul care a gresit, si de la care se asteapta sa nu o mai faca; si doi (în primul rând) – indivizii care sunt informati despre pedeapsa aplicata. Nicio executie nu îsi îndeplineste scopul si functia sociala daca nu este facuta în public. Sublimarile sunt posibile (Statele Unite au înlocuit ghilotinarea în piata publica cu executia condamnatilor în camere speciale, în fata unui public restrâns; aceasta a fost însa posibila numai pe masura ce mass-media a devenit o forta sociala si poate transmite informatii despre executie unei populatii mult mai mari decât o piata publica; sublimarea nu a adus asadar o scadere a impactului, ci o crestere a lui).
Studentii la drept sunt instruiti sa aplice sanctiuni, nu sa faca dreptate. Sistemul juridic e cladit de asa natura. Judecatile lui Solomon, daca ar mai aparea azi pe undeva, prin vreo judecatorie municipala, ar fi desfiintate fara niciun efort la orice curte de apel. Într-o societate complexa, conceptul de dreptate poate fi, cel mult, izvor de legi. Functionarea justitiei nu se poate baza pe asa ceva. Nu poti popula sectiile de procuratura cu filosofi si nu poti pune antropologii sa scrie legi. Dar poti pedepsi si poti mediatiza asta.
În mod real, în societatile penitenciare, bazate pe ispasirea greselilor si crimelor sociale, prin justitie se face educatie. Dreptatea este, de altfel, un concept cu prea multa transcendenta spre a fi o „comoditate“ sociala.